Fiinţe întrebătoare

Diana NEAGU
Publicat în Dilema Veche nr. 511 din 28 noiembrie - 4 decembrie 2013
Fiinţe întrebătoare jpeg

Oamenii înţelepţi au decis că la marile întrebări ale lumii nu se poate găsi răspuns: De ce am fost creaţi? Spre ce ne îndreptăm? Ce se presupune că trebuie să facem, odată aruncaţi la întîmplare sau puşi cu grijă în mijlocul acestei lumi? De aceea, noi, toţi, majoritatea, masa mişcătoare şi gălăgioasă forfotim aproape continuu încercînd să ne răspundem la propriile întrebări, lumeşti, practice, inserate în capul nostru de multe ori fără voia noastră. Chiar şi acum am senzaţia că mintea lucrează, de fapt, ca o ciocănitoare neobosită, punînd nenumărate întrebări care îşi aşteaptă, hrăpăreţe, răspunsul.

Mai întîi, întrebările principale ale ciocănitoarei sînt CE-urile, acele ce-uri care ne dau obiectul muncii, care ne fac să ne simţim utili, intrate în ritmul nostru zilnic: începe suav, cu un: Ce-am de făcut astăzi?, după care intră deja într-o interogaţie treptată şi oarecum ascendentă, pînă cel puţin după mijlocul zilei: Cu ce mă îmbrac astăzi? Ce să mănînc? Ce am de luat la mine? Ce să îi/îmi pun la pachet? Ce să spun acum? Ce mi-a mai rămas să rezolv?

Pe alocuri, mai precis la cumpărături, „ce“-urile se aud într-o intensitate rar întîlnită, aducînd a invazie de lăcuste: Ce pastă de dinţi să cumpăr? Ce fel de şurubelniţă? Ce fel de brînză? Ce ingrediente sînt în pachetul ăsta? Ce culoare la cămaşă? Ce să-i iau de ziua ei? Ce să mai fac de mîncare? Spre seară, „ce“-urile se mai domolesc uşor, existînd un vîrf mai stresant, de tipul: „ce caut eu aici, doar aveam treabă în altă parte?“, însă ele devin mai reflexive, punînd sub semnul întrebării aspecte importante de viaţă: Ce să mă fac cu... (iubitul, şeful, copilul, fratele)? Ce mai face fata? şi, bineînţeles, filozoficul, absolut indispensabilul şi creatorul de sens înainte de culcare: Ce mai e pe Facebook?

Ciocănitoarea „ce“-urilor are o soră mai mică, mai amuzantă, dar şi mai obraznică şi provocatoare de stres: interogaţia spaţiului, a regăsirii şi a relocalizării propriului eu: Unde îmi sînt papucii? Unde îmi sînt ochelarii? Unde sînt copiii? Unde mi-e portofelul, unde cheile, cardul? Pixul? Poşeta? Cuţitul? Încărcătorul? Printre pipăieli de buzunare şi priviri disperate prin toată casa, „unde?“ îşi face simţită prezenţa în momentele esenţiale de trecere zilnică de la rolul de casnic la cel de slujbaş, de la cel de patron la cel de tată, de la cel de adolescent la maturul responsabil.

Preocupările omului sînt însă bogate... şi poate unele dintre cele mai bogate şi consistente întrebări sînt, bineînţeles, cele legate de cantitate: bătăile de cap sînt date, în ritm sacadat şi frecvent, de neîntreruptul „Cît“: Cîte ore de somn mi-au mai rămas? Cît mai e pînă la pauză? De cîte ori să-i tot spun? Cîţi bani mai am? Cîţi am dat? Cît costă? Cît face asta în euro? Cît e ceasul? Cît mai durează? Fiinţă finită, măsurabilă şi care măsoară totul în jur, omului îi trebuie repere în viaţă, îşi balansează cîştigul şi pierderile sub formă de numere care zboară descriind timpul sau banii. Ambele sînt lucruri dorite din abundenţă, în cantităţi nelimitate, şi vin, frustrant, sub formă limitată. De aceea e nevoie de contorizarea lor obsesivă şi permanentă sau, dimpotrivă, de cheltuirea lor abuzivă, necontrolată.

De la această focalizare asupra propriului eu, mintea omului ciocăneşte însă şi spre alţii: Cine şi-a făcut casă? Cine a zis asta? Cine s-a mai despărţit? Al cui e cîinele? A cui e maşina? Cine merge cu mine la mare? Cine mai e ca mine? Cine mă ajută? Cine îmi vrea răul? Cine, cine ai spus? Spune mai tare că n-am auzit! Febrilitatea descoperirii informaţiilor despre alţii e o trăsătură a minţii umane care contribuie la plasarea societăţii la şezătoare. Ce binefăcătoare, ce răcoritoare senzaţia că alţii sînt, sau, după caz, nu sînt, ca noi!

În sfîrşit, pe uliţele minţii noastre, atunci cînd e prea linişte de la vreun „ce“ uitat sau vreo socoteală încheiată, îşi face apariţia, somptuos şi umflat în pene, cu aere de întrebare superioară celorlalte, îngînduratul „Oare“: de la „Oare o să fie frig astăzi?“ şi „Oare o să-mi placă la munte/la mare/la piscină?“ la mult prea dezbătutele, în adîncurile fiinţei noastre: Oare o să meargă relaţia? Oare ce crede despre mine? Oare fac bine? Oare s-a supărat? Fie că unii rumegă mai mult aceste ipoteze, fie că sînt depăşite cu oarecare frivolitate sau hăituite de alte întrebări mai urgente (precizate mai sus), „Oare-le?“ rămîne undeva în spate, rozînd pereţii inconştientului nostru.

Derularea vieţii sub imperiul acestor întrebări este, de bună seamă, mult prea simplistă. Oamenii nu sînt guvernaţi numai de ce să mănînce, sau unde să meargă în următoarea vacanţă. Din cînd în cînd, ei îşi mai aduc aminte şi cît mai au de trăit, constatarea fiind de obicei sub aşteptări. Atunci, apelează la cine le este aproape, se înmoaie, îşi mai zburătăcesc din ciocănitoarele zilnice. Se pun ei pe gînduri, şi nu îşi mai lasă gîndurile să pună ele stăpînire pe ei. Întrebările capătă sens, merg într-o direcţie, şi răspunsurile nu se mai vor aşa de urgente, rămîn pe un fond îndepărtat, iar în prim-plan revine miezul, prăfuit de atîta nefolosit, al fiecăruia. Chiar aşa se întîmplă. Oare? 

Diana Neagu este psiholog şi profesor la Transylvania College, Cluj-Napoca. 

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Singura specie care...
Ca în faimoasa metaforă a lui Walter Benjamin, în care angelus novus, împins de forțele progresului, zboară înainte cu spatele, privind înapoi...
p 10 YouYube jpg
p 12 WC jpg
În căutarea omului grec
Cine este „omul grec”, acela aflat la originea civilizaţiei europene?
p 13 WC jpg
Omul medieval în ipostaza îndrăgostitului
Putem privi și noi prin lentilele omului medieval? Cred că nu. Dar privirea noastră poate fi îmbogățită de acest om, născut la întîlnirea dintre realitate și ficțiune.
p 14 Hans Holbein, Ambasadorii WC jpg
Savantul umanist al Renașterii
Departe de a fi o ruptură cu tradiția și cultura Renașterii, putem vedea cum revoluția științifică se hrănește din ele.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.

Adevarul.ro

image
Ger de crapă pietrele în România: temperaturile de coșmar care se anunță. Cât ține episodul de vreme rea
Vremea rea pune stăpânire pe aproape toate regiunile. Va continua să ningă la munte, iar temperaturile vor scădea accentuat. Gerul ne va chinui toată săptămâna viitoare.
image
Închisoare pe viață pentru un român care a ucis o femeie pentru a-i lua averea. Cum s-a filmat în casa victimei
Mohammed El-Abboud, cetățean român în vârstă de 28 de ani, și Kusai Al-Jundi, cetățean sirian, în vârstă de 25 de ani, au păcălit-o pe Louise Kam, să semneze documente de împuternicire care, credeau ei, le-ar fi permis să controleze averea de milioane de euro a acesteia.
image
„Mirciulică“, filmul cu Mircea Bravo, locul 1 pe Netflix. Cât profit a făcut în cinema. „A trebuit să folosim înjurături“ VIDEO
La doar o zi de la lansarea pe platforma de streaming, comedia este deja preferata telespectatorilor din România.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.
image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești / VIDEO
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești