Generaţia eroilor căzuţi

Raluca ION
Publicat în Dilema Veche nr. 636 din 28 aprilie - 4 mai 2016
Generaţia eroilor căzuţi jpeg

Merg seara spre casă în autobuz, iar lîngă mine stă cufundat în scaun și în sine un bărbat care oftează. Poartă o geacă ponosită de fîș de culoarea oului de rață, blugii îi sînt pătați de vopsea lavabilă, pantofii din imitație de piele sînt alb prăfuit, iar în mîini are o sacoșă de plastic din care iese un trafalet. Miroase a alcool și pute de la o poștă a tristețe. Nu știu cîți ani are, dar pare bătrîn de mai multă vreme. Nu îi știu povestea, dar îi simt istoria. Nu știu unde se duce, dar știu de unde vine: din generația de sacrificiu. Din adevărata generație de sacrificiu.

Îi vezi pe străzi, în autobuze, în piețe, prin talciocuri pe lîngă care treci cu mașina fără să oprești vreodată. Neîngrijiți, cu privirile frînte de tristețe, cu vocile aspre, gurile arțăgoase și răsuflarea mirosind a alcool, sînt marii perdanți ai lungii perioade de tranziție pe care a traversat‑o România. Cînd roțile care au schimbat haotic lumea s-au pus în mișcare, destinele multor bărbați aflați astăzi în jurul vîrstei de 60 de ani au fost prinse și zdrobite ca într-un groaznic accident colectiv de muncă. Banda a mers înainte pentru alții, a mers înainte pentru copiii lor. Pentru ei nu s-a mai putut face nimic.

S-au născut la cîțiva ani după terminarea războiului, cei mai mulți la țară, în anii colectivizărilor forțate. I-au crescut părinți care au cunoscut spaima și suferința pe care le provoacă un conflict armat. Și-au petrecut copilăria  în comunități răvășite de neîncrederea și neîmpăcarea pe care le-a adus comunismul. În anii în care bogații au devenit săraci, în care un vecin avea puterea să te bage în pușcărie, iar pămîntul îți putea fugi oricînd de sub picioare. Au crescut în sărăcie, uneori în foamete, au simțit pe pielea lor nedreptatea și violența fizică.

Au plecat de mici de acasă, la școlile profesionale de la orașe, să învețe o meserie și să poată să își cîștige singuri o pîine. S-au dus înainte hotărîți să nu le mai fie foame niciodată nici lor, nici copiilor lor. Și au reușit. Ba mai mult decît atît, au devenit eroi. Eroi ai muncii socialiste, cîntați în toate imnurile, chiar dacă atunci cînd le auzeau băteau vlăguiți pas de defilare în arșița de pe stadioane. Au ridicat clădiri, au construit baraje, au făcut metroul și Casa Poporului, au supus fierul și au fost stăpînii mașinilor-unelte. Au fost deasupra lumii, pe macarale, cînd lumea era doar un cîmp, iar ei au plantat pe el un bloc cu zece etaje.

Au primit la oraș un apartament, în rate pe care și le puteau permite, și-au dus familiile vara în concediu cu bilete de la întreprindere, s-au descurcat și au făcut rost pe sub mînă de lucrurile care să le satisfacă nevoile minime. Și-au îmbrăcat copiii în hainele pe care ei nu le-au avut, le-au pus pe masă mîncarea care lor le-a lipsit, i-au trimis la grădiniță și la școală și s-au încălzit la gîndul că toate acestea le vor aduce urmașilor lor destinul la care ei înșiși nu au îndrăznit să viseze. S-au gîndit că ei, muncitorii, vor lăsa ceva în urmă pe lumea asta. Apoi lumea i-a lăsat în urmă. S-a schimbat.

Și n-au mai înțeles nimic. Zgomotul din fabrici și uzine a început să se stingă. Au început să aducă acasă bancnote cu mai multe zerouri, dar cu care nu puteau cumpăra mai nimic. În timp ce ei sărăceau, îi vedeau pe alții cum se îmbogățesc pe nesimțite. Ierarhia care le adusese pînă acum stabilitate și statutul profesional măsurat în grupele de muncă și sporuri s-a evaporat. Unii au intrat în șomaj, alții au continuat să muncească pe salarii de mizerie în întreprinderile ieșite din comunism și intrate în capitalismul sălbatic. Viața sigură pe care o ofereau familiilor lor s-a transformat într-o viață de pe azi pe mîine, tînjind după ziua de ieri.

Mulți au supraviețuit și au continuat să lupte ca să le ofere familiilor lor o viață bună, într-o lume pe care n-au avut nici un instrument să o îmblînzească. Au slujbe prost plătite sau pensii mici și mai merg din cînd în cînd, chiar așa, la bătrînețe, să facă o lucrare sau o reparație cînd cineva care îi știe de meseriași îi cheamă. Și-au făcut, în ciuda tuturor greutăților, copiii mari, i-au trimis la facultate, i-au văzut la casele lor. Însă cîndva, undeva, au încetat să mai trăiască cu adevărat. În jurul lor s-a așternut un aer de înfrîngere și de mîndrie stătută.

Nu există nimic care le-ar putea aduce anii irosiți înapoi. Din fortăreața vieții mele, nu pot să fac altceva decît să îl privesc cu drag pe omul abătut de pe scaun, în timp ce cobor și mă îndrept spre casă. Spre un apartament comunist, construit în 1985, care avea, atunci cînd l-am luat, două grinzi puțin cam șui. Un apartament bun.


 

Raluca Ion este jurnalist la Republica.ro.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
De ce s-a oprit slujba oficiată de ÎPS Teodosie la Ziua Marinei. Explicaţiile Forţelor Navale Române
Statul major al Forţelor Navale a oferit primele explicaţii cu privire la incidentul petrecut în timpul oficierii slujbei religioase de către ÎPS Teodosie.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Greşeala ce ar putea lăsa nepedepsită o bandă de tâlhari care a terorizat Ploieştiul
Trei hoţi din Prahova care au terorizat ploieştenii în perioada sărbătorilor de iarnă din anul 2020 sunt la un pas să rămână nepedepsiţi din cauza unei greşeli a instanţei.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.