Frica de sărăcie

Publicat în Dilema Veche nr. 1031 din 11 ianuarie – 17 ianuarie 2024
image

Is fear of poverty a real thing? Aceasta e căutarea pe care o fac online înainte de a-mi începe articolul care explorează cîteva scenarii posibile ce pornesc de la unele observații personale. Pentru că am nevoie și de cîteva argumente care să se apropie de observația științifică pentru a-mi demasca propria ipocrizie și a-mi asuma că asta vine la pachet cu efectul neplanificat de a mă referi la ipocrizia altora.

Nu doar că este a real thing, dar există chiar și un cuvînt pentru asta: aporofobie. Pe care l-am îmbrățișat din prima, nu cu sensul de ură față de săraci – serios, în vremurile noastre, cu toată istoria și lecțiile ei în spate, cine mai are resurse, de orice fel, pentru a urî pe cineva în afară de propria persoană? –, ci cu sensul de frică față de sărăcie. Acea frică despre care am auzit laudativ doar la persoane despre care știam că n-au avut niciodată de-a face cu lipsurile majore pe perioade îndelungate, cu lipsurile fundamentale, cele care într-o vreme m-au transformat și îndobitocit, nepermițîndu-mi să păstrez măcar iluzia zilei de mîine și speranța că marile neajunsuri au construit, de-a lungul istoriei, caractere de fier și personalități extraordinare.

Observațiile mele sînt limitate doar la experiența personală și asta nu-mi transformă concluziile în studiu, dar consiliul de cercetători pe care-l formez în sinea mea îmi dă voie ocazional să mă folosesc în viața reală de concluziile de bun-simț. Aplicat la temă: să fac tot ce pot, în limitele legii și ținînd cont de propriile limitări fizice și intelectuale, pentru a mă asigura că frica de sărăcie nu se materializează iar într-o realitate care să mă prindă ca o mlaștină care amenință din prima clipă în care talpa atinge terenul moale, probabil subestimat, care crezi că cel mult te va păta puțin, nu că riscă să te absoarbă cu totul pînă la confundarea cu însăși mlaștina.

Pentru o mai bună înțelegere a fricii mele de sărăcie, haideți să facem o călătorie într-un timp posibil și să ilustrăm scene reprezentative pentru o viață posibilă, deși pe alocuri improbabilă. 

Să te naști în anii ’90 într-o familie de la țară, care să se zbată să facă ce poate cu resursele limitate pe care le are la îndemînă. Cît ai ce mînca și te duci la școală în haine curate, nu-i problemă. Dar să vină vremuri mai grele și să nu mai ai ce mînca, iar foamea aia să-ți rămînă inscripționată în creier și să-ți cauzeze toate problemele de mai tîrziu în relația cu mîncarea. Și să ai haine curate, că apa pe care o scoți din fîntînă trăgînd scripeți, frînghii și lanțuri nu vă costă nimic, la fel nici spălatul lor în apa cu detergent care-ți cojește pielea din palme și din jurul unghiilor, dar tot mai ponosite și mai rupte, lăsate inițial în stare decentă de un frate mai mare. Să ai haine aproape noi cînd verișoara mai mare și neatinsă de infecția sărăciei își schimbă garderoba, o dată la cîteva luni, și haine cu-adevărat noi de fiecare dată cînd își ia ceva fain și se răzgîndește pînă acasă sau descoperă că nu mai e la modă culoarea aleasă sau modelul cu animal print, sclipici și volănașe la mîneci în care îți faci fotografia care te va însoți o decadă pentru că e cea din cartea de identitate.

Să n-ai de ales ce porți pe motive superficiale, cum ar fi că nu-ți plac culori, nu ți se potrivesc stiluri. Vizual, să fii produsul surplusului altora, pentru care arăți recunoștință și trei decenii mai tîrziu, deși o amesteci cu o greață pe care ai mai simțit-o doar în momentele de apogeu ale atacurilor de panică.

Să mănînci pe săturate doar la bunicii pe care-i vizitezi rar și să încetezi să o mai faci cînd bunicul face o glumă din care nu simți deloc umorul: „Mănîncă fără rușine, nu sta flămîndă, ca acasă!”.

Să îți construiești o personalitate a unui interiorizat care își preferă propria companie convingîndu-te că tu chiar nu vrei în excursii cu ceilalți copii, că nu îți place compania nimănui – ea costă, într-un fel sau altul, ceva. Orice ar costa, nu ai. Cînd mergi în singura excursie în care ai fost vreodată, plătită prin cine știe ce miracol, să deguști felii disparate din lumi în care nu crezi că vei ajunge vreodată și să uiți deja de casa de la cîteva sute de kilometri distanță de Mănăstirea Putna, marea destinație a marii excursii, dar totul pe fundalul unui gust amar: Asta e tot? Așa de simplu ar fi dacă ar fi? Și-atunci… de ce nu e?

Să scrii cu pasiune pentru a cîștiga concursuri care îți plătesc cazarea la internatul altui liceu, că al tău nici cămin n-are, poate e de copii ceva mai bogați. Să scrii în continuare ca să-ți permiți, în facultate, cazarea la cămin și ocazionalele drumuri la second hand-ul care te îmbracă credincios ani la rînd – cel cu 1 leu bucata, nu lanțul premium de second hand-uri unde bluzele sînt peste 50 de lei, iar paltoanele chiar și 100.

Să te înscrii la două masterate în același timp, păstrînd credința parțial falsă că școala te poate salva. Să lucrezi de noapte la păcănele pentru că e singura variantă ca să te duci și la școală. Să dormi pe jos în case goale și să începi să zărești malul constituit de siguranța zilei de mîine, chiar dacă ocazional, pe perioade tot mai lungi. Să capeți, cu fiecare salariu, un boost de încredere că știi să faci tot mai multe și că poți, la o adică, să te salvezi cînd va fi cazul. Să știi sigur că va mai fi cazul în spirala asta pe care o reiei la cîțiva ani. Cu tot cu frică.

Anca Zaharia este redactor-șef la Revista GOLAN; scrie despre cărți pe ancazaharia.ro. Pregătește volumul de poezie Pămîntul Plath.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cum sunt tratați românii la o școală din Ungaria. Un vlogger din România a filmat totul VIDEO
Un vlogger român a vrut să afle dacă elevii români din Ungaria sunt tratați bine la școlile unde învață. Ajuns la fața locului, a avut parte de o mare surpriză, iar imaginile filmate de el vorbesc de la sine
image
Imagini cu palatul din România cu trei cai pe acoperiș, în mărime naturală. „Acum pot să mor liniștit” VIDEO
Un clip video în care apar trei cai în mărime naturală amplasați pe acoperișul unei case a devenit viral pe rețelele sociale. Se află în localitatea buzoiană Calvini, cunoscută pentru numeroasele palate țigănești, unele ridicate de beneficiari de ajutor social.
image
„Complotul” german de a bombarda „podul lui Putin” din Crimeea a provocat o criză de nervi la Moscova
Agenții de contrainformații din Germania au intrat în acțiune după ce unul dintre principalii aliați ai lui Vladimir Putin în presă a publicat vineri o înregistrare audio despre care susține că ar fi o conversație între generali germani care plănuiau să arunce în aer podul din Crimeea.

HIstoria.ro

image
Moartea subită a lui Ionel Teodoreanu, în timpul marelui viscol
Pe 3 februarie 1954, în plin viscol, s-a stins și marele scriitor Ionel Teodoreanu, la vârsta de 58 de ani.
image
România, dușmanul de serviciu al Moscovei
La Moscova, în anii interbelici, România trece drept unul dintre marii dușmani ai URSS.
image
Ce s-a întâmplat cu un luptător din rezistența olandeză, dispărut în urmă cu peste 80 de ani
Analiza genetică a unui maxilar uman descoperit în Marea Nordului clarifică soarta unui proeminent luptător olandez din rezistența antinazistă ce a dispărut în urmă cu peste 80 de ani.