Fluiditatea şi disponibilitatea multor intelectuali de a se angaja... - dialog cu Lucian BOIA

Publicat în Dilema Veche nr. 423 din 22-28 martie 2012
Fluiditatea şi disponibilitatea multor intelectuali de a se angaja      dialog cu Lucian BOIA jpeg

- dialog cu Lucian BOIA -

Mircea Vasilescu: De ce aţi ales tocmai această perioadă – 1930-1950? Şi cum aţi delimitat-o?

Lucian Boia: Nici eu nu ştiam că voi alege perioada aceasta. La un moment dat, am pus punct preocupărilor mele aproape exclusive multă vreme pentru imaginar, pentru mitologii: simţeam că s-a cam epuizat problematica aceasta. Nu pot să mă ocup toată viaţa de un singur lucru. Şi mi-am făcut ieşirea din preocupările pentru imaginar şi cu alte cărţi privitoare la Occident, la Napoleon al III-lea, la Franţa, iar în ce priveşte istoria românească, am scris cartea despre germanofilii din Primul Război Mondial, o chestiune care m-a preocupat de multă vreme: aveam sentimentul că lucrurile nu stau chiar aşa cum le prezintă discursul nostru naţional bine-cunoscut, şi anume că toţi românii, într-un cuget şi-o simţire, ar fi fost în 1914 sau 1916 partizani ai intrării în război alături de Antanta pentru dobîndirea Transilvaniei. Or, acest sentiment mi s-a confirmat peste aşteptări, am constatat, făcînd cercetarea, că foarte mulţi dintre intelectualii de vîrf din timpul Primului Război Mondial au fost fie partizani ai unei alianţe cu Puterile Centrale, fie, mai mulţi decît aceştia, partizani ai unei neutralităţi binevoitoare faţă de Puterile Centrale. Lucrul ăsta se explică prin multe motive, dar unul dintre ele, poate chiar motivul principal, se numeşte Basarabia. Nu trebuie uitat că, pînă la urmă, România Mare s-a creat fiindcă, aşa cum a spus Petre Carp, românii au avut atît de mult noroc, încît nu mai aveau nevoie de oameni politici; însă alegerea, la 1916, trebuia să fie între Transilvania – sau, să spunem, Transilvania plus Bucovina – şi Basarabia. Şi atunci, cei care susţineau că Basarabia e o chestiune mai urgentă aveau dreptatea lor. Sigur că Transilvania arăta mai bine din toate punctele de vedere decît Basarabia, numai că Basarabia, din toate punctele de vedere, stătea mai prost decît Transilvania. Maghiarizarea românilor din Transilvania e o poveste. Ungurii nu mai reuşeau la 1900 să maghiarizeze nici un român. Românii erau totuşi solid aşezaţi în Transilvania, îşi aveau bisericile lor, îşi aveau presa lor, erau bine organizaţi în plan naţional şi cultural, România era aproape şi-i susţinea. Nu, primejdia era directă pentru românii din Basarabia, unde politica de deznaţionalizare era în curs. Şi asta spuneau ei. Spuneau că Rusia rămîne totuşi o mare primejdie – ceea ce ceilalţi se făceau că nu văd –, că Rusia se aliase cu Franţa şi Anglia şi socoteau sau sperau ei că, în felul acesta, pretenţiile Rusiei vor fi moderate; or, „germanofilii“ (i-am pus între ghilimele pe germanofili pentru că erau mai mult rusofobi decît germanofili) spuneau că Rusia rămîne periculoasă şi că pînă la urmă degeaba se poate face România Mare dacă, după aceea, România e înghiţită de Rusia. Aşa au stat lucrurile în linii mari în timpul Primului Război Mondial şi în sensul acesta m-am ocupat de elita intelectuală românească atunci. După aceea, încheiasem cartea aceasta şi m-am gîndit să lucrez în continuare pe elita intelectuală şi, ca şi în cazul Primului Război Mondial, pe raporturile dintre intelectuali şi factorul politic. M-am gîndit la un moment dat la anii ’38-’40, perioada de dictatură regală a lui Carol II, dar mi s-a părut că-i cam îngustă (deşi nu este, ar merita să facă cineva o lucrare serioasă, aprofundată pe anii aceştia, cînd sînt foarte multe probleme de ordin intelectual şi politic, amestecate, şi toţi intelectualii sînt foarte angajaţi în ce se întîmpla atunci). Aşa că mi-am lărgit cadrul treptat: am coborît spre 1930 şi am mers mai departe pînă în jurul anilor 1950. De ce am ales aceste limite? Nu a fost o alegere arbitrară. Am pornit de la cei cîţiva ani de relativă democraţie românească pînă în ’38, după care au urmat celelalte regimuri: dictatura regală în ’38-’40, legionarii în toamna lui ’40 pînă la începutul lui ’41, Antonescu fără legionari pînă în ’44, apoi încercarea de restaurare a democraţiei, dar în condiţii vitrege, cu armata sovietică peste România, după aceea regimul comunizant al lui Petru Groza cu ceva resturi de democraţie, dar, desigur, tot mai puţine, şi apoi instaurarea regimului comunist după 30 decembrie 1947. Am ales aceşti ani fiindcă sînt totuşi şapte regimuri politice care se succed în zece ani, din ’37-’38 pînă în ’47-’48. Şi nu cred că mai e o ţară în Europa unde să se fi succedat chiar atîtea regimuri politice atît de repede şi să-i fi prins pe intelectuali în jocul acesta. Nouă ne e uşor astăzi să spunem că s-au înşelat, că s-au dovedit slabi în faţa istoriei, dar noi sîntem „mai deştepţi decît ei“ fiindcă ştim ce s-a-ntîmplat. Or, atunci era foarte greu să-ţi dai seama de toate astea. În iunie 1940 – la 8 iunie erau 10 ani de la Restauraţie, de la revenirea lui Carol I în ţară – sînt mari festivităţi şi se scrie foarte mult, toţi intelectualii sînt angajaţi în proslăvirea regimului lui Carol II; nimeni nu ştia, nimeni nu-şi închipuia că regimul ăsta nu mai are decît trei luni de existenţă. Păreau zece ani care anunţă o întreagă eră şi zece ani cu realizări notabile şi în plan cultural, şi în plan economic. Apoi au venit legionarii, iar ei aveau proiectul acesta de a schimba România, schimbarea la faţă a României. Apoi, intelectualii îşi închipuiau, dimpotrivă, că regimul comunist nu va rezista, că nu e potrivit cu realităţile româneşti, cu firea românului, şi uite că tocmai regimul comunist a rezistat mai mult decît celelalte. Noi ştim toate acestea astăzi, intelectualii epocii n-aveau de unde să le ştie şi atunci s-au lăsat antrenaţi pe căi false de multe ori, s-au amăgit, s-au păcălit, unii au devenit victime ale istoriei, asta a fost epoca. Dacă decupezi aceşti ani, din ’30 pînă-n ’50, e clar că-i perioada cea mai agitată, cu cele mai multe schimbări şi răsturnări, şi cu cele mai multe sfidări adresate oricui, inclusiv intelectualilor.

Simona Sora: Eu v-aş întreba de ce aţi ales intelectualii? Dincolo de tradiţia occidentală a intelectualilor, concluzia cărţii dumneavoastră este aceea că intelectualii habar n-au ce fac. Nu-s nici mai buni, nici mai frumoşi, nici mai deştepţi, dar mai ales, nu văd foarte clar ce se întîmplă.

Lucian Boia: E interesant să constaţi cît de prost gîndesc adesea intelectualii. Pe de altă parte, nu trebuie să gîndim atît de acuzator. Ei au gîndit prost fiindcă istoria însăşi mergea prost, mergea aiurea. Totul a mers aiurea, şi atunci intelectualii au gîndit aiurea. Intelectualii au tentaţia asta a alunecării spre tot felul de soluţii utopice, şi atunci tocmai faptul că sînt intelectuali îi face să nu gîndească prea bine. Trebuie să mărturisesc că am studiat diverse categorii de intelectuali, dar m-au interesat foarte mult şi destinele individuale fiindcă, totuşi, e o pleiadă de intelectuali, dacă iei anuarele Universităţii şi te uiţi la defilarea numelor profesorilor universitari, este impresionantă. Adică sînt nume care astăzi sunt bine aşezate în istoria culturii româneşti. Şi constaţi că, în ce priveşte mersul evenimentelor, raportarea lor la factorul ideologic, politic, oamenii aceştia nu gîndesc chiar strălucit...

Luiza Vasiliu: Dar nu este într-un fel şi problema noastră, în sensul că avem foarte multe aşteptări de la intelectuali, iar ei trebuie să fie un model? Cu alte cuvinte, aşteptările pe care le are societatea îi transformă într-un subiect?

Lucian Boia: Să ne înţelegem, mulţi dintre intelectualii pe care i-am mai şi ironizat şi care, evident, se vede că s-au păcălit, sînt totuşi excelenţi în domeniul lor, sînt mari scriitori, mari savanţi. A fost o epocă foarte bună pentru cultura românească. Deci nu se reduce totul la raportarea asta la mersul istoriei, la politic.

Andrei Manolescu: Dar, cînd aţi început să vă documentaţi, aveaţi idee, în mare, despre amploarea fenomenului de înclinare a intelectualilor în funcţie de cum bate vîntul?... Există un caz care v-a depăşit aşteptările?

Lucian Boia: Ştiam destul de multe pentru că, pînă la urmă, sînt istoric – chiar dacă nu sînt specializat pe perioada interbelică... Da, fluiditatea şi disponibilitatea multor intelectuali de a se angaja cînd într-o parte, cînd în alta. Sînt lucruri pe care le ştiam pînă la un punct. Sînt foarte mulţi dintre cei care l-au susţinut pe Carol II în dictatura regală şi care s-au pus bine cu comunismul după ’44. Mihai Ralea este un exemplu, Alexandru Rosetti – alt exemplu. Şi asta din mai multe motive: fiind oameni apropiaţi (poţi să zici chiar oamenii lui Carol II), au fost, prin forţa lucrurilor, anti-legionari şi n-au fost bine văzuţi nici în timpul regimului Antonescu. Şi atunci păcatele cele mai mari văzute dinspre ’44 şi anii următori, care erau legate de Antonescu şi de legionari, nu-i afectau şi pe ei. Iar la Ralea am şi găsit un articol în care spunea tocmai acest lucru: am fost acuzaţi că am mers împreună cu Carol II; acum vă daţi seama de ce am mers împreună cu Carol II, pentru că eram împotriva legionarilor, împotriva extremismelor, şi asta era soluţia practică atunci de a te opune. Sigur că nu chiar aşa gîndiseră ei în ’38-’40, au mers de-a binelea cu Carol II, dar după aceea au putut spune: uite, de-asta am făcut-o, fiindcă eram împotriva extremismelor.

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.
p 11 J  Habermas WC jpg
Între think-tank și Denk-Panzer: intelectualul german
Sincronizarea limbajului educațional cu îmbogățirea limbajului specializat este imposibilă.
p 12 sus WC jpg
Turma minților independente
Multe se iartă în America. Mai multe decît în Europa.
p 23 jos jpg
Rusia și cultura ei (neo)imperială sau despre cum se autoîndeplinesc profețiile politice
În realitate, nimeni nu-i pune la colț pe clasicii ruși, fie ei scriitori, compozitori sau poeți.
p 22 jos jpg
Ecou (nu prea) îndepărtat. Intelectualii și puterea la 1996
Ar fi util cititorului dilematic de azi să vadă cum gîndeau acest subiect, acum aproape 30 de ani, stîrniți de revista noastră, trei intelectuali români majori: Ștefan Augustin Doinaș, Livius Ciocârlie și Ion Vianu.
E cool să postești jpeg
Un examen de conștiință
MeToo poate însemna mai mult decît mediatizare, scandal, procese: poate fi un real examen de conștiință.
p 10 sus Alyssa Milano WC jpg
MeToo, scurt istoric
Incriminarea hărțuirii sexuale nu a început cu mișcarea MeToo, iar cazul Weinstein nu a fost primul.
p 11 jpg jpg
De ce stîrnește abuzul sexual atîtea reacții contradictorii?
Reacția la trauma sexuală este una socială, cu rădăcini și ramificații profunde.
p,12 jpg
#MeToo, din nou. Tot despre putere, recunoaștere, dar și hermeneutică
Încercările de delegitimare a mișcării #MeToo înseamnă și o lipsă de recunoaștere a victimelor abuzurilor sexuale și conferă putere abuzatorilor.

Adevarul.ro

image
Bătaie generală la Untold, în faţa scenei la concertul lui David Guetta VIDEO
În cea de-a treia zi a Festivalului Untold, când au fost prezente peste 95.000 de persoane din peste 100 de ţări ale lumii, a izbucnit o bătaie între mai mulţi tineri, în timpul concertului lui David Guetta. Filmarea a devenit virală pe Internet.
image
Pericolul frumos „ambalat“ care îi transformă pe tineri în victime. „Inima lor ajunge ca la 80-90 de ani“
Vârsta pacienţilor la care medicii au ajuns să trateze accidentul vascular cerebral sau infarctul miocardic acut a scăzut dramatic în ultimii ani. Produsele foarte populare printre tineri, consumate de la vârste mici, duc la un astfel de deznodământ.
image
Luptă contracronometru pentru a salva balena beluga blocată în râul Sena. Mamiferul refuză hrana VIDEO
Oficialii francezi încearcă cu disperare să salveze o balenă beluga blocată în râul Sena, cu o injecţie cu vitamine pentru a-i stimula apetitul. Observatorii ştiinţifici spun că balena pare să fie vizibil subnutrită, iar salvatorii speră totuşi să o ajute să-şi recapete apetitul şi energia necesară pentru a se întoarce pe mare.

HIstoria.ro

image
„Răceala diplomatică” dintre Bulgaria și România
Per ansamblu, climatul diplomatic de la sfârșit de secol XIX poate fi definit ca fiind „destins”. O dovadă o constituie și vizita lui Carol I, însoțit de fruntașul liberal D. A. Sturdza (un adept al Triplei Alianțe), la Sankt Petersburg, în iulie 1898, unde s-a bucurat de o foarte bună primire.
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.
image
Stalin îl întreabă pe Jukov dacă va putea apăra Moscova
Îngrijorat de înaintarea germanilor și de cucerirea Solnechnogorsk (23 noiembrie 1941), Stalin l-a întrebat pe Jukov dacă va putea menține Moscova. Jukov a răspuns afirmativ, cu condiția trimiterii a încă două armate și furnizării a 200 de tancuri, dar Stalin a replicat că nu mai existau tancuri.