Fiindcă nu vor elvețienii…

Publicat în Dilema Veche nr. 947 din 2 – 8 iunie 2022
Mîntuirea biogeografică jpeg

Într-un univers originar – în paradis, pe insula cvasi-nedescoperită a Santinelei de Nord sau în adîncul neexplorat al unei păduri tropicale – nu putem vorbi de sărăcie, chiar dacă singurele avuții ale locuitorilor acestuia sînt straiele sumare și hrana de zi cu zi. În astfel de lumi, teme precum siguranța zilei de mîine, vecinul bogat, fantezia îmbogățirii sau spectrul sărăcirii nu au greutate. Poate că, aici, „sărăcia” nici nu are un nume; ea reprezintă normalitatea, firescul, eternizarea unui „punct zero”, a unei stări originare. Cînd însă, în astfel de paradisuri, se insinuează „civilizația” – turistul, exploratorul, colonizatorul sau negustorul – și aborigenii încep să poarte tricouri de firmă, să bea Cola din pet-uri și să afișeze gadget-uri, abia atunci prinde contur portretul sărăciei. Crîmpeiele civilizației accentuează impresia sărăciei – prezența lor îi proiectează pe indigeni în marginalitatea lumii centrale și relativ înstărite din care fac parte unii dintre noi.

Există un reflex cultural al valorizării sărăciei, o abordare „înaltă”, metafizică sau pioasă a acestui neajuns, din care fac parte apologia renunțării, toposul bogăției trecătoare, portretul bogatului nefericit, al săracul împlinit etc. Cum ar veni, are și sărăcia avantajele ei: „Ce dulce-i al nenorocirii rod!”. Poate că aici se înscrie și distincția pe care Noica o făcea între „Germania untului” și „Germania culturii”, spunînd că, paradoxal, Germania culturii se putea găsi mai lesne aici, în penuria românească a anilor de dinainte de 1989. Dar untul e perfid. Rîvnit cu poftă, el e mai puternic decît pe ușa frigiderului. Înfometatul se află în mai mare măsură sub imperativul untului decît beneficiarul destins al bunăstării. Cineva povestea că, în pușcăriile comuniste, primii care cedau erau pofticioșii și gurmanzii: cînd începeau să delireze „alimentar”, să evoce bucate, „să viseze unt” era un semn că sfîrșitul le e aproape… Pentru unt ucizi și mori.

Există, firește, vaste și sofisticate teorii economice despre sărăcie și modul în care aceasta poate fi combătută – fiecare cu excepțiile și contraexemplele ei: teoria geografică (clima și solul neprielnice ca sursă de sărăcie), teoria culturală (etica protestantă a muncii, nordic-anglo-saxonă vs culturile risipei și ale traiului de pe o zi pe alta, din sud), teoria ignoranței (sărăcia se datorează unui eșec de management, incompetenței conducerii și economiștilor) – pentru a numi doar cîteva dintre ele. O anumită, ingrată evidență – anglo-saxonii o duc întotdeauna bine, în vreme ce Africa Centrală o duce, orice ar face, rău – a ispitit chiar și minți luminate „să tragă concluzii”. Montesquieu susținea că oamenii din zonele tropicale sînt predispuși la lene și sînt lipsiți de sete de cunoaștere; nu le place munca asiduă, nu sînt inovatori și, ca atare, sînt săraci. În plus, lenea i-ar predispune pe locuitorii acestor regiuni să fie conduși de despoți, astfel încît o zonă tropicală nu e doar săracă, dar înclină spre dictatură, asimilabilă, la rîndul ei, cu eșecul economic.

Sărăcia e unul dintre marile motive de interogație naiv-sublim-legitimă, din categoria: „De ce există răul, nedreptatea și alte neajunsuri pe lume?”. Sărăcia e, în fond, o temă de teodicee economică. De ce nu oferă „pronia” un venit de bază necondiționat (sumă de bani stabilită prin lege, aceeași pentru toată lumea, pe care fiecare cetățean o primește fără a presta un contraserviciu)? – ar putea întreba candidul înger din povestea lui Martin Buber (Der Engel und die Weltherrschaft). Cu posibilul răspuns: fiindcă nu vor elvețienii (după cum se știe, în 2013, elvețienii au votat împotriva acestei măsuri sociale) – iar pe centrafricani nu-i întreabă nimeni.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.