Fotbalul a globalizat, sporturile au tribalizat

Cristian GEAMBASU
Publicat în Dilema Veche nr. 82 din 11 Aug 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

De cîte ori ar trebui să cîştige Lance Armstrong Turul Franţei pentru a fi mai cunoscut decît Pélé? Dar Sampras, de cîte titluri la Wimbledon avea nevoie pentru a-i confisca celebritatea lui Maradona? Cine a fost mai mare, olandezul Johann Cruyff, emblema revoluţiei fotbalului, sau cehul Emil Zatopek, alergătorul al cărui unic stimulent de efort era revolta omului trimis de cataclismul istoric în spatele Cortinei de Fier? O preferaţi pe Nadia, eterna zeitate păgînă a gimnasticii, sau pe Hagi, machedonul cu spirit pozitiv, uns rege prin dribling? Întrebări inutile. False dileme. Ar trebui stabilit ceva de la început. Fotbalul e un sport, dar nu unul ca oricare altul. Lumea sportului se împarte, natural, în fotbal şi alte sporturi. Nu-i nici vina fotbalului, nici a celorlalte sporturi. Dacă acceptăm axioma, putem trece mai departe. Fotbalul a generat un univers paralel, cu galaxii în expansiune. Are de toate. Sori şi sateliţi. Şi supernove, şi găuri negre. Lumea lui aparţine tuturor, de la neofiţi pînă la esteţi. De la ultraşii violenţi din galerii la oamenii de cultură. Celelalte sporturi gravitează numai în sistemele lor solare. Fotbalul a globalizat avant la lettre, extrafotbalul a tribalizat. De ce exercită acest joc colectiv cu puternic accent individualist o asemenea atracţie nu-i foarte lesne de explicat. Simplitatea ar fi motivul primordial. Simplitatea în sensul cel mai pur al termenului. Satisfacţia scrobită şi cu Rolex la mînă a unui hole in one la golf - lovitura aceea nepămînteană care nimereşte, din prima, gaura peste munţi şi văi - nu va rivaliza niciodată cu bucuria nedistilată a unui gol al lui Ronaldinho. Cu impresia de forţă luminoasă degajată de Gerrard, simbolul lui Liverpool, la rîndu-i alt simbol pentru nebunia numită fotbal. După simplitate ar veni la rînd neprevăzutul. Elementul surpriză. Fotbalul se hrăneşte din improvizaţie. Urăşte monotonia, ironizează ierarhiile. Discutăm de la un anumit nivel încolo. Danemarca şi apoi Grecia au cîştigat titlul european pentru a trezi din letargie marile puteri. Polonia, apoi Turcia au reuşit să prindă podiumul Cupei Mondiale, din acelaşi motiv. Partidele memorabile ale fotbalului s-au născut totuşi din înfruntările titanilor. Brazilia, Argentina, Germania, Italia, Anglia, Franţa. Bijuteria România-Argentina la Mondialul din '94, abaterea de la regulă, spune şi altceva. Pe termen scurt, se poate orice, la scară istorică rezistă doar naţiunile importante. Lumea fotbalului e ca lumea-lume, de unde şi obosita sintagmă: fotbalul e ca viaţa. În loc de concluzie, o scurtă poveste. M-am întors recent dintr-o călătorie cu maşina. 4.000 de kilometri şofaţi prin Austria şi Germania. O mică aventură, după standardul românesc. Cu veritabila aventură aveam să mă întîlnesc însă la Melk, la pensiunea de pe lîngă faimoasa abaţie, cînd curtea s-a umplut de turişti francezi. Pe biciclete. Bărbaţi şi femei. Adolescenţi, tineri, maturi, oameni în vîrstă. Echipament adecvat, o gentuţă cu bagaj şi, dincolo de toate, plăcerea de a străbate Europa pe două roţi. De a face sport ieftin şi sănătos. După grupul francezilor a apărut o familie de nemţi. Mamă, tată, doi copii sub 10 ani. Tot pe biciclete. Am înţeles repede. Ei făceau sport, noi voiajam. Am digerat greu sentimentul de culpabilitate sedentară, apoi am gonit spre casă, unde am picat pe meciul Stelei cu Shelbourne. Pe tragerile la sorţi în cupele europene. Am uitat repede de biciclişti şi admirabilul lor efort. De ce fotbal? De ce atîta fotbal? Pentru că atrage necondiţionat şi oferă sentimentul acela de culpabilitate încercat preţ de o zi la Melk. Asta e şi diferenţa. Fotbalul îl iubeşti sau îl deteşti, celelalte sporturi îţi impun respect sau indiferenţă. Nu-i nici bine, nici rău. E aşa, pur şi simplu.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Megastructura uriașă pentru care Ceaușescu a plătit 60 de tone de aur pur. Este unicat în România și funcționează și astăzi
La granița de nord a României se află una dintre cele mai impresionante mega-structuri a epocii comuniste. Barajul de la Stânca-Costești este un colos de beton care a costat câteva tone de aur și este al treilea ca mărime din Europa. Acum este un adevărat paradis natural.
image
EXCLUSIV. Elena Lasconi: „Dacă voi fi președintele României, voi fi un președinte pentru popor, din popor și nu din colivie”
Candidată la președinția USR și văzută ca potențial candidat la alegerile prezidențiale, Elena Lasconi a vorbit într-un interviu exclusiv pentru „Adevărul” despre relația cu Dominic Fritz, despre cum s-a decis să candideze la președinția USR și dacă e România pregătită să aibă o femeie-președinte.
image
Ce este sistemul Patriot. Plusurile și minusurile armamentului american cu preț exorbitant
Patriot este unul dintre cele mai avansate sisteme de apărare aeriană disponibile, capabil să intercepteze atât rachete cât și aeronave avansate. Principala provocare a sistemului este costul uriaș - o baterie Patriot nouă ajunge la 1 miliard de euro.

HIstoria.ro

image
Cine au fost agenții dubli din al Doilea Război Mondial?
Cea mai importantă parte a Operațiunii Fortitude a reprezentat-o rolul jucat de agenți dubli.
image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î
image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns: