„Filmul chestionează ideile preconcepute despre intimitate“ – interviu cu regizoarea Adina PINTILIE

Publicat în Dilema Veche nr. 744 din 24-30 mai 2018
„Filmul chestionează ideile preconcepute despre intimitate“ – interviu cu regizoarea Adina PINTILIE jpeg

La ediția din acest an a Festivalului de Film de la Berlin, Adina Pintilie a cîștigat cu Nu mă atinge-mă Ursul de Aur și premiul pentru debut. Filmul ei va fi proiectat în premieră în România la Cluj, unde se află în competiția Festivalului Internațional de Film Transilvania. „Intimitate“ e cuvîntul care apare cel mai des în Nu mă atinge mă. Neputința protagonistei de a se apropia cu adevărat de cineva funcționează ca o metaforă extremă. Imperfecțiunea – dizabilitatea, în cazul celorlalte personaje – devin o pledoarie pentru acceptare. Iar filmul – o invitație la dialog. Cu noi înșine și apoi cu celălalt. 

Cu ce gînd ați plecat la drum în cazul acestui film?

Nu mă atinge-mă este, și a fost de la bun început, o cercetare personală despre intimitate. Cum spun la un moment dat chiar în film, cînd aveam 20 de ani, credeam că știu tot despre ce înseamnă intimitate, cum funcționează relațiile, despre erotism, frumusețe, corp etc. După douăzeci de ani de contact cu viața reală, toate ideile care-mi păreau atunci atît de clare și-au pierdut treptat contururile, au început să fie puse sub semnul întrebării de experiențele trăite, s-au relativizat în timp. Am realizat că, de fapt, nu știu nimic. Filmul a început ca un proces autoreflexiv, ghidat de curiozitatea mea de a descoperi cum trăiesc oamenii experiența asta adesea atît de dificilă și plină de contradicții a intimității.

Există granițe între lumea pe care o observi și cea pe care alegi s-o reconstitui?

Sîntem foarte rezistenți la etichete precum „documentar“, „ficțiune“, „experimental“. Nu mă atinge-mă nu se încadrează în nici una dintre aceste categorii, este un „animal ciudat“, cum spune Tómas Lemarquis (unul dintre protagoniști), un hibrid, la granița fluidă dintre realitate și ficțiune. Înainte de orice, este un film-research, un film-dialog, care invită spectatorul să pună sub semnul întrebării propriile idei preconcepute despre intimitate.

Filmul s-a născut dintr-un proces îndelungat de cercetare, în care am lucrat atît cu actori profesioniști, cît și neprofesioniști. Am avut șansa să întîlnesc niște oameni cu totul speciali, care și-au asumat riscul de a porni împreună cu mine într-o călătorie emoțională de multe ori extrem de dificilă și inconfortabilă, care au avut marele curaj să împărtășească cu noi, cu camera, zone din cele mai vulnerabile ale vieții lor intime. Am lucrat cu un mix de povești personale ale lor și elemente ficționale: întîlniri între personajele reale și personaje cvasi-ficționale, constelații familiale, jurnale filmate pe care le-au ținut de-a lungul timpului, exerciții filmate pe anumite teme legate de intimitate, reconstituiri ale unor vise și amintiri etc. Am creat împreună un fel de „laborator“, în care ficțiunea a funcționat adesea ca un spațiu sigur, o structură protectoare care ne-a permis să explorăm în siguranță adevăruri intime profunde, cu o autenticitate la care nu am fi avut altfel acces, prin abordările clasice specifice documentarului sau ficțiunii.

t adina pintilie ionut dobre jpg jpeg

Emoția e bine controlată, filmul are o caligrafie frisonantă. În același timp, greutatea acestei călătorii seamănă cu o seară în care ai băut whisky. Mintea îți rămîne clară, dar îl simți în picioare, cînd te ridici. Și îți e greu să vorbești despre film, de parcă ar fi o impudoare. Cît de mult v a vulnerabilizat povestea?

Am întîlnit, în călătoria asta, foarte mulți oameni care m-au făcut să pun sub semnul întrebării, în primul rînd, propriile mele idei preconcepute. A fost, cum spuneam, un film-research, care a funcționat într-un fel așa cum se întîmplă în psihoterapie, adică în interacțiunea cu Celălalt „reînveți“ să relaționezi, îți reajustezi perspectiva asupra realității, devii conștient de pattern-uri disfuncționale de gîndire și comportament, descoperi lucruri noi despre tine, despre ceilalți, despre modurile în care poți să relaționezi, despre granițele personale pe care le negociem în fiecare zi.

Mi-am dat seama că felul în care percep intimitatea, la un nivel profund și, de cele mai multe ori, irațional, este condiționat de felul în care am fost crescută, de familie, de relațiile cu cei din jur. Sînt foarte multe condiționări de care am început să devin conștientă foarte tîrziu și care îmi influențează, fără să știu, comportamentul, relațiile personale. Cred că și de asta filmul este atît de inconfortabil pentru anumiți spectatori, pentru că te scoate din zona aceea de confort în care crezi că ești sigur de lucruri, că ai certitudini, prin perspective noi și surprinzătoare, care destabilizează. Nu mă atinge-mă cred că e mai degrabă o oglindă în care spectatorul se poate privi și poate să vadă niște posibilități ale lui însuși, la care poate nu s-a gîndit pînă acum sau pe care îi e frică să le accepte.

Mi s-au schimbat, de pildă, ideile despre relația dintre dizabilitate și sexualitate, despre sex work, despre frumusețe și corporalitate. Există foarte multe tipuri de corpuri diferite de norma clasică de frumusețe. Pentru mine, Chris-tian, protagonistul cu atrofie musculară spinală, este un om absolut superb și un corp frumos, dar total diferit de normă. Pentru că e un film despre intimitate este, implicit, și un film despre corp, despre experiența ta subiectivă a propriului corp și despre felul în care percepi corpul celorlalți. Christian e unul dintre oamenii cu cea mai armonioasă relație cu propriul corp pe care îi cunosc, chiar dacă mare parte din corpul lui este complet imobilizată. Iar relația lui cu partenera sa Grit, viziunea lor despre intimitate, modul în care relaționează la nivel emoțional, spiritual, în care își explorează sexualitatea, talentul artistic, discursul lor activist progresiv despre dizabilitate și sexualitate au fost o permanentă bucurie și inspirație pentru noi toți. Iar relația care s-a dezvoltat pe parcursul filmului între Christian și Tomas a fost profund autentică și a avut un impact transformator major asupra acestuia din urmă.

De-a lungul procesului ne-am dat seama că există un „fir roșu“ emoțional care conectează la un nivel profund toate istoriile explorate, că filmul vorbește de fapt despre procesul de căutare a libertății interioare. Fiecare dintre personaje se confruntă cu o acută contradicție între nevoia de intimitate și frica de aceasta, și trece printr-un proces transformativ, în care luptă cu propriile condiționări, cu propriile blocaje și mecanisme de autoapărare adesea inconștiente care îi împiedică să relaționeze, cu un conflict permanent între atașament și autonomie, între a oferi și a primi, între imaginea pe care și-au construit-o despre dragoste și realitatea ei. A iubi o altă ființă umană fără a ne pierde pe noi înșine – o dilemă esențială a intimității – se află în centrul explorărilor mele. Așa cum copilul începe să învețe să umble și să devină o ființă umană separată, care pornește în aventura vieții, tot așa personajele din Nu mă atinge-mă încep să se îndepărteze pas cu pas de trecut, trecînd printr-un proces dificil și, în același timp, eliberator, de „tăiere a cordonului ombilical“, pentru a deveni liberi și a putea, în sfîrșit, să-l întîlnească și, posibil, să-l iubească pe Celălalt așa cum e el în realitate, nu imaginea distorsionată pe care și-au construit-o despre el.

a consemnat Ana Maria SANDU

Foto sus: Irina Munteanu. Foto Adina Pintilie: Ionuţ Dobre

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

image
Scandalul Dorian Popa versus restaurantul care l-a refuzat pe Cheluțu. „Ne criticați fără să ne cunoașteți” | adevarul.ro
Personalul restaurantului din Turda despre care vloggerul Dorian Popa a spus că nu l-a primit în incintă pe Cheluțu, câinele său, le-a dat replica artistului și fanilor săi.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.