Frăţia pe stradă şi pe blog

Publicat în Dilema Veche nr. 136 din 1 Sep 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

"Gata, frate, te rezolvăm", l-a liniştit puştiul aschimodic angajat la staţia de benzină. Nu era neliniştit şi nici nu-şi amintea să aibă vreun frate. Venise să facă plinul. A zîmbit stingher, deşi tocmai căpătase 20 de milioane de fraţi şi surori. Bun venit, acasă! Nu e nevoie să revii din Danemarca în vizită la părinţi, cazul clientului de la benzinărie, ca să realizezi că România începe să semene cu o marmeladă umană. Dulce, candidă şi al naibii de greu de respins. Distanţele dintre oameni dispar. Adresarea, limbajul, gesturile, toate sînt operate pe short-cut-urile noului mod de viaţă. "Tu" a căpătat folosinţă universală, gramatica s-a simplificat la nivelul sms-urilor, pls - please, tks - mulţumesc, dc - daca, kkt - intraductibil )): Ce scapă limbajului se rezolvă prin atingere fizică. De pe aeroport, unde mîinile joacă rolul detectoarelor, şi pînă la bătutul pe umăr cu care se simte dator orice om care ţi-a vîndut ceva, România te îmbrăţişează amical, ca o uriaşă frăţie proteică. Efectul se simte şi în spaţiul virtual. Strada şi-a exportat obiceiurile pe blogurile al căror număr a erupt. GoguPickard şi 6_Parastas îşi fac mărturisiri intime de la prima postare. Ady şi Xiluescu sînt la al doilea dialog şi au deja o relaţie bazată pe încredere. Inevitabil însă, un duh rău se strecoară în singurul milimetru rămas între doi, zece sau o mie de români. Cum altfel se explică senzaţia permanentă de vrajbă dintre noi, cei care, zăriţi de sus, părem cufundaţi într-un exerciţiu naţional de spirală Yang? Sîntem colocviali fără a fi cordiali şi practicăm apropierea care izbuteşte să îndepărteze. Ce limpede se vede asta pe net! Un dialog pe blog începe prin a mărturisi satisfacţia unanimă că oamenii îşi fac timp să discute atît de sincer, despre probleme importante ale războiului din Liban, ale numărului de calorii din alimente sau despre şansele Stelei în Champions League. După cîteva postări, apare un duşman comun. De regulă, iniţiatorul temei. E adevărat că suspiciunea la adresa lui nu durează mult. Asta pentru că se trece imediat la verdict, ostilitate şi înjurătură. Faza Vinovatului Unic ţine cam 20 pînă la 30 de postări. După care participanţii se încaieră între ei. Se divid în tabere. Stelişti contra dinamovişti, bătrîni versus tineri, graşi contra slabi. Apoi, apar subcategoriile. La cîteva minute după ce-şi descoperiseră suficiente valori comune încît să se sprijine pînă la moarte, steliştii pro-Becali se contrează cu steliştii anti-Becali. Chiar şi aceştia sînt de mai multe feluri. În cazul unui dialog reuşit, totul se termină după 100-120 de replici, la finalul cărora topicul şi concordia iniţiale au rămas amintiri, iar ecranele participanţilor sînt ciuruite, după modelul lui Tom transformat în fîntînă arteziană în înfruntarea cu Jerry. S-a întîmplat ceva grav? Ei aş, ce, nu ştii de glumă?! Mîine dimineaţă, apăsăm butonul cromat al calculatorului şi o luăm de la capăt, ca nişte fraţi.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Hipertermia, urgența medicală care ne amenință viața pe caniculă. Care este măsura imediată care ne ajută
După o săptămână de Cod Roșu, serviciile de ambulanță aproape că nu mai fac față solicitărilor. Dintre acestea, hipertermiile cauzate de caniculă sunt urgențe majore, supraîncălzirea organismului punând viața pacienților în pericol.
image
Șase dintre cele mai supraestimate atracții turistice din lume. „Nu a fost deloc ceea ce mă așteptam” VIDEO
Fiecare țară are obiectivele sale turistice despre care se spune că nu trebuie să le ratezi când vizitezi acele locuri. Adesea, realitatea se ridică sau depășește nivelul așteptărilor, dar sunt și situații în care atracțiile turistice sunt supraestimate.
image
„Nostradamus cel viu” a prezis căderea sistemelor informatice încă de acum trei luni și prevestește un nou război mondial
Clarvăzătorul brazilian Athos Salomé, supranumit „Nostradamus cel viu”, a prezis o „pană tehnologică de trei zile” în 2024, potrivit Daily Mail Online, iar acum susține că ar urma un conflict la scară largă, asemănător unui al treilea război mondial.

HIstoria.ro

image
Vechi magazine și reclame bucureștene
Vă invităm să descoperiți o parte din istoria Capitalei, reflectată în vitrinele magazinelor și în mesajele reclamelor de odinioară.
image
„România va fi ce va voi să facă Stalin cu ea”
Constantin Argetoianu avea să ajungă la o concluzie pe care istoria, din păcate, a validat-o.
image
Lucruri știute și neștiute despre Mănăstirea Arbore și ctitorul ei
Pe ruta mănăstirilor din Moldova, din cel mai recent proiect de turism cultural – „România Atractivă” –, cunoaștem profund patrimoniul românesc, construit, meșteșugit sau povestit. Străini și români deopotrivă, suntem chemați de sunetul de toacă și ne plecăm capetele la auzul cântărilor din zori. Ne