FM-ul a murit, trăiască online-ul

1) Ce v-a atras/împins (în)spre online?
2) Care sînt criteriile selecţiei din playlist?

3) Ce conţinut nonmuzical oferiţi?

4) Cum vedeţi viitorul FM-ului? 

●

1) Alegerea online-ului este alegerea viitorului. Presimţim că FM-ul va avea o mare problemă peste patru-cinci ani, atunci cînd conectarea la Internet în maşini va deveni ceva uzual.

2) Autobaza este un radio cu linie muzicală indie-rock, am zis noi, cu un

de muzică retro. Avem în

de la Pink Floyd şi James Brown pînă la The National, Fink sau Hozier. Muzica românească îşi are şi ea locul ei în

cu noul val de indie-rock.

3) Sperăm să putem oferi cîteva programe în special pe teme muzicale începînd cu sfîrşitul lunii mai, atunci cînd sperăm să avem gata studioul pe care îl amenajam într-un Bus VW T2.

4) FM-ul va trebui să se repoziţioneze în viitorul apropiat, în sensul în care radiourile FM vor oferi combinat programe FM/online (ceea ce se întîmplă deja, în principiu), aşa încît să se elibereze de încărcătura de publicitate din antenă. Practic, vor exista platforme online/FM mai curînd decît radiouri clasice.  

● Mihai BUMBU,

1) Online-ul ne-a împins înspre radio, nu invers. Ştiam cum vrem să arate, aveam în minte platforma şi ce vrem să transmitem – vară şi senzaţia de lejer. Întîmplător a luat forma unui radio asortat cu imagini. După care s-a transformat într-un radio cu trei canale alternate în funcţie de ora la care asculţi. De anul acesta vom adauga mixuri şi

-uri, toate

. Va suna în continuare ca un radio, dar unul pe care poţi să-l remixezi.

2) E mai uşor să te identifici cu o stare sau cu o persoană decît cu un gen muzical. Aşa că toată selecţia am gîndit-o în funcţie de ce fac oamenii cînd ne ascultă. Surf rock de plecat la drum dimineaţa, tolăneală şi funk după-amiaza la birou, iar seara o briză de swing şi

. Ca să nu depindem doar de un fus orar, am împărţit asta pe trei canale şi fiecare îşi poate alege ce/cînd vrea: o tură pe barcă cu David Bowie, un şpriţ pe marginea piscinei cu Bill Murray sau un cocktail în cadă cu Kate Moss. Mi-e greu să spun în genuri, dar ca să vă faceţi o idee, asta ar fi felia de muzică românească: Minus, Aura Urziceanu şi Danaga.

3) Mai mult de jumătate din

e non-muzical. Prin imagini promovăm oameni şi locuri, transmitem o stare, vă purtăm prin senzaţii, texturi, detalii şi

-uri.

4) Radio, TV, print, toate sînt înlocuite treptat de variantele lor online. Atîta timp cît mesajul e acelaşi, n-ar trebui să conteze platforma, cum n-a contat nici cînd s-a trecut de la peliculă la digital. Diferenţa e că în Vest mai sînt posturi susţinute de ONG-uri, la noi doar de reclame la hemoroizi. Din păcate, şi viitorul pe online va fi cam acelaşi, atîta timp cît radiourile iau tot ce a stricat FM-ul (public din ce în ce mai general) şi nu vin cu nimic nou (interacţiune, personalizare).  

● Răzvan EXARHU,

1) Libertatea mediului, integrarea din ce în ce mai complexă în viaţa noastră de consumatori, mobilitatea, interactivitatea.

2) La Clandestino am construit un ceas orar care combină ritmul, genul, perioada şi notorietatea pieselor, plus o rotaţie a noutăţilor ceva mai relaxată faţă de radiourile FM.

3) Pînă să renunţăm la a avea un studio, aveam un fel de matinal tîrziu, pentru cei care se instalau în faţa computerului pe la ora 10. O parte din show-uri sînt disponibile ca

-uri. La asta se adăugau texte pe site şi zumzetul din

Lucrăm acum la o nouă versiune a site-ului.

4) Radioul FM a pierdut mult din prestigiu sau relevanţă în viaţa oamenilor, parţial din lupta inegală cu TV-ul, dar şi din cauza comercializării excesive şi a dispariţiei oamenilor de radio ca breaslă. A devenit un accesoriu utilitar de maşină, dar rămîne un canal de comunicare fascinant şi puternic. Pentru mine e un mediu în care plănuiesc să revin curînd. 

● Cristina HURDUBAIA,

1) Noi chiar credem în online, pentru că sîntem oameni care nu ne mai uităm la TV şi nu mai ascultăm FM de multă vreme. Întîi a fost platforma (site-ul) Cooperativa Urbană, o platformă de cultură urbană din toate mediile, şi abia după aceea a fost radioul, noi deja aveam publicul format cînd i-am dat drumul.

2) Radioul nostru e singurul care are doar muzică românească, doar din zona alternativă (noncomercială). Nu avem nimic comercial, nu avem nimic de afară. Accentul e pe rock alternativ, pe hip-hop şi electro; cam pe aici se încadrează muzica artiştilor independenţi. În general, nu ratăm nimic nou şi, uşor-uşor, au început să ne trimită trupele piesele noi, nu le mai cerem noi. Nu avem un

care să se repete zilnic/săptămînal în aceeaşi ordine, este împrospătat constant.

3) Nu oferim aşa ceva şi, deocamdată, nici nu avem de gînd. Radioul curge doar cu muzică şi atît, target-ul nostru fiind tinerii pînă în (maximum) 30 de ani. Iar tinerii de azi trăiesc în secolul vitezei, nu mai au răbdare să asculte o emisiune despre film, de exemplu, la radio. Intră pe Internet şi găsesc în două secunde ce le trebuie, au citit tot pe diagonală şi… gata. Aşa că îi lăsăm pe alţii să se ocupe de nonmuzică la radio.

4) Viitorul FM-ului va fi în maşină. 

● KIRK,

1) E o combinată. Mai întîi a fost dorinţa de a veni cu altceva faţă de ce se întîmplă acum în FM-ul românesc, pentru că muzica nu se rezumă doar la cîteva sute de piese. Şi apoi au fost prietenii, care m-au împins de la spate şi au crezut în mine. Aşa s-a născut Radio Trib.

2) În Trib difuzăm muzici care ne plac. Veţi auzi rock în mare parte. Cele mai prietenoase forme de rock. Însă ajungem şi la alte genuri. Se întîmplă să ne tragă de urechi sunete la care nu ne aşteptam şi împărtăşim asta şi cu ascultătorii noştri. Difuzăm multă muzică nouă, dar coborîm şi spre anii ’90. Apoi, e muzica românească, ea nu are cum să lipsească. Trupe cunoscute, dar şi o grămadă de trupe noi, la început de drum, care sună tare bine. Pe scurt, susţinem trupele cu potenţial. Pe cei care pun mîna pe instrumente, exersează la greu şi încearcă să transmită ceva. Sînt cei pentru care putem zice că existăm.

3) Emisiunile noastre. În fiecare zi, de luni pînă vineri, de la 11 la 13, există linia mea: „Dă-o tare cu Kirk“. Aduc aici ştiri din muzică, aniversaţii zilei, povestesc despre muzicile noi care merită să fie ascultate, din punctul meu de vedere, şi promovez concertele din ziua respectivă. Pe lîngă linie, mai fac „RomTop“-ul, clasamentul muzicilor româneşti. L-am luat cu mine pe la toate radiourile la care am fost şi acum a ajuns şi în Trib. Şi mai avem două emisiuni: „Metal Trib“ şi „Rock din capul lui Moţoc“. Prima este realizată de Vlad Buşcă, membru al formaţiei L.O.S.T., iar cea de-a doua, de George Moţoc, om de radio în România în anii ’90. Idei mai sînt, dar o luăm încet, pentru că nu e totul atît de uşor de realizat.

4) Normal că radiourile ar trebui mutate pe digital. Instituţia numită radio e clar că nu va muri. Trebuie doar să iasă din cercul vicios în care a intrat. Momentan totul se duce din ce în ce mai jos. Nu poţi să te bazezi doar pe glume şi concursuri cu premii. 

● Ioan-Mircea POP,

1) Monotonia, impostura, incompetenţa, mizeria din media românească.

2) Singurul criteriu este valoarea. Important este cine face selecţia, nu genurile, perioada etc.

3) Deocamdată doar muzică.

4) Viitorul FM îl văd ca într-un banc: mic, negru şi bate la uşă. 

● Vlad TĂNASE,

1) Trăim în lumea nişelor. Iar asta se întîmplă numai din cauza sau datorită – nu îmi dau seama încă – online-ului. Online-ul ne rupe de restul lumii, ne transformă în nişe şi, mai tîrziu, devenim nişe individuale. Eh, asta ne-a făcut să credem că .fm e mai bun decît FM. Ştiam că aveam o pîine mai de lux şi că nu puteam să o vindem decît într-un

. Asta e şi eclecticfm: un

cu produse greu de apreciat de către un public mai public.

2) Cuvîntul de dezordine e noutatea. Cuvîntul de ordine îl are Mihai Dinu. El e curatorul a tot ceea ce asculţi mai bun în ţara asta de cîţiva ani încoace. Unii nu o recunosc, alţii o recunosc furînd muzică de la noi. E bine şi aşa. Mai bine un frustrat copiat decît unul nebăgat în seamă.

3) Nu am ajuns la non. Încă sîntem la muzical. Cam tot ce facem se învîrte ca un vinil în zona muzicii.

4) FM-ul românesc a greşit cînd s-a legat de TV. Cu cît se va îndepărta mai mult de

-urile care vînd, cu atît FM-ul mai poate exista ca un canal media cu farmec aparte. Pînă atunci, FM-ul se duce în jos ca o piesă nevotată de nimeni în topuri. Nu mai daţi feţe vocilor. O voce fără faţă are şanse mai mari decît o faţă cu voce fără mesaj.  

anchetă realizată de Marius CHIVU