Filme recomandate adolescenţilor şi părinţilor

Alexandra OLIVOTTO
Publicat în Dilema Veche nr. 504 din 10-16 octombrie 2013
Filme recomandate adolescenţilor şi părinţilor jpeg

Nu sînt mamă de adolescenţi. Am interacţionat cu cîţiva apropo de filme, dar mi se pare insuficient, nu prea ştiu de unde să-i apuc. Adolescentă fiind, mă uitam numai la filme cu adulţi, de-abia aşteptam să ajung una dintre ei. Am ales lungmetrajele de mai jos în primul rînd după criteriul plăcerii produse de vizionare (nu după criteriul – să zicem – al calităţii). Dacă mai aveau şi mesaje OK – deşi am alergie la mesaje, le prefer pe cele strecurate în fundal în defavoarea acelora zbierate prin tot scenariul –, cu atît mai bine. Iar, alegînd aceste lungmetraje, o întrebare continuă să mă sîcîie, poate îi daţi voi de cap: adolescenţii sînt mari consumatori de filme, vînaţi permanent de studiouri, ei au pus osul efectiv la apariţia blockbuster-ului aşa cum îl ştim azi. Atunci de ce cu ei şi pentru ei nu se fac filme ceva mai bune? Chiar îi luăm drept consumatori fraieri de filme? Iată totuşi o listă, în ciuda acestei nelămuriri.

● Cinci filme pentru uzul adolescenţilor:

Scott Pilgrim vs the World / Scott Pilgrim împotriva tuturor. Un lungmetraj bun la casa omului (aka adolescentului) pentru cantitatea de joie de vivre pe care o împroaşcă pe tot ecranul. Merge şi dacă eşti tocilar, şi dacă eşti cool, pentru că are o ofertă complexă: vorbeşte despre metamorfozele care vin la pachet cu această vîrstă, despre amorul care poate fi derizoriu şi/sau tranzient dacă nu te uiţi cu atenţie la partener, despre BD-uri şi muzică bună şi despre confortul pe care ţi-l asigură prietenii chiar şi atunci cînd te confrunţi cu aventuri departe de realitatea imediată. Chiar aşa, lungmetrajul regizat de Edgar Wright dă senzaţia unei adolescenţe condimentate (chiar cu supranatural), asumate şi trăite pînă în pînzele albe.

The Hunger Games / Jocurile foamei. Cu această serie de filme, tot îndepărtate de realitatea imediată, sărim la polul opus al experienţei roz-bombon din Scott Pilgrim vs the World / Scott Pilgrim împotriva tuturor. Dacă acolo protagonistul se bătea cu lumea, dar o făcea într-un univers utopic şi cu o miză discutabilă, Katniss Everdeen se luptă şi ea cu lumea, dar într-un univers distopic şi cu o miză enormă: supravieţuirea ei şi a familiei sale. Povestea acestei puştoaice devenită gladiator modern, a cărei ordalie e supravegheată atent de camere şi augmentată de regizori iubitori de rating, e una de maturizare brutală şi timpurie, care exclude tot ludicul adolescenţei. Bună de urmărit cînd sînteţi supăraţi că mama nu v-a luat nu ştiu ce tabletă/skateboard/ţoale.

The Perks of Being a Wallflower. Cei care se luptă cu varii prejudecăţi – şi nu subestimez presiunea socială care se poate exercita apropo de ele – vor fi probabil vindecaţi de homofobie după acest lungmetraj. Nu mai e utopie sau distopie, ne confruntăm de-a binelea cu lumea singuratică a unui adolescent cu probleme, care se pregăteşte să înfrunte anii de liceu. Pe care îi consideră un coşmar de la primul cadru al filmului, numai că nu sînt deloc aşa, pentru că are baftă: e luat sub aripa unor tineri nonconformişti şi expus la muzică bună, filme la fel, experienţe piperate, din afara zonei lui de confort. Şi dacă asta nu era destul, îl voi cita pe Roger Ebert. Lui, acest film îi confirma următoarea convingere: dacă eşti prea popular în liceu, sentimentul ăsta s-ar putea să îţi placă atît de mult încît să nu afli niciodată cine eşti cu adevărat. Mai bine mai uşor cu popularitatea şi mai consistent cu grupul de prieteni care îţi permite să te simţi bine în pielea ta.

Dead Poets Society / Cercul poeţilor dispăruţi. L-am inclus în această selecţie, ştiu că a marcat adolescenţa multor cunoscuţi şi amici, dar eu l-am văzut prea tîrziu ca să aibă un efect formator similar (şi să îmi facă poftă de mentori). Mai exact, a aruncat o sumă de adolescenţi plictisiţi, pseudoblazaţi şi atinşi de spleen fără să o ştie, în braţele literaturii, o literatură bună, de altminteri, căci lungmetrajul lui Peter Weir e pigmentat cu Tennyson, Thoreau, Whitman. Nota bene: spre deosebire de grosul filmelor cu adolescenţi, unde iubita şi/sau grupul de prieteni al protagonistului ocupă planul A, în timp ce familia şi profesorii (eventual) mentori vin pe planul B, aici relaţia dintre adolescenţi şi mentor – un profesor cu tehnici de predare mai speciale, jucat de Robin Williams – iese la rampă. Poate vă dă vreo idee.

Easy A / Păcătoasa. Da, are de-a face cu Litera stacojie a lui Hawthorne, dar, spre deosebire de multe filme cu adolescenţi bazate pe bucăţi clasice de literatură, acest lungmetraj se ţine pe propriile lui picioare. Începe exact invers faţă de The Perks of Being a Wallflower: Olive (Emma Stone) are în faţă o viaţă de liceu liniştită: nu are probleme cu popularitatea, cu notele, are o cea mai bună prietenă şi un băiat potabil care o place. Are şi nişte fete bigote care o calcă pe nervi, dar asta nu-i mare brînză. Toate astea pînă cînd Olive se hotărăşte să salveze reputaţia cîtorva băieţi pe spezele propriei reputaţii şi atunci toată liniştea ei e cît pe ce să se piardă într-un labirint de minciuni şi dezamăgiri. Un film ideal ca să înveţi cum să îţi gestionezi imaginea de la o vîrstă timpurie.

● Cinci filme pentru uzul părinţilor de adolescenţi:

Idle Hands / Mîini ucigaşe. Imposibil să nu te molipseşti de dramatismul inerent vîrstei, atunci cînd eşti părinte de adolescent. După vizionarea acestei comedii cu accente negre, o să vă fie mult mai greu să vă daţi cu capul de pereţi, dacă l-aţi prins fumînd un joint sau chiulind de la o oră. Asta pentru că adolescenţii din film chiulesc de la mult mai multe ore, fumează mult mai multe joint-uri etc. Dar şi cu ce răsplată se aleg! Merită vizionat cu întreaga familie (şi urmat de Gremlins, eventual).

Splendor in the Grass / Splendoare în iarbă. Un film realmente bun – cu prestaţii actoriceşti rar întîlnite –, dar şi cu un miez de fabulă consistent (existent în lungmetraj într-un mod deloc tezist): chiar dacă pare că au o personalitate mai „consolidată“ decît în copilărie, adolescenţii sînt încă un soi de ciment în care se pot lăsa urme serioase. Infiltraţi-le prea brutal în cap dezideratele voastre, planurile voastre pentru vieţile lor, şi le vor urma pînă la ultima literă şi, în funcţie de compatibilitate/lipsa ei, pînă la autodistrugere.

Twilight Saga / Saga Amurg. O să vi se scurgă ochii de plictiseală şi o să vă spuneţi că, pe vremea voastră, dragostea o fi fost mai puţin vorbită, dar, măcar atunci cînd era, nu suferea de platitudine după platitudine după platitudine. Saga face totuşi parte din educaţia oricărui părinte, dă bine să ştiţi cum o chema pe EA, pe vampirul ăl frumos şi pe lupul ăl bun (mă scuzaţi, le-am uitat deja prenumele, dar nu şi muşchii lupului şi ai haitei, în general) şi are un bonus: incită o la o castitate hardcore (gen „fără sex înainte de nuntă şi nici după nuntă s-ar putea să nu fie cea mai bună idee“) mai bine decît orice alt film.

Rebel Without a Cause / Rebel fără cauză. Din propria (şi îndepărtata) mea experienţă de adolescentă, pot să spun că la acea vîrstă, cele mai multe meciuri se desfăşoară la nivelul viitorului: la ce şcoală mergi, ce carieră îţi alegi, ţi-o alegi pentru că vrei să îţi lase loc şi pentru o familie şi alte asemenea întrebări. Filmul de faţă e numai bun pentru o reamintire esenţială: adolescenţii au şi un trecut, cu toate că-l pierdeţi din vedere, şi e bine să îi lăsaţi să se împace cu el înainte să le disecaţi şi planificaţi viitorul.

We Need to Talk About Kevin / Trebuie să vorbim despre Kevin. Probabil că fiecare tată/mamă de adolescent e măcinat/(ă) zilnic de faptul că nu e părintele perfect, nu îi dă educaţia perfectă, nu îi transmite valorile corecte etc. După acest film o să vă simţiţi mult mai bine în pielea voastră, figurează în această selecţie pe principiul „Mai rău de atît nu se poate“ – e aproape imposibil să existe atîta alienare într-o familie compusă din părinţi şi copii extrem de inteligenţi, sensibili şi educaţi, dar e acolo, cu consecinţe nefaste, puţin spus. Nu citiţi însă şi cartea (deşi e net superioară filmului), vă va face să vă îndoiţi că v-aţi dorit vreodată o familie.

Alexandra Olivotto este critic de film şi jurnalist.

 Foto: L. Muntean

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.