Finding emo
N-am reuşit, deşi am încercat de cîteva ori, să văd Finding Nemo, împreună cu fiică-mea. Cînd a apărut, n-am avut eu timp, apoi n-a mai avut ea chef. De cîte ori filmul ajungea la momentul în care peştele-arlechin Marlin îi spune fiului său, Nemo, "Îţi promit că nu voi permite să ţi se întîmple vreodată ceva rău!", fiică-mea găsea lucruri mai bune de făcut. Ea a văzut filmul împreună cu taică-su; eu l-am văzut singură, oprindu-mă în special asupra fazei în care Marlin, aflat cu amica lui amnezică în burta balenei, halucinează: "Crezi că poţi face anumite lucruri, dar nu poţi, Nemo!". Cu toate acestea, povestea lui Nemo ne-a venit ambelor în minte cînd ne-am apucat să ne documentăm împreună pentru dosarul despre fenomenul emo. Hotărît lucru, Nemo era un copil bun, cam emotiv şi cocoloşit, din motive biografice, iar Marlin " un fish clown supraprotector care-şi pierduse simţul umorului după o tragedie... Relaţia lor se rezuma în dialogul de urgenţă: "Care e primul lucru pe care trebuie să-l ştim despre ocean? " Faptul că nu e sigur". Dosarul de faţă a încercat să-l regăsească pe (N)emo mai întîi în viaţa reală. Am pus cîteva întrebări (1. Ce înţelegi prin emo: un stil de viaţă sau o modă? / 2. Crezi că tristeţea este o caracteristică emo? / 3. Cum ţi se par accesoriile emo: fardurile, craniile şi piercing-urile? / 4. Să fii emo înseamnă să ai prieteni numai emo? / 5. Crezi că vei fi emo tot restul vieţii?), mai întîi unor emo declaraţi. Au răspuns, dar părinţii au refuzat publicarea, deşi identitatea le-ar fi fost protejată. Am trimis apoi întrebările pe site-ul comunităţii emo din România. Pînă la încheierea ediţiei nu am primit nici un răspuns. Aşa încît am transferat chestiunea în zona imediat apropiată acestora: colegi, simpatizanţi (sau dimpotrivă), psihologi şi psihoterapeuţi, sociologi. Pentru unii, problema arată mult mai fioros şi mai de neînţeles decît este în fond: îmbrăcaţi în negru, cu părul lung peste un ochi, ca piraţii, cu cranii la gît şi cu inimi rupte în două pe tricouri, tribul urban emo trezeşte varii sentimente, de la dispreţ la stupoare, de la frică la intransigenţă. Să zicem că scurta trecere în revistă a fenomenului emo, în care protagoniştii n-au fost prinşi decît indirect, le este adresat mai ales celor ce vor să înţeleagă care e impactul noului trend la noi. În rest, vorba (de pe urmă) a arlechinului protector din Finding Nemo " "N-ai de unde să ştii vreodată dacă se va întîmpla ceva rău...". (S. S. & Dora Constantinescu)
