Fotojurnalismul în România

Alexandra BARDAN
Publicat în Dilema Veche nr. 505 din 17-23 octombrie 2013
Fotojurnalismul în România jpeg

Rîndurile care urmează se inspiră din întîlnirile şi interviurile pe care le-am realizat pînă acum cu 13 fotojurnalişti români. Mi-au răspuns la întrebări, de fiecare dată cu deschidere şi promptitudine, Mihai Barbu, Mihai Vasile, Octavian Tibăr, Petrică Tănase, Lucian Muntean, Eduard Enea, Marian Vilău, Cristi Preda, Bogdan Maran, Karina Knapek, Alexandra Mihale, Andrei Pungovschi şi Petruţ Călinescu.  

Începute, într-o primă etapă, ca documentare pentru un curs opţional de fotojurnalism la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, interviurile mi-au descoperit treptat un filon documentar prea puţin explorat. Am aflat povestea unei comunităţi socioprofesionale care, dincolo de destine şi parcursuri individuale dedicate meseriei, se remarcă prin pasiunea comună pentru fotografie, pentru fotojurnalism, pentru ceea ce ei numesc „a spune o poveste prin imagini“. Voi încerca, aşadar, să recreez un episod din povestea acestei bresle, aşa cum am perceput-o prin prisma demersului de „istorie la firul ierbii“, iniţiat în primăvara anului 2013.  

Democratizarea fotografiei

Din perspectiva unei actualităţi din ce în ce mai dependente de publicarea în spaţiul virtual, schimbarea tehnologică se impune ca o bornă temporală majoră în povestea fotojurnalismului românesc, un fel de Anno Domini pentru „înainte“ şi „după“ introducerea digitalului.  

Dincolo de instantaneitatea accesului la imagine, folosirea aparatelor foto digitale nu a transformat fundamental modul de lucru al fotojurnalistului, dar a redus semnificativ incertitudinea mereu prezentă înainte de developarea unui film... „A ieşit sau nu? A surprins sau nu acea fotografie?“ Pe de altă parte, marja de acţiune asupra fotografiei finale a rămas aceeaşi, alterările digitale permise fiind cele acceptate pînă atunci şi în laborator: ajustări fine ale cadrajului şi eventuale corecţii de contrast, luminozitate şi culoare. „Dar atît!“ îmi spun interlocutorii mei, iar tonul ferm al vocii îmi arată că este vorba de o normă integrată ca o a doua natură în practica profesională. Şi totuşi, o polemică lansată anul acesta aduce în prim-plan tocmai limitele postprocesării în contextul noilor tehnologii: este vorba despre fotografia cîştigătoare la ediţia din 2013 a World Press Photo (Paul Hansen, Gaza Burial/ Înmormîntarea din Gaza), a cărei autenticitate a fost pusă sub semnul întrebării pe fondul folosirii unei tehnici de corecţie a tonurilor de culoare şi a contrastelor pe imaginea-sursă.  

Revoluţia digitală mai poate fi legată de cel puţin două tendinţe extrem de acute: prima e criza mass-media, a presei scrise în mod special; a doua este democratizarea fotografiei, încurajată de o ofertă crescîndă de aparate pentru toate buzunarele şi toate gusturile. Întrebarea care se naşte de aici e în ce măsură se mai practică fotojurnalismul, mai ales de cînd performanţele camerelor de smartphone dau posibilitatea manifestării unor noi forme de jurnalism cetăţenesc – „Citizen Journalism“. Răspunsul nu e unul tocmai simplu; o posibilă cheie de înţelegere ar fi interpretarea noţiunilor de „fotojurnalism“ şi „fotografie de presă“ în era Internetului şi a comunicării în mediul online.  

O scurtă istorie a fotojurnalismului digital din România

Adoptarea tehnologiei digitale, cu un orizont consistent de aşteptare în cadrul breslei, se petrece în jurul anilor 2000 şi poate fi privită ca o „perioadă de glorie“ a fotografiei de presă. Este şi un moment în care formule de succes importate din industria media occidentală îşi fac dovada eficienţei într-o piaţă locală în care se lansează periodic noi produse şi formate, suplimente sau publicaţii de sine stătătoare. Anii următori sînt deosebit de dinamici, marcaţi de o cerere constantă de conţinut, mai ales vizual. Digitalul aduce un alt tempo publicării de imagine, fiind optimizat în funcţie de necesităţile emiţătorului, cu efecte decisive în cazul agenţiilor de presă şi publicaţiilor cotidiene. Este perioada în care se coagulează echipe mari în redacţiile trusturilor de presă, cu departamente de 10-12 oameni. În absenţa unui învăţămînt specializat cu tradiţie sau a practicii de training la nivel de trust, fotojurnaliştii sînt autodidacţi: cei cu experienţă şi vechime în domeniu integrează noile competenţe digitale, iar debutanţii „fură“ meserie. Este o comunitate care comunică şi în care se comunică. Marţea devine o zi specială, în care fotojurnaliştii se întîlnesc, discută şi analizează produsele recente şi aleg „Fotografia săptămînii“, într-un mediu informal de formare profesională. În multe asemenea întîlniri de lucru, energiile au fost catalizate, pînă în 2004, de Radu Sigheti, unul dintre fondatorii primei asociaţii profesionale postdecembriste – Asociaţia Fotografilor de Presă din România. Nu în ultimul rînd, fotografia de presă îşi cîştigă locul în spaţiul public prin albume (Fotografie de Jurnal, Mediafax Foto – Best of) sau expoziţii realizate în condiţii grafice de excepţie (foaierul TNB, Librăria Cărtureşti, simeza de pe gardul Muzeului Naţional de Artă al României).  

Piaţa media în era postcriză

Criza economică a lovit industria media, dar nu în plin şi nu dintr-odată; primele semnale au venit din reducerea finanţării pentru deplasări. Au urmat proiectele – subiecte, documentări şi timp alocat; apoi au urmat produsele – suplimente, formate, număr de pagini, chiar publicaţii întregi şi implicit oamenii. Criza a rărit mult rîndurile celor angajaţi, iar departamentele foto au fost redimensionate, ajungîndu-se la situaţii în care singurul fotojurnalist rămas în echipă activa în acelaşi timp şi pe post de editor foto. 

Reconversia profesională a celor plecaţi din redacţii, înainte sau după debutul recesiunii, se produce, de altfel, în zone înrudite cu fotojurnalismul. Impulsionate sau nu de criză, dar cu siguranţă de spirit antreprenorial, apar proiecte personale avînd ca inspiraţie antropologia vizuală, fotografia documentară, fotoreportajul social, portretul. Este o perioadă în care cîştigă vizibilitate fotojurnalistul freelance (Andrei Pungovschi, Cristian Movilă), echipele de mici dimensiuni, bazate pe afinităţi personale şi profesionale, atelierele precum Photoliu (Mihai Barbu şi Bogdan Baraghin), FixFoto (Bogdan Baraghin şi Petrică Tănase) şi proiectele de lungă durată „Around the Black Sea“ şi „Mîndrie şi Beton“ (Petruţ Călinescu), „Post-Industrial Stories“ (Ioana Cîrlig şi Marin Raica), „A different kind of story“ (Ioana Moldovan), pentru a oferi doar cîteva exemple, căci lista este mult mai cuprinzătoare. Internetul şi reţelele de socializare imprimă un nou impact fotografiei de „news“, iar termenul de „Citizen Journalism“ se citeşte altfel din perspectiva difuzării şi a viralităţii fotografiilor publicate cu ocazia mişcărilor de stradă din ianuarie 2012, „Occupy Movement“, „Arab Spring“ şi, mai recent, „Uniţi Salvăm Roşia Montană 2013“.  

Cealaltă faţă a fotografiei de presă în era digitală vine chiar din expunerea în new media: furtul de conţinut sub toate formele lui, de la preluarea unei imagini fără citarea sursei pînă la însuşirea unui material întreg şi publicarea lui ca atare. Mai mult, încă nu a dispărut, pare-se, practica de a descărca imagini listate în motoarele de căutare pentru a ilustra un articol... Acestea şi alte exemple vin să indice o piaţă media în multe privinţe imatură, neformată.  

Contrastul dintre print şi online este cu atît mai mare cu cît suprafaţa de tipărire se reduce, în timp ce spaţiul virtual de publicare creşte exponenţial. Efectele asupra fotojurnalismului digital rămîn a fi încă descoperite. Este un moment în care presa, fotojurnalismul se reinventează.

Alexandra Bardan este art director freelance din 2009, iar din 2013 este şi asistent universitar la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, Universitatea Bucureşti. A iniţiat programul educaţional Workshop L@ MNAC şi platforma de resurse documentare industriiculturale.ro

© Foto: Ioana Moldovan

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Singura specie care...
Ca în faimoasa metaforă a lui Walter Benjamin, în care angelus novus, împins de forțele progresului, zboară înainte cu spatele, privind înapoi...
p 10 YouYube jpg
p 12 WC jpg
În căutarea omului grec
Cine este „omul grec”, acela aflat la originea civilizaţiei europene?
p 13 WC jpg
Omul medieval în ipostaza îndrăgostitului
Putem privi și noi prin lentilele omului medieval? Cred că nu. Dar privirea noastră poate fi îmbogățită de acest om, născut la întîlnirea dintre realitate și ficțiune.
p 14 Hans Holbein, Ambasadorii WC jpg
Savantul umanist al Renașterii
Departe de a fi o ruptură cu tradiția și cultura Renașterii, putem vedea cum revoluția științifică se hrănește din ele.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.

Adevarul.ro

image
Misterioasa moarte de la Sanremo. Iubitul cântăreței Dalida, găsit împușcat în cap, în camera de hotel VIDEO
Cazul a șocat Italia în anii ʼ60, dar a fost clasat ca sinucidere. Peste 40 de ani, poliția a reluat investigația, dar misterul încă persistă.
image
Fumatul interzis minorilor în spații publice. Proiectul, adoptat de Senat
Inițiativa legislativă a fost adoptată tacit de Senat, luni, iar aceasta prevede că minorii nu mai pot fuma în parcuri, pe drumurile publice sau alte zone publice, fiind pasibili de amenzi până la 500 de lei.
image
Primul moment al cutremurului din Turcia, surprins de camera unei mașini VIDEO
Primul moment al celui de-al doilea seism din Turcia a fost întregistrat de camera de bord a unei mașini. Imaginile sunt de-a dreptul cutremurătoare. Șoferul a văzut cum, în jurul său, oamenii aleargă disperați în stradă, iar clădirile încep să se prăbușească.

HIstoria.ro

image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.