Fuga de marele oraș

Narcisa DUMITRU
Publicat în Dilema Veche nr. 757 din 23-29 august 2018
Fuga de marele oraș jpeg

N-am crezut că o să-mi văd vreo­dată fata trăind la țară. Asta zice mama aproape de fiecare dată cînd vine la noi în vizită, la casa din pădure în care ne-am mutat de mai puțin de un an. Nu înțelege cum fata ei, care a plecat la 18 ani din Galațiul gri în Bucureștiul aglomerat, a ajuns acum să aprecieze aerul curat și viața la țară. „Nu știu cum ai putut să stai acolo, mamă, atîta timp, în mizeria și aglomerația aia!“ Mi-a luat vreo zece ani să încep să observ mizeria și aglomerația și încă vreo doi-trei ani ca să îmi fac bagajele și să plec. De fapt, îmi făceam bagajul și plecam în fiecare week-end undeva, dar credeam că o fac ca să călătoresc, cînd de fapt o făceam ca să evadez, ca să iau o gură de aer din care să mă hrănesc în săptămîna următoare.

Ne-am schimbat noi sau s-a schimbat Bucureștiul? Îmi aduc aminte foarte clar cînd m-am mutat cu soțul meu în apartamentul din sectorul 2, îmi plăcea foarte mult curățenia din cartier, faptul că aveam locuri de parcare și grădinile dintre blocuri erau îngrijite, iarba era tunsă, iar în fiecare seară, la oră fixă, porneau stropitorile. Acum, după vreo patru ani, aceleași grădini sînt afundate în mizerie, una din ele este toaleta oamenilor străzii, miros groaznic, iar bălăriile au acaparat totul. Aflu că primăria nu se mai ocupă de spațiile verzi din jurul blocurilor. Mașina de poliție patrulează zilnic în jurul blocurilor, dar ignoră complet orice nelegiuire. Traficul este din ce în ce mai aglomerat, coșurile de gunoi sînt arhipline, pereții clădirilor sînt mîzgăliți, iar trotuarele sînt WC-uri publice atît pentru oameni, cît și pentru cîini.

Despre cum mi-a ieșit orașul pe… piele. M-am născut și am trăit pînă la 18 ani în Galați, (fost) oraș industrial foarte poluat de combinatul siderurgic – drept dovadă stă numărul mare de cabinete și clinici private de boli de piele din oraș. Mama își amintește că, atunci cînd eram mică, iar combinatul funcționa la capacitate maximă, aduna rufele uscate pe sîrmă cu o pojghiță de praf negru pe ele – așa era viața lîngă un monstru industrial. În timp, cu trecerea anilor și apariția normelor de poluare, pojghița de praf negru s-a diminuat, pînă cînd combinatul a fost vîndut, iar acum abia mai pufăie răgușit, obosit sub fiarele vechi și cimentul crăpat. Localnicii și foștii angajați care i-au supraviețuit au rămas cu tot felul de alergii, dermatite, dar nimeni nu vorbește despre asta. Este rușinos să ai boli de piele, iar strănuturile frecvente sînt mai simplu de explicat cu un „m-a tras curentul“. Cînd am ajuns prima dată la dermatolog, pe la 15 ani, într-o criză de scărpinat, căci aveam o iritație pe tot corpul, medicul mi a zis senin: „Ce să-ți fac dacă ești blondă, cu pielea albă?“ La mine acasă, la părinți, întotdeauna am avut medicamente și unguente pentru astfel de probleme de piele, dar nu-mi amintesc să fi discutat vreodată despre cauze, era pur și simplu normal să fie așa. La fel de normală era și rinita alergică ce m-a însoțit pînă de curînd, la 30 de ani. Mutarea în București nu a ajutat deloc, am dat din lac în puț, am plecat dintr-un oraș poluat industrial într-o capitală aglomerată cu prea multe mașini și prea puține spații verzi. Doar că, încet-încet, am avut acces la alți medici dermatologi și alergologi care-mi spuneau de fiecare dată că bolile de piele și alergiile nu se tratează. După părerea lor, de vină este starea generală a organismului, nu mănînc eu ce trebuie, sînt obosită și stresată. Eu sînt de vină și trebuie să plătesc pentru asta. Despre poluare, nici un cuvînt.

viata la tara narcisa dumitru 3 jpg jpeg

Viață de cîine în București. De un an avem un cîine pe care-l iubim pînă la cer și înapoi. Prietenii care ni l au dat știau că nu ne mai simțim bine în București și ne-au spus că acest cîine ne va face să ne mutăm mai repede din oraș. Am rîs. Totuși, cînd ai un pui de cîine, devii foarte atent la tot ce-ar putea înghiți de pe jos – lucruri pe care în mod normal nu le vezi. Cele două-trei luni pe care le-am petrecut cu puiul de cîine în București m-au ajutat să vizualizez cum vor arăta vremurile cu un pui de om, un copil cu care să ies la plimbare în fiecare zi, cu care să merg la joacă în parc, în București. Bucuria cîinelui de fiecare dată cînd îl duceam în vreo pădure în afara Bucureștiului ca să alerge ne-a adus aminte de cît de bine ne este de fiecare dată cînd sîntem noi în natură și respirăm aer curat, prin toți porii. Ne-am adus aminte că nu sîntem făcuți să trăim între betoane, în „porumbării“, așa cum un unchi de la țară numește blocurile. Prietenii au avut dreptate, cîinele ne-a ajutat să vedem și mai bine mizeria în care călcăm și trăim și să ne întrebăm încă o dată: pentru ce? Poate cîștigăm mai mulți bani în București, dar nu avem timp să-i cheltuim pentru că petrecem ore în trafic sau îi dăm pe tot felul de produse și servicii ca să ne alinăm sufletul.

Casa din vis. Anul trecut, într-o zi de joi, soțul meu a găsit un anunț de vînzare pentru o casă dintr-un sat din Subcarpații de Curbură, la vreo 15 kilometri de orașul Buzău. Vineri am sunat, sîmbătă ne-am dus să o vedem, duminică am bătut palma cu vînzătorul. Poate că a fost dorința majoră de a pleca, poate că a fost casa care arăta chiar ca în visele și visurile noastre niciodată descrise, poate că a fost ziua aia minunată de octombrie în care am ajuns acolo. După vreo lună, un mic credit, ajutoare de la familie, acte peste acte, ne-am mutat. Era început de noiembrie, încă mai erau cîteva flori în grădină, livada se desfrunzea încet, caii vecinei alergau liberi, cîinele nostru zburda fericit, eu mă trezeam zilnic pe la 6 ca să mă uit pe geam și să respir în sfîrșit aerul ăla curat. Am plantat roșii, castraveți, pătrunjel și ierburi aromatice, avem pomii plini de mere, flori pe care nici nu le cunosc, păsări nemaiauzite pentru care inventez nume (de exemplu, „pasărea alarmă“), ne-am împrietenit cu vecinii. Peste doar patru zile, îl voi naște pe băiețelul nostru și abia aștept să-l creștem în noua noastră casă de la buza pădurii. Nu sîntem și nu vom fi nicio­dată rupți de lume ori izolați. Avem curent, gaze, apa curentă, Internet prin fibră optică, semnal 4G și un drum asfaltat de doar 15-20 minute cu mașina pînă în oraș. În comună, avem serviciu de salubritate, cameră de gardă, medic de familie, pediatru, grădiniță bună, școală bună și transport gratuit pentru copii. La toate magazinele din comună se poate plăti cu cardul, mereu am primit bon fiscal, iar localnicii spun că infracționalitatea este zero în zonă. Ne-am păstrat locurile de muncă, al meu remote, iar al soțului parțial remote. Din cînd în cînd mai venim în București pentru diverse chestiuni administrative, facem doar o oră și jumătate pe drum, dar ni se face dor rapid de casa noastră de la țară.

Cum mi s-a schimbat viața de cînd am plecat din București. Ne simțim mereu ca la pensiune, deși muncim mult mai mult fizic ca să întreținem casa și curtea, relația noastră de cuplu parcă e și mai bună, relația cu părinții s-a îmbunătățit, eu nu mai am nici o problemă de piele, iar rinita mi-a dat pace, cele nouă luni de sarcină au fost fără probleme, soțul meu este foarte bucuros să meșterească prin gospodărie, cîinele e în extaz și are o stare de sănătate excelentă, mîncăm un pic mai sănătos, ne facem provizii, dischetele mele demachiante sînt curate, petrecem serile pînă tîrziu afară sub stele la foc și dormim cu geamul larg deschis. Respirăm. În sfîrșit, respirăm. 

Narcisa Dumitru este blogger la TravelGirls.ro.

Foto: N. Dumitru

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

Balenciaga 1 Foto Captura JPG
Controversata campanie Balenciaga: clienții încep să-și distrugă hainele brandului
În imaginile publicate în sprijinul colecției de primăvară 2023 a mărcii, copii mici sunt văzuți pozând cu animale de pluș care sunt îmbrăcate în ținute în stil BDSM. În plus, într-o fotografie un copil este prezentat alături de pahare de vin și de bere.
paul danci jpg
Noile mașini, proiectate să „țină” între 7 și 12 ani. Explicațiile unui inginer român de la Mercedes
Paul Danci, un inginer care lucrează la Mercedes-Benz, a explicat, într-o postare de pe pagina sa de Facebook, motivele pentru care astăzi „nu se mai fac mașini așa cum se făceau mai demult”. Potrivit inginerului român, noile mașini sunt proiectate cu o durată de viață între 7 și 12 ani.
Soldați ucraineni în Crimeea în 2014 FOTO Shutterstock
Politico: Unități de gherilă se formează în Crimeea. Rusia se teme și se pregătește de bătălia pentru peninsulă
Când Vladimir Putin a ordonat o invazie pe scară largă a Ucrainei în februarie, puțini se așteptau ca nouă luni mai târziu armata ucraineană să amenințe că va elibera Crimeea.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.