Fiindcă nu vor elvețienii…

Publicat în Dilema Veche nr. 947 din 2 – 8 iunie 2022
Mîntuirea biogeografică jpeg

Într-un univers originar – în paradis, pe insula cvasi-nedescoperită a Santinelei de Nord sau în adîncul neexplorat al unei păduri tropicale – nu putem vorbi de sărăcie, chiar dacă singurele avuții ale locuitorilor acestuia sînt straiele sumare și hrana de zi cu zi. În astfel de lumi, teme precum siguranța zilei de mîine, vecinul bogat, fantezia îmbogățirii sau spectrul sărăcirii nu au greutate. Poate că, aici, „sărăcia” nici nu are un nume; ea reprezintă normalitatea, firescul, eternizarea unui „punct zero”, a unei stări originare. Cînd însă, în astfel de paradisuri, se insinuează „civilizația” – turistul, exploratorul, colonizatorul sau negustorul – și aborigenii încep să poarte tricouri de firmă, să bea Cola din pet-uri și să afișeze gadget-uri, abia atunci prinde contur portretul sărăciei. Crîmpeiele civilizației accentuează impresia sărăciei – prezența lor îi proiectează pe indigeni în marginalitatea lumii centrale și relativ înstărite din care fac parte unii dintre noi.

Există un reflex cultural al valorizării sărăciei, o abordare „înaltă”, metafizică sau pioasă a acestui neajuns, din care fac parte apologia renunțării, toposul bogăției trecătoare, portretul bogatului nefericit, al săracul împlinit etc. Cum ar veni, are și sărăcia avantajele ei: „Ce dulce-i al nenorocirii rod!”. Poate că aici se înscrie și distincția pe care Noica o făcea între „Germania untului” și „Germania culturii”, spunînd că, paradoxal, Germania culturii se putea găsi mai lesne aici, în penuria românească a anilor de dinainte de 1989. Dar untul e perfid. Rîvnit cu poftă, el e mai puternic decît pe ușa frigiderului. Înfometatul se află în mai mare măsură sub imperativul untului decît beneficiarul destins al bunăstării. Cineva povestea că, în pușcăriile comuniste, primii care cedau erau pofticioșii și gurmanzii: cînd începeau să delireze „alimentar”, să evoce bucate, „să viseze unt” era un semn că sfîrșitul le e aproape… Pentru unt ucizi și mori.

Există, firește, vaste și sofisticate teorii economice despre sărăcie și modul în care aceasta poate fi combătută – fiecare cu excepțiile și contraexemplele ei: teoria geografică (clima și solul neprielnice ca sursă de sărăcie), teoria culturală (etica protestantă a muncii, nordic-anglo-saxonă vs culturile risipei și ale traiului de pe o zi pe alta, din sud), teoria ignoranței (sărăcia se datorează unui eșec de management, incompetenței conducerii și economiștilor) – pentru a numi doar cîteva dintre ele. O anumită, ingrată evidență – anglo-saxonii o duc întotdeauna bine, în vreme ce Africa Centrală o duce, orice ar face, rău – a ispitit chiar și minți luminate „să tragă concluzii”. Montesquieu susținea că oamenii din zonele tropicale sînt predispuși la lene și sînt lipsiți de sete de cunoaștere; nu le place munca asiduă, nu sînt inovatori și, ca atare, sînt săraci. În plus, lenea i-ar predispune pe locuitorii acestor regiuni să fie conduși de despoți, astfel încît o zonă tropicală nu e doar săracă, dar înclină spre dictatură, asimilabilă, la rîndul ei, cu eșecul economic.

Sărăcia e unul dintre marile motive de interogație naiv-sublim-legitimă, din categoria: „De ce există răul, nedreptatea și alte neajunsuri pe lume?”. Sărăcia e, în fond, o temă de teodicee economică. De ce nu oferă „pronia” un venit de bază necondiționat (sumă de bani stabilită prin lege, aceeași pentru toată lumea, pe care fiecare cetățean o primește fără a presta un contraserviciu)? – ar putea întreba candidul înger din povestea lui Martin Buber (Der Engel und die Weltherrschaft). Cu posibilul răspuns: fiindcă nu vor elvețienii (după cum se știe, în 2013, elvețienii au votat împotriva acestei măsuri sociale) – iar pe centrafricani nu-i întreabă nimeni.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Pavel Pchelnikov webp
Încă o moarte suspectă în Rusia. Director din Căile Ferate Ruse, găsit împușcat pe balcon
Un alt director rus de top a fost găsit mort într-un caz suspect de „sinucidere". Pavel Pchelnikov, în vârstă de 52 de ani, director al al unei companii subsidiare a Căilor Ferate Ruse, a fost găsit mort cu o rană de glonț pe balconul locuinței sale din Moscova.
Ana Bogdan, EPA jpg
Ana Bogdan învingătoare în duelul românesc din sferturile turneului de la Parma
Jucătoarea română de tenis Ana Bogdan (53 WTA, favorită nr. 6) s-a calificat joi în semifinalele turneului WTA de la Parma (Italia), dotat cu premii totale de 203.204 euro.
Vladimir Putin FOTO EPA-EFE
Conexiunea Kremlinului cu Casa Albă încă funcționează
Federația Rusă a tot oftat, de peste trei decenii, după întinderea teritorială a decedatei Uniuni Sovietice și iată că, pe 30 septembrie 2022, la Moscova s-a decis integrarea unor părți decupate din fostul teritoriu ex-sovietic ucrainean.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.