Fragilitatea democrației
Mai este nevoie să apărăm libertatea? Aparent, trăim în cea mai bună dintre lumile posibile. Cel puțin aici, în lumea occidentală, unde democrația pare să se fi instaurat hotărît, universal și definitiv, și unde economia liberă a contribuit în mod esențial la bunăstarea (relativă) a societății. Doar că aparențele pot fi înșelătoare. Dacă tiraniile au apus de mult, democrația nu înseamnă neapărat și întotdeauna și libertate. Evoluțiile din ultimii ani au arătat cît de fragil e acest acquis: în Ungaria, majoritatea FIDESZ din Parlament și guvernul condus de altădată neînfricatul apărător al libertății Viktor Orbán continuă să se îndepărteze de principiile democrației liberale și de Europa, restrîngînd drepturile civile și libertatea în numele valorilor creștine. În Polonia, Partidul Lege și Justiție a preluat controlul politic asupra mediilor publice și a reușit să subordoneze sistemul judiciar. La fel se întîmplă și în România, unde, în numele victoriei obținute în algeri, PSD modifică prin legi și ordonanțe de urgență nu doar legi, ci și sistemul de funcționare a Justiției.
Franța și Germania au trecut cu bine prin ultimele alegeri: partidele politice populiste și extremiste precum Front National și Alternative für Deutschland, care ar fi putut pune în pericol atît democrația, cît și libertățile, au obținut pînă la urmă scoruri relativ modeste, astfel încît au putut fi izolate și excluse de la guvernare. Dar discursul revanșard, antiliberal și euro-sceptic reprezintă în continuare o amenințare.
În Marea Britanie, o majoritate strînsă a votat acum doi ani pentru despărțirea de Uniunea Europeană, adică, implicit, pentru renunțarea la o seamă de drepturi și libertăți ale cetățenilor, în numele obținerii unei mai mari suveranități a statului în ceea ce privește deciziile de politică internă și externă; în același timp, procesul de Brexit trenează pentru că în Parlament nu se găsește o majoritate pentru nici o formulă de punere în aplicare a voinței poporului exprimată prin referendum.
Jocul democratic se bazează pe majorități. Iar majoritățile riscă să se transforme, uneori, în tiranii. De unde și riscul pentru menținerea libertății.
Ilustrație de Ion BARBU