Franţa, Gobineau, colonialism şi romi

Publicat în Dilema Veche nr. 344 din 16 - 22 septembrie 2010
Franţa, Gobineau, colonialism şi romi jpeg

Pe 28 iulie, preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, a anunţat luarea unei serii de măsuri pentru a face faţă comunităţilor de romi din Franţa. Acestea includ planuri de a închide peste 300 de tabere ilegale, expulzarea din ţară a romilor din România şi Bulgaria, care au comis infracţiuni, un schimb de poliţişti între Franţa şi România, precum şi controale fiscale ale romilor care posedă SUV-uri scumpe. 

Două zile mai tîrziu, într-o declaraţie privindu-i pe cetăţenii romi, Sarkozy a spus că vrea să revoce cetăţenia franceză dată imigranţilor cu paşaport francez care au pus în pericol viaţa ofiţerilor de poliţie. În ultimele zile, etnici romi au fost îmbarcaţi în avioane înapoi spre România. Mulţi au fost stupid „mituiţi“ cu 300 de euro, pentru a nu mai reveni – o măsură care n-are pînă la urmă nici un sens, avînd în vedere că mulţi dintre aceştia, întocmai ca înalţii oficiali francezi, promit orice, pentru a profita de oportunităţile care apar. De asemenea, colectarea datelor biometrice – pentru a-i opri pe etnicii romi de a reveni – sînt, deopotrivă, costisitoare şi irelevante. 

Rasism 

Măsura care vizează cu expulzarea doar populaţia romă sau imigranţii (din România, Bulgaria sau din altă parte) pentru comiterea de infracţiuni, nu poate fi interpretată decît prin prisma rasismului. Dacă aceste politici ar fi aplicate şi cetăţenilor francezi pentru luare de mită, nepotism, corupţie, înşelăciuni financiare, deturnare de fonduri (eufemisme de altfel pentru furt şi alte infracţiuni), o mare parte din clasa politică franceză ar fi trebuit să fie expulzată sau cu cetăţenia revocată. Dacă e să dăm crezare presei franceze privind scandalul Bettencourt (se pare că preşedintele francez a primit mai multe fonduri decît permit limitele legale, pentru finanţarea campaniei), chiar şi preşedintele însuşi ar putea fi trimis în Ungaria sau în Grecia (ţările de origine ale părinţilor). Cîţiva dintre foştii săi miniştri – dintre care unul a zburat în Martinica într-un charter care a costat mai bine de 116.000 de euro, iar altul a cumpărat ţigări în valoare de 12.000 de euro, toate cheltuielile fiind suportate din bani publici – ar fi la fel pasibili de expulzare, dacă guvernul francez i-ar trata în mod echitabil pe toţi infractorii. 

Dacă autorităţile franceze ar verifica modul în care politicienii francezi şi cetăţenii bogaţi (bancherii, de exemplu) au acumulat averi şi, unde e cazul, au achiziţionat SUV-uri, numărul de expulzări ar putea creşte semnificativ. Este, de altfel, bine cunoscut faptul că multe companii franceze au plătit mite enorme pentru înlesnirea relaţiilor cu Africa şi cu alte ţări în curs de dezvoltare – de multe ori în detrimentul locuitorilor din ţările respective. Aceste cîteva exemple sugerează faptul că statul francez şi autorităţile fiscale ar putea avea de cîştigat, dacă şi-ar concentra atenţia mai mult asupra cetăţenilor francezi, decît asupra imigranţilor. 

Presiunea politică şi colonialisml autoritar 

Cîteva figuri oficiale franceze au fost, în repetate rînduri, acuzate de aroganţă, paternalism şi uneori neocolonialism şi rasism. Vocea secretarului de stat francez pentru Europa, Pierre Lellouche, s-a făcut auzită în repetate rînduri în chestiunea etniei rome, vizîndu-i în special pe romii din România. Lellouche este un gafeur vehement. Este, de altfel, bine cunoscută sintagma lui, referitoare la prim-ministrul britanic, în care îl face pe acesta „patetic şi autist“. Pe David Cameron l-a acuzat şi că ar fi încercat să „castreze“ Europa; a reuşit să ameninţe şi stabilitatea relaţiilor la nivel diplomatic cu guvernul Statelor Unite şi Turciei – toate cauzate de incapacitatea de a-şi controla agresivitatea verbală. În discursurile ţinute în România, Bulgaria şi Macedonia, apar reminiscenţe ale aroganţei şi paternalismului francez – bine documentate în relaţiile cu Tunisia (ministrul s-a născut în Tunisia în timpul dominaţiei franceze) şi alte colonii franceze. Cîţiva diplomaţi au reacţionat, privat, în legătură cu comportamentul şocant al dlui Lellouche cînd vorbeşte cu colegele sale. Cînd vine vorba de etnia romă, discursurile sale ori frizează rasismul, ori amintesc de atitudinea agresivă a colonialiştilor francezi impusă statelor mai slabe ale UE sau ale statelor în proces de aderare spre UE, ca Macedonia sau Turcia. 

În timpul ultimei săptămîni a lunii iulie, Franţa, prin Pierre Lellouche, a pus presiune (ca să folosim un eufemism), pe Guvernul României, să numească un secretar de stat responsabil cu problema romilor. Aceasta este, într-adevăr, o măsură necesară, dar doar dacă este realizată cu cap. Premierul român Emil Boc, care a uitat, pesemne, că este prim-ministru al unei ţări europene, şi nu guvernatorul unei colonii franceze, l-a numit în grabă pe domnul Mocanu, un ilustru necunoscut atît pentru clasa politică română cît şi pentru societatea civilă din România şi comunitatea romă. Nu a publicat nimic şi nu are nici o experienţă relaţionată cu etnia romă. Nu are, pe scurt, nici o autoritate pentru a-şi asuma responsabilitatea în această chestiune – şi, probabil, nici o motivaţie. 

Ce este de făcut 

Încă de la începutul anilor ’90, romii români au călătorit (de multe ori temporar) în Franţa. Măsurile luate pentru această migraţie, adoptate de către guvernele franceze, au fost de puţine ori suficiente şi, de cele mai multe ori, inadecvate. Guvernele franceze nu au apelat niciodată la un expert în problemele etniei şi s-au dovedit a fi total dezinteresate în crearea unei asemenea expertize la nivelul Uniunii Europene. Romii au devenit subiect de discuţie doar în discursuri goale şi bombastice, al căror scop era ori să demonstreze că Franţa promovează drepturile omului, ori să încerce să justifice sau să promoveze rasismul revoltător, de fiecare dată cînd dreapta politicii extreme avea nevoie de o diversiune sau de un ţap ispăşitor. 

Într-adevăr: în ghetourile rome (aşezări ilegale) există probleme majore atît în Franţa cît şi în Italia şi e de aşteptat ca această problemă să apară, mai devreme sau mai tîrziu, şi în restul ţărilor membre UE. Acesta e rezultatul a 20 de ani de politici greşite, aplicate atît la nivel naţional cît şi european. Creşterea numărului romilor care părăsesc România şi alte ţări est-europene, pentru a se stabili în tabere create pe lîngă oraşele europene, este o consecinţă directă a incoerenţei dezastruoase şi de durată a strategiilor şi fondurilor destinate incluziunii sociale a romilor, din nou, atît la nivel naţional cît şi al UE. 

Lellouche, Comisia Europeană şi mare parte a guvernelor nu au nici experienţa, nici aptitudinile necesare pentru a putea înţelege mecanismul care face ca romii să se stabilească în tabere situate în alte ţări. Expertiza în acest domeniu lipseşte cu desăvîrşire şi de aceea eforturile sau politicile sînt ori limitate, ori catastrofale. Atît guvernele naţionale cît şi Comisia europeană suferă de o gravă lipsă de personal şi sînt nepregătite să rezolve aceste probleme. Fonduri sînt cheltuite, dar nu este nici o viziune sau strategie care ar face investiţiile profitabile. Problemele legate de cerşit şi prostituţie (două dintre cuvintele preferate ale lui Lellouche cînd vine vorba de romi) ar trebui rezolvate mult mai uşor şi mai ieftin, prin pedepsirea acelor cetăţeni francezi (printre care şi politicieni) care le finanţează. Dar aceasta ar fi o măsură total nepopulară, mai ales în rîndul electoratului de dreapta. 

Concluzie

La această situaţie s-a ajuns din cauza jocului de ping-pong dus între organismele Uniunii Europene şi statele membre privind pasarea responsabilităţii pentru incluziunea socială a romilor. Dar acest fapt nu este unic în istorie: imigranţii italieni, irlandezi, sudiştii francezi, polonezii, spaniolii, asiaticii şi evreii care au părăsit ţările de origine pentru America erau consideraţi inferiori de către elitele americane, la finele secolului trecut, minorităţi înclinate spre criminalitate şi prostituţie. Unii au fost obligaţi să plece. Totuşi, odioasele crime petrecute în Europa în timpul nazismului au dus la respingerea vehementă a teoriilor rasiste. 

Părintele teoriei rasismului biologic şi ideologul supremaţiei rasei ariene, Joseph Arthur Comte de Gobineau a fost un merituos membru al elitei franceze din timpul său. Domnul Lellouche şi alţi politicieni francezi ar putea lua în considerare faptul că, a urma linia acelor teorii şi a exprima idei similare înseamnă un drum considerat a fi ofensă publică în multe ţări şi că va putea veni ziua cînd, ei înşişi, ar putea risca să fie expulzaţi. 

P.S.: Cum era de aşteptat, cîţiva miniştri extremişti italieni au început şi ei să agite apele, cerînd repatrierea „nedoriţilor“. Atît Franţa cît şi Italia sînt dornice să prezinte chestiunea romilor drept o problemă serioasă de securitate naţională. Vorbim de Franţa – ţara UE cu cele mai mari „răzmeriţe“ sociale în ultima perioadă, cu pierderi de peste 200 de milioane de euro, aproape 3000 de maşini incendiate, aproape 3000 de oameni arestaţi, 126 de poliţişti şi pompieri răniţi, 127 de oraşe afectate la sfîrşitul anului 2005 – şi toate acestea din cauza eşecului total al incluziunii cetăţenilor francezi săraci, şi de Italia – ţara cu o rată îngrijorătoare a criminalităţii, cauza fiind Mafia a cărei cifră de afaceri este estimată la 130 miliarde de euro, din care 59 de miliarde provenite din afacerile cu droguri şi 5,8 miliarde din traficul cu arme. Pare o glumă morbidă, dar politicienii par a fi complet imuni la ipocrizie şi deosebit de fericiţi să folosească rasismul pentru a cîştiga voturi în plus.

Valeriu Nicolae este director de consultanță, ERGO.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.
p 12 Ofelia Popii in Faust adevarul ro jpg
„Nu mai avem actorii de altădată.” Avem alții!
O să ajungeți la concluzia mea: nu mai avem actorii de altădată, avem alții!
Photograph of young people working inside of an office, Clarkesville, Habersham County, Georgia, 1950   DPLA   0bad432e7cd39b19c5d20e318441d7f2 004 jpeg
Despre aparenta lipsă a valorilor
Nu (prea) știm cum va arăta sistemul de valori al lumii de mîine. E însă bine de știut că va fi altfel.
p 14 WC jpg
Privește cerul!
Acolo, în cerul inimii, merită să fie rînduiți eroii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Dorințe, vocații, voințe și realități
În orice caz, una dintre concluzii ar fi și că întotdeauna e bine să fii foarte atent la ceea ce-ți dorești.
p 10 Facultatea de Drept WC jpg
Vocație
Uneori, așa e, prea tîrziu. Dar este vorba, pînă la urmă, de misterul vieții, de farmecul ei, ar zice unii, de pariul care este ea însăși, ar zice alții. E viața.
p 11 Cabana Podragu WC jpg
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? Gunoier. Trebuie să recunosc că rima cu rentier.
p 12 sus jpg
Apele care dorm. Despre conversie-reconversie profesională şi nu numai
Evident, mi-am pus ȋntrebarea ce s-ar fi ȋntîmplat cu mine, cu cariera şi destinul meu dacă rămîneam inginer.

Adevarul.ro

image
Ce avere are „Lupul de la Rutieră”. Soția sa, fost viceprimar, conduce afaceri prospere la Râșnov
„Lupul de la Rutieră” a fost arestat preventiv pentru 30 de zile. Soția sa a fost viceprimar al orașului Râșnov și conduce afaceri prospere, care le-au permis să cumpere case și terenuri
image
Revelațiile unor unguri în România. „Până la urmă, m-am înșelat în privința Transilvaniei și a lor”
Zsolt și Daniel sunt doi tineri din Ungaria care au vizitat pe rând România și au vorbit despre surprizele pe care le-au avut în momentul în care au ajuns să cunoască români și chiar să-și facă prieteni.
image
Care sunt cele 3 zodii care mint fără nicio remuşcare
Din punct de vedere al horoscopului există zodii care sunt mai mult sau mai puţin predispuse a se regăsi pe lista mincinoşilor.

HIstoria.ro

image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.
image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.