Forţa cuvîntului - un atu

Se "urîţeşte" limba actuală? Un răspuns la această întrebare nu se poate da în afara unei caracterizări generale a românei actuale (a limbii române utilizate după 1990), o caracterizare care să surprindă datele esenţiale ale acestei faze din evoluţia limbii române. După 1990, asistăm la o dinamică lingvistică (o mişcare a limbii) nu numai spectaculoasă prin amploare, ci şi extrem de rapidă, determinată în oarecare măsură intralingvistic, dar mai ales extralingvistic, o evoluţie caracterizată, paradoxal, prin două mari direcţii şi tendinţe contradictorii. Pe de o parte, asistăm la o îmbogăţire şi diversificare lingvistică fără precedent, cu manifestare în toate nivelurile şi domeniile limbii. Lexical, limba română înregistrează cea mai înaltă rată de îmbogăţire, atît prin creaţii neologice, cît şi prin formaţii interne, şi cel mai rapid ritm al modificărilor semantice, toate reprezentînd schimbări impuse de apariţiile unor noi domenii de activitate, dar şi de înnoirile spectaculoase din domeniile existente. Stilistic, limba actuală se îmbogăţeşte şi se diversifică atît sub aspectul utilizărilor stilistic funcţionale (apar noi stiluri şi, mai ales, noi substiluri funcţionale), cît şi sub aspectul utilizărilor discursiv-comunicative (utilizări în situaţii noi de comunicare, multe dintre ele imposibil de imaginat în epoca ceauşistă), utilizări care antrenează mutaţii semnificative de strategie discursivă şi o diversificare fără precedent a tipologiei textuale. La nivel morfosintactic, limba actuală, prin numeroasele formaţii neologice recente, manifestă tendinţa creării de tipare flexionare noi, iar, prin numeroasele calcuri sintactice, tendinţa de creare de noi scheme de construcţie şi de extindere a unor scheme anterioare mai puţin productive. În consecinţă, în locul unei limbi de lemn, terne, sărace, stereotipe, încremenite, lipsite de culoare şi de amprenta personală a utilizatorilor ei, s-a ajuns la o limbă vie, colorată, bogată şi diversificată, capabilă să se adapteze uşor situaţiilor de comunicare celor mai diverse şi mai neaşteptate (comunicare formală şi informală, fiecare cu manifestări diverse), capabilă să se adapteze tendinţelor generale de globalizare şi să facă faţă obiectivelor de adoptare a acquis-ului comunitar, capabilă să ţină pasul şi să reflecte mutaţiile semnificative din gîndirea şi din societatea românească actuală. Pe de altă parte, asistăm, din păcate, pentru un segment din ce în ce mai numeros de utilizatori, la o sărăcire a limbii, redusă la un lexic mult prea restrîns şi alarmant de rudimentar, un lexic selectat cu predilecţie şi cu voluptate din zonele vulgare, indecente, ale vocabularului, şi la o gramatică redusă la tipare flexionare şi sintactice rudimentare, cu încălcări numeroase şi flagrante ale regulilor. În plan stilistic, asistăm la un amestec al registrelor stilistice şi la inadecvări stilistice de tot felul (elemente de oralitate pătrunse în exprimarea scrisă; elemente de limbaj colocvial şi de mahala, precum şi elemente de argou invadînd limbajul tinerilor şi presa scrisă sau audiovizuală; utilizări stilistic inadecvate ale formulelor de adresare, ale lexicului de specialitate, ale lexicului colocvial; transgresări şi alunecări dintr-un domeniu în altul fără nici o raţiune stilistică sau comunicativă etc.). Explicaţiile celei de-a doua direcţii sînt diverse. Dorinţa obţinerii cu orice preţ (şi cu mijloace facile) a unui succes imediat de public şi de piaţă, scăderea eficienţei educaţiei lingvistice făcute în şi prin şcoală, lipsa generală de interes (a şcolii, dar şi a mass-media şi a societăţii civile în general) pentru cultivarea limbii;transpunerea greşită a ideii de "libertate" în domeniul lingvistic, avînd drept efect uşurinţa şi îngăduinţa cu care se încalcă normele lingvistice; amestecul realelor "modele" media şi al realelor "modele" didactice cu falsele modele etc., toate reprezintă condiţii care facilitează extinderea acestei direcţii, instaurînd o confuzie lingvistică generală. La întrebarea: Se "strică"/se "urîţeşte" limba actuală?, răspunsul nu poate fi dat în mod global. Bogăţia, diversitatea lexicală, gramaticală şi stilistică a limbii actuale, capacitatea ei creatoare, ca şi capacitatea ei de încorporare (de adoptare şi de românizare) a neologismului sînt semnele cele mai clare ale unei limbi viguroase, aflate în consens cu dinamica realităţilor extralingvistice, pentru care calificativele "urît", "stricat" sînt departe de a fi exacte. Totuşi, în măsura în care creşte îngrijorător de mult numărul vorbitorilor neinstruiţi, al celor în vorbirea cărora abundă exprimările confuze, ilogice, aberante, în măsura în care creşte alarmant rating-ul emisiunilor de televiziune şi al revistelor cultivînd un limbaj vulgar, indecent, erotico-aluziv, în măsura în care moderatorii de opinie în media, precum şi "oratorii" de la tribuna Parlamentului vădesc carenţe extrem de grave în pregătirea lingvistică, carenţe de acelaşi tip fiind puse în evidenţă şi de concursurile pentru ocuparea posturilor publice celor mai înalte (vezi recentul concurs de la Ministerul de Externe), în măsura în care preferinţele multor tineri merg spre un limbaj neîngrijit, sărac, vulgar şi indecent, putem răspunde că, pentru un segment semnificativ de vorbitori, uzul lingvistic actual a suferit un proces de "degradare", de "urîţire" şi de "stricare". Se poate interveni? În ce fel? Principala pîrghie de intervenţie priveşte, credem, adîncirea procesului educaţional în general şi a educaţiei lingvistice în special. * În procesul educaţiei lingvistice, trebuie să crească rolul şcolii şi al facultăţilor de profil filologic, al căror obiectiv esenţial trebuie să-l constituie formarea unei atitudini normative la şcolari şi studenţi, atitudine menită să conştientizeze existenţa normelor literare, a tipologiei diversificate a acestora, să facă accesibilă înţelegerea funcţionării complexe a normei, să orienteze atenţia tinerilor spre observarea şi cenzurarea propriei exprimări, dar şi a exprimării semenilor. * Trebuie să crească rolul mass-media, atît prin modelele impecabile de limbă impuse cititorilor/ascultătorilor, cît şi prin orientarea interesului faţă de cultivarea limbii, propunînd emisiuni şi dezbateri publice convingătoare pe teme semnificative privind funcţionarea limbii actuale. * Toate aceste acţiuni trebuie să ducă la sensibilizarea opiniei publice în legătură cu necesitatea cunoaşterii şi a respectării normelor limbii literare de diverse tipuri, în legătură cu necesitatea creşterii rolului pregătirii lingvistice în formarea generală ca indivizi într-o societate modernă şi civilizată. Şi nu în ultimul rînd, trebuie încetăţenită ideea că o limbă corect şi bine "mînuită", făcînd apel la strategii de comunicare diverse şi adecvate intenţiilor imediate ale utilizatorilor, poate creşte eficienţa acţiunilor fiecărui individ şi ale societăţii în ansamblu. Forţa persuasivă a cuvîntului (puterea lui de influenţare) reprezintă un atu de care poate beneficia orice vorbitor, în condiţiile unei pregătiri lingvistice superioare, ajunse la un înalt nivel de conştientizare.