"Filozofia" migraţiei

Publicat în Dilema Veche nr. 133 din 10 Aug 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

- motivaţii economice şi exerciţii de imaginaţie - Dincolo de modul în care este privită şi acceptată migraţia forţei de muncă în România, unde avem de-a face cu un fenomen relativ recent care, în lipsa unor politici migraţioniste coerente, încă creează confuzie şi suspiciuni, ne-a interesat să surprindem cîteva puncte de vedere detaşate, europene. Demersul nostru a luat în calcul şi un alt aspect al "dilemei": o serie de lideri din Europa se pronunţă public împotriva migraţiei, dar în acelaşi timp se bucură de faptul că bona din România sau femeia de serviciu africană îi costă mai puţin. I-am întrebat pe cei care au o experienţă mai vastă decît noi, legată de munca transfrontalieră şi de implicaţiile ei, dacă este exagerat să considerăm migraţia o formă de sclavie modernă şi dacă ar fi posibil ca fenomenul să ajungă la o "simbioză" între statele cu un nivel de trai diferit, creînd o inevitabilă dependenţă economică de ambele părţi. (A. P.) Jérôme Guedj (Franţa) Jérôme Guedj este membru al Partidului Socialist din Franţa şi în prezent vicepreşedinte al Consiliului General al regiunii Essonne. Totodată este funcţionar public în cadrul Inspectoratului General pentru Servicii Sociale şi unul dintre bursierii German Marshall Fund (GMF), un program care selectează tinerii lideri din Europa şi SUA pentru o mai bună cunoaştere a realităţilor de peste Ocean şi pentru consolidarea relaţiilor transatlantice. "Migraţia nu poate fi redusă doar la dimensiunea sa economică. Este înainte de toate o alegere individuală, adesea dureroasă, dar curajoasă: aceea de a-ţi părăsi ţara natală, de a te aventura în necunoscutul unei alte ţări, a unei limbi pe care nu o stăpîneşti. Pentru un motiv la fel de legitim: convingerea că în altă parte viaţa ta va fi mai bună, din punct de vedere politic, economic sau social. Doar dacă ai în minte această convingere, te poţi gîndi la migraţie. Dacă nu, migraţia va rămîne acea atît de des vehiculată variabilă de ajustare a sistemului liberal, care în mod cinic găseşte în acest fenomen o sursă bună de presiune pentru a scădea salariile, folosindu-se de mîna de lucru flexibilă, puţin pretenţioasă, angajată ilegal, dacă ne gîndim la imigranţii clandestini. Într-adevăr, aceste fapte pot fi văzute ca derivate ale unei forme moderne de sclavie. Da, există o formă de dependenţă (între cele două părţi). Periculoasă. În raport cu care ar fi de preferat o logică de co-dezvoltare între ţările din Nord şi cele din Sud. Migraţia este efectul direct al mondializării; ar trebui aşadar o soluţie coordonată, şi nu doar la nivel naţional sau european. Să ne reamintim că Ťinstalatorul polonez» este o formulă inventată de dl Bolkenstein însuşi, pentru a apăra tratatul constituţional european. Astăzi există voci care vor să ne facă să credem că partizanii ŤNu»-ului, spus în Franţa şi în Ţările de Jos Ťau agitat» ameninţarea instalatorului polonez într-o viziune protecţionistă sau naţionalistă. ŤNu»-ul stîngii franceze a refuzat clar această Constituţie Europeană care valida principiul dumpingului fiscal şi social şi concurenţa în interiorul frontierelor europene între muncitorii din diverse ţări. Prin urmare, eu sper ca instalatorul polonez să aibă un nivel de salariu şi de protecţie socială comparabil cu cel al omologilor francezi, spanioli sau germani. La fel, în cazul unui dramaturg sau al unui informatician român. Vom avea nevoie însă de un tratat social european, cu criterii de convergenţă... aşa cum am procedat şi cu moneda euro." Domingos Portela de Andrade (Portugalia) Redactor-şef al celui mai citit ziar din Portugalia, Jornal de Notícias, Domingos Portela de Andrade a primit premiul Caravala pentru cel mai bun articol, despre oamenii şi tradiţiile din regiunea Douro şi Pacheco Miranda Award pentru relatările sale din Irak. A predat ştiinţele comunicării şi multimedia la Universitatea din Cortegaça. Este de asemenea bursier GMF. "Imigraţia este un Ťelixir» pentru toate economiile europene. Putem observa acest lucru doar verificînd cifrele într-o serie de ţări precum Portugalia, Anglia sau Franţa. Studiile arată că în aceste ţări imigraţia a îmbunătăţit producţia, a redus inflaţia şi a contribuit la creşterea veniturilor din taxe. De exemplu, în ultimele şase luni, Anglia a primit 223.000 de imigranţi, în special din alte ţări europene; Franţa spune că naturalizarea populaţiei din Africa de Nord a crescut la 60%, iar în Portugalia cifrele sînt similare, cu toate că aceşti indicatori nu sînt încă măsuraţi, în special în ceea ce priveşte imigranţii care vin din Brazilia, Insulele Capului Verde şi din cîteva dintre ţările est-europene. Este adevărat că oamenii din ţările nedezvoltate acceptă slujbe pe care nativii nu le vor. Dar aceasta nu este o chestiune nouă. În anii ’60, acest tip de schimb a fost o realitate între popoarele europene. Portughezii sînt văzuţi acum în Franţa sau Germania ca parte a propriilor populaţii. Dar atunci, Portugalia era dependentă economic de alte ţări europene. Banii trimişi acasă de emigranţii portughezi au fost esenţiali o perioadă lungă de timp pentru a stabiliza conturile naţionale. Astăzi, noi sîntem cei care contăm pe imigranţi ca să ne construiască ţara, pentru că ei sînt, din nefericire, singura forţă de muncă disponibilă atunci cînd este nevoie. Totuşi, nu putem aborda migraţia doar ca pe o chestiune de cifre, o chestiune economică. Vorbim despre oameni, care îşi abandonează totul pentru a începe o viaţă nouă în altă parte şi care adesea devin victimele abuzurilor unora dintre companii, care transformă munca într-o sclavie modernă. Adevărul este că, mai devreme sau mai tîrziu, societatea va sfîrşi prin a achita nota de plată pentru lipsa de suport acordată acestor oameni, care aduc mai mult unei ţări decît simpla forţă de muncă. Ei aduc deopotrivă idei noi şi culturi noi. Ei sînt şansa pentru noi de a învăţa despre toleranţă şi integrare. Altfel, ultimele episoade din suburbiile franceze vor deveni comune în viaţa noastră." Tomás¡ NE¡MEC¡EK (Cehia) Tomás Ne¡mec¡ek coordonează secţia de opinii a celui mai citit şi respectat cotidian economic din Republica Cehă, Hospodár¡ské noviny, deţinut de grupul americano-german Dow-Jones-Handelsblatt, care editează şi Wall Street Journal. Este bursier GMF. "Cehia reprezintă, sper, ceea ce România va fi în curînd: ca şi românii, muncitorii cehi au acceptat slujbe prost plătite în Europa de Vest. Totuşi, în ultimii ani, numărul constructorilor veniţi din Ucraina şi Belarusia în Republica Cehă a depăşit pe cel al bonelor cehe plecate în Marea Britanie sau al culegătorilor noştri de mere plecaţi în Italia. Treptat şi invizibil, Republica Cehă se transformă într-o ţară-ţintă pentru imigranţii din Est. Muncitorii migranţi sînt mult prea voluntari pentru a fi Ťsclavi». Şi mă tem că Ťsimbioza» este chiar ceea ce îşi doresc cei care migrează. Ei pretind că sînt de neînlocuit... ei bine, nu sînt! Este doar o iluzie faptul că economia gazdă ar sucomba fără ei. În realitate, dacă preţul unei baby-sitter din România sau al femeii africane angajate pentru curăţenie ar deveni prea ridicat pentru familiile din Vest, atunci le-ar înlocui cu o forţă de muncă mai ieftină: poate chiar a familiei înseşi. Ca şi în casele de astăzi ale românilor şi cehilor, unde curăţenia sau îngrijirea copilului sînt slujbe făcute - surpriză - fără ajutor african. Luînd în considerare numărul mic, dar în creştere, al "turiştilor ecologişti" olandezi în partea de Sud şi centrală a Cehiei, aş propune o reclamă pentru România care să fie difuzată în Olanda, Germania şi Marea Britanie: ŤROMÂNIA - ţara unde poţi să-ţi culegi singur căpşunile, în fermele noastre organice»." Andreas Dietl (Belgia) Andreas Dietl este jurnalist la EurActiv.com. A fost moderator şi speaker la EurActiv Mobility workshop, eveniment organizat în luna iulie de EurActiv.com, cu sprijinul Comisiei Europene. "Apariţia unei asemenea situaţii depinde de cadrul legal şi, de cele mai multe ori, de rezidenţa imigranţilor şi/sau muncitorilor mobili. Cu cît este mai precară reşedinţa lor în termeni legali, cu atît sînt mai dependenţi de şefii lor (refuz să îi numesc angajatori pentru că, în cele mai multe cazuri, ei nu angajează personal). Reglementările în vigoare în mai multe ţări vechi sau noi, membre UE, permit imigraţia temporară pentru persoane cu vize temporare de muncă, care se pre-califică pentru sectorul cu nivel slab de plată. Absenţa aproape completă a posibilităţilor legale de imigrare nu provoacă reducerea numărului imigranţilor, doar îi marginalizează în sectoare precum curăţenia, îngrijirea de zi, construcţiile pe şantiere mici, care sînt mai greu de controlat decît sectoarele înalt calificate. În ţările de destinaţie pentru migranţi, cîteva sectoare - deopotrivă mediul de afaceri, precum şi persoane private - depind foarte mult de forţa de muncă ieftină din străinătate. În Germania, această situaţie este întîlnită în cazul agriculturii intensive, bazate pe munca manuală (îndeosebi cultivarea de fructe sau legume), în sectorul hotelier sau în restaurante, în cel al curăţeniei, dar şi în sectoare mai puţin cunoscute, cum ar fi măcelăria. Din perspectiva imigranţilor, văd mai puţin o dependenţă structurală, pentru că ei sînt în mod obişnuit supracalificaţi pentru aceste joburi şi pot să se adapteze mai uşor la schimbările legislative. Aş spune că simbioza este doar una temporară. Cît despre situaţia migranţilor români, amintiţi-vă de exemplul polonez. De ce să nu fiţi mai agresivi? Dacă românii sînt cunoscuţi ca buni culegători de căpşuni, utilizaţi această Ťetichetă» pentru a face marketing la căpşunile româneşti pe piaţa UE. Din nefericire, aş spune că imaginea românilor pe care am sesizat-o cel mai des, este mai puţin pozitivă decît aceasta şi nu e vorba aici despre rasism. Imaginea polonezilor provine mai degrabă din teama vesticilor de a nu-şi pierde slujbele puşi în faţa unei forţe de muncă mai ieftine. Imaginea românilor, generată îndeosebi de relatări tabloide, tinde să fie aceea a infractorilor, una asociată cu jocuri de noroc şmechere, precum şi una asociată spărgătorilor. E, în mod clar, mai mult decît o provocare să schimbi această imagine. Totuşi, este încurajator faptul că şi italienii au avut, pînă la începutul anilor ’80, o imagine similară, în special în Germania şi Austria. Cîţiva ani mai tîrziu, ei au devenit cea mai populară naţie străină. Recomandarea mea ar fi să subliniaţi faptul că faceţi parte din ginta latină (iniţiative precum summitul francofon de la Bucureşti, organizat spre sfîrşitul acestui an, sînt binevenite în acest sens). Puneţi în evidenţă faptul că regimul Ceauşescu a fost depăşit! Puneţi în evidenţă stilul vostru de viaţă, filosofia voastră de savoir-vivre, cultura voastră, multiculturalismul! Părerea mea este că românilor le va fi mai uşor Ťsă se integreze» în Franţa sau Belgia, decît în Germania sau Austria." au consemnat Manuela Preoteasa şi Adina Popescu

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Hipertermia, urgența medicală care ne amenință viața pe caniculă. Care este măsura imediată care ne ajută
După o săptămână de Cod Roșu, serviciile de ambulanță aproape că nu mai fac față solicitărilor. Dintre acestea, hipertermiile cauzate de caniculă sunt urgențe majore, supraîncălzirea organismului punând viața pacienților în pericol.
image
Șase dintre cele mai supraestimate atracții turistice din lume. „Nu a fost deloc ceea ce mă așteptam” VIDEO
Fiecare țară are obiectivele sale turistice despre care se spune că nu trebuie să le ratezi când vizitezi acele locuri. Adesea, realitatea se ridică sau depășește nivelul așteptărilor, dar sunt și situații în care atracțiile turistice sunt supraestimate.
image
„Nostradamus cel viu” a prezis căderea sistemelor informatice încă de acum trei luni și prevestește un nou război mondial
Clarvăzătorul brazilian Athos Salomé, supranumit „Nostradamus cel viu”, a prezis o „pană tehnologică de trei zile” în 2024, potrivit Daily Mail Online, iar acum susține că ar urma un conflict la scară largă, asemănător unui al treilea război mondial.

HIstoria.ro

image
Vechi magazine și reclame bucureștene
Vă invităm să descoperiți o parte din istoria Capitalei, reflectată în vitrinele magazinelor și în mesajele reclamelor de odinioară.
image
„România va fi ce va voi să facă Stalin cu ea”
Constantin Argetoianu avea să ajungă la o concluzie pe care istoria, din păcate, a validat-o.
image
Lucruri știute și neștiute despre Mănăstirea Arbore și ctitorul ei
Pe ruta mănăstirilor din Moldova, din cel mai recent proiect de turism cultural – „România Atractivă” –, cunoaștem profund patrimoniul românesc, construit, meșteșugit sau povestit. Străini și români deopotrivă, suntem chemați de sunetul de toacă și ne plecăm capetele la auzul cântărilor din zori. Ne