Fursecul Mecanic
Un simplu mesaj îl poate convinge pe cel care îşi spune Fursecul Mecanic să apară la uşa pofticioşilor cu o porţie de fursecuri făcute ca la carte. Şi cum momentele de fericire sînt nepreţuite - la fel sînt şi fursecurile făcute de el: dacă i-ai intrat în graţii, le oferă gratuit. Trei zile în bucătărie, alte trei zile petrecute pe teren, la livrări; în a şaptea zi, probabil că se odihneşte. Cam aşa arată programul săptămînal al lui Dan Tobescu, omul care a decis să facă singur fursecuri după ce a obosit să le tot caute prin cofetăriile şi magazinele bucureştene. Vesel, volubil, vorbăreţ, acest mic zeu al dulciurilor care împarte, generos dar arbitrar, bunătăţile sale cu pofticioşi anonimi mă invită în "maşina de livrări". Fursecul Mecanic conduce o maşină din cele scumpe şi fine, cu interior îmbrăcat în piele. Îmbrăcat într-un tricou verde şi pantaloni deschişi la culoare, tipul îşi aşază ochelarii pe nas şi desface, cu gesturi ample, foaia de parcurs: "Avem în faţă o zi plină, trebuie să ajung la 14 amatori de fursecuri care mi-au găsit blogul şi m-au convins că merită să se înfrupte cu bunătăţile mele". Nu-i timp de vorbă, aşa că maşina se pune rapid în mişcare. Adesea, ultimele livrări ajung la destinaţie de-abia tîrziu în noapte. Ambalate în pungi generoase, stivuite în borcane babane sau înghesuite în plicuri subţirele, fursecurile ajung la fericiţii destinatari în funcţie de cît de tare l-au impresionat pe artizan e-mail-urile primite pe blogul său. "Cei mai norocoşi primesc un borcan întreg, alţii, cîte o cutie sau un plic, dar tot primesc ceva" - spune zîmbitor Fursecul Mecanic. Traseul livrărilor îl duce în cele mai ascunse cotloane ale oraşului, iar fursecurile lui sînt la fel de variate ca personalităţile care le degustă. Într-o clădire impozantă o căutăm pe Denisa, care aşteaptă să guste pentru prima oară fursecurile atît de lăudate pe Internet. Nu e însă uşor să ajungi la ea. După ce ne rătăcim pe casa scărilor, ajungem în cele din urmă la ultimul etaj, unde tînăra sare în sus de bucurie. "Pe Fursec l-am găsit pe blog. Am scris două-trei vorbe despre cum făcea mama prăjituri în casă, şi despre cum îmi gîdila mirosul parfumat de aluat cald nările. L-am convins că îmi e foarte dor de atmosfera de atunci, aşa că am primit şi eu două fursecuri." Pînă acum, peste 200 de oameni l-au convins pe Dan că merită să fie cadorisiţi - un logodnic care dorea să-i facă o surpriză iubitei lui sau o doamnă cu pisici, mari amatoare de dulciuri cu marţipan. Altruism sau strategie de marketing? Filantrop din pasiune pentru gust, Dan Tobescu are propria sa afacere care îi permite luxul (şi timpul liber) pentru asemenea experimente. E filantrop, însă numai în România, unde gurmanzii pretenţioşi nu au alternative; străinii care vor dori să îşi răsfeţe papilele gustative cu fursecurile sale vor fi nevoiţi să plătească. În poveste apar însă şi scepticii, care văd din ideea lui Dan Tobescu o strategie de marketing, nu doar altruism şi voie bună de a împărţi o bucurie cu altcineva. "Eu, unul, vreau doar să văd dacă un asemenea experiment se poate autosusţine. Răspunsul pe care l-am primit pînă acum e pozitiv."
