Feţele dramatice ale lenei

Matei BADEA
Publicat în Dilema Veche nr. 706 din 31 august – 6 septembrie 2017
Feţele dramatice ale lenei jpeg

Sînt dimineți de duminică în care te gîndești: unii nu-s făcuți să fie leneși. Te uiți la ei și vezi că nu le iese. Oameni harnici, cu responsabilitatea muncii, obosiți și răpuși de stres și enervați de indolența omenirii, își promit, în timp ce te amenință că, într-o bună zi, or să stea degeaba și or să lenevească: „Lasă că așa o să stau și eu în vîrful patului ca tine, să fiu servit/ă. Să vedem atunci!“ După care se uită în jurul lor să vadă dacă mai e ceva de făcut, ce făceau, ce să mai facă. Ce mai e de dereticat, ce treabă mai e de rezolvat. Oftează și se apucă de-ale lor. E ca și cînd ai vedea un hamster care, în timp ce aleargă pe roata lui, își propune ca de mîine să fie leneș.

Oameni cu treabă. Pe stradă, în stații de autobuz, la metrou ș.a.m.d., fac lucruri și împart planeta cu leneșii. Harnici și leneși, se simt unul pe celălalt, cînd se întîlnesc pe stradă. Se simt și se judecă: „Uite-l și p-ăla, al dracu’, cum n-are nimic de făcut! Pierde vremea aiurea. O arde, nu face efectiv nimic. Unde s-o duce el la ora asta, așa vesel? Ce treabă o avea pe lume ratatul ăsta?“, dar și „Ce superior se uită ăla la mine, constipatu’ dracu’! Ce și-o da atîta importanță? I se pare că dacă muncește îmbrăcat în costum și trimite niște e-mail-uri care nu interesează absolut pe nimeni, în afară de el, a făcut ceva în viață? Hai sictir!“

Lenea e drogul meu. Lenea e prietena mea. Ne pierdem împreună zile, țigări, stăm pe canapea. Nu vrea să meargă pe munte, să ducă gunoiul, să spele vase, să se ducă după pîine sau după țigări. Sau la sală. Te ia cu somn, ți se face rău, e trafic, e departe. Vrea la mare și, în general, în locuri confortabile unde nu sînt multe de făcut. Ideal ar fi să nu fie nevoie decît să privim cerul, la forma norilor, în orizont, departe, printr-un ochi întredeschis. Pe celălalt îl ferim, să nu ne intre soarele în el.

Lenevie, lenevire, lenevit, trîndăveală, trîndăvie, trîndăvire, trîndăvit. Parazitism, puturoșenie, puturoșie, chiul, indolență, delăsare, nepăsare, indiferență, apatie, pasivitate, lîncezeală, inerție, comoditate. Pierde-vară, fluieră-vînt, taie-paie, leneș, trîndav, puturos, delăsător, nepăsător, indiferent. Inactiv, pasiv, cu mîinile sub cur, cu mîinile în sîn, în șolduri, încrucișate, cu ochii în tavan, reazemă pereți, pierde vremea, pierde-vară, arde gazul, taie frunze la cîini, freacă menta, caută peri în palmă, tîrîie-bășini.

Nimeni, în nici o cultură, nu apreciază lenea. Încă din copilărie ne sînt scrijelite în conștiință cuvintele astea.

Povestea unui om atît de leneș încît i a fost lehamite să-și înmoaie posmagii. Neînmuiați nu-i plăceau, whatever, nu se specifică. Cert e că a fost spînzurat pentru asta. A plătit binișor pentru lenea lui. „După ce că e leneș, mai vrea și posmagii înmuiați. Asta chiar e prea de tot, hai să-l spînzurăm! Cu Dumnezeu înainte!“ Cam asta e politica societății față de lene și leneși.

Se zice că sufletului trîndav îi va fi foame. Dar e în firea oamenilor să nu te lase să mori de foame. Vin și te îndoapă cu mîncare și apoi îți țin morală. Și iar te n­doapă, și iar morală. Și tot așa, pînă te spînzură.

Cel mai mare dușman al lenei este ambiția. Să vrei mai mult de la viață e incompatibil cu lenea. Vezi lucruri, îți dorești chestii, speri la o viață mai bună. Texte motivaționale, așezate pe fundaluri cu apusuri de soare, care zic că viața e un dar. Sfaturi înțelepte de la Gandhi. De la bunică-mea. E un blestem să fii dăruit cu ambiție și deșteptăciune. Ai sentimentul că puteai să faci mai mult, că nu profiți la maximum de timp, de viață. Trebuie să faci tot ce poți, să ajungi cît de departe poți. O mai fi mult pînă acolo? Unii nu se simt niciodată suficient de departe. Să te simți ambițios pe interior și leneș pe exterior, asta e o treabă infernală. O bătălie care nu se sfîrșește bine și nu se termină niciodată. Ce nu faci pe exterior te macină pe interior. „Merge și aşa.“ E linia de mijloc între a sintetiza, a obține maximul de eficienţă cu minimul de efort, a căuta căi mai facile și lenea pură.

Nu mi s-a întîmplat niciodată, odată ce am ales să fac un lucru și l-am realizat, să-mi pară rău că l am făcut. Cel mai mult îmi displace la lene faptul că distruge lucruri ce-ar fi putut fi făcute. Rămîi cu sentimentul c-ar fi putut fi, dar n-a fost. De aceea îmi și doresc să nu mai fiu leneș. Să nu mai dau snooze de opt ori. Să mă ridic din pat și să nu mă mai întîlnesc cu lenea în drum spre duș, spre muncă, la muncă. Sîmbăta, duminica, acum, mîine, poimîine, zi de zi.

Într-o zi, lenea o să mă omoare. O să-mi ia zilele, în timp ce eu o să mă uit la ea cu lene. Și cu scîrbă.

În dimineața următoare te trezești la 6,30. Te îmbraci frumos, te duci la muncă. Te apuci să lucrezi, termini lucruri. Lucrurile merg mai departe, te trag cumva după ele. Mai bei o cafea, îți mai vine o idee. Harder, better, faster, stronger! Mîine trebuie să fie gata nu știu ce proiect. Muncești, n-ai ce să faci. Lenea stă și ea pe un scăunel, mănîncă un sandviș. E cam părăsită, n-ai timp de ea. O mai iei seara, ca pe un copil lăsat la after school. „Ia o bere.“ „Cheers!“ 

Matei Badea este arhitect.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Wilmark, invitat de seamă la Ambasada Columbiei
Wilmark, invitat de seamă la Ambasada Columbiei Ce s-a întâmplat la evenimentul unde a participat și Giovanni Becali
Wilmark (48 de ani) a fost invitat să petreacă o după-amiază plăcută la Ambasada Columbiei în România, chiar pe 5 decembrie, acolo unde s-a inaugurat muralul “Columbia și România: artă și fotbal, uniunea culturilor”.
incendiu la spitalul de psihiatrie din hunedoara foto radio color png
Incendiu la Secția de Psihiatrie a Spitalului Județean din Hunedoara. Planul Roșu de Intervenție, activat
Planul Roșu de Intervenție a fost activat luni, 8 decembrie, după ce un incendiu izbucnit la Secţia de Psihiatrie a Spitalului Judeţean din Hunedoara. S-au autoevacuat 26 de pacienți și 4 cadre medicale.
Carmen Bruma, foto captura video, Instagram  jpg
Visul care i-a schimbat viața lui Carmen Brumă: „O însemnătate emoțională pentru mine”. Cum a inspirat-o
Carmen Brumă (48 de ani) a rememorat un vis care i-a schimbat viața. Ea a ținut cont de semnele primite și simte că a făcut alegerile potrivite. Iată despre ce este vorba!
haine lana istock jpg
Știai că poți scăpa de mirosurile neplăcute din haine cu vodcă? Trucul rapid care te ajută să le împrospătezi fără să apelezi la spălări complicate
Dacă ai avut vreodată parte de mirosul persistent de „stătut” în haine, dacă naftalina din dulap te-a „lovit” când ai ieșit pe ușă sau dacă ai stat prea mult într-o cameră cu fumători, acest articol este pentru tine. Îți prezentăm un truc simplu pentru a îndepărta orice parfum neplăcut de pe textile
banner marina almasan jpg
Marina Almășan îi dă exemplu pe americani, după ninsoarea din Chicago: „Cu băieții de la deszăpezire...” Totul despre reîntâlnirea cu Laura Bretan
Marina Almășan îi laudă pe americani, după ninsoarea din Chicago: „Cu băieții de la deszăpezire” Totul despre reîntâlnirea cu Laura Bretan
Pier Bertig, foto Facebook jpg
Povestea românului care s-a întors definitiv în țară după aproape două decenii de muncă în Torino: „Epoca de aur pare să fi trecut”. Orașul care i-a redat speranța
Un român, care a locuit timp de 20 de ani în Torino, s-a întors definitiv acasă și spune că nu regretă alegerea făcută. El consideră că „epoca de aur” a Italiei a trecut, iar România oferă astăzi adevărate oportunități pe piața muncii.
Nicuşor Dan și Claude Wiseler FOTO Administrația Prezidențială jpg
Nicușor Dan, întâlnire cu președintele Parlamentului din Luxemburg. „Avem un dialog de apărare foarte activ”
Președintele Nicușor Dan a discutat, luni, cu președintele Parlamentului din Luxemburg, Claude Wiseler. Întâlnirea a avut loc la Palatul Cotroceni.
homemade pickles 9061458 1280 png
Rețetele de murături pe care gospodinele de azi le-au uitat. Cum preparau strămoșii românilor gutui, pepene roșu, prune sau țelină întreagă
În lumea murăturilor, varza și castraveții nu sunt singurele vedete. Odinioară, gospodinele ingenioase transformau în conserve pentru iarnă fructe și legume care astăzi par aproape imposibile: gutui întregi, pepene roșu acrișor, țelină întreagă, prune sau morcovi în toată splendoarea lor.
mamaliga shutterstock 2040870758 jpeg
De unde vine, de fapt, mămăliga. Cum a ajuns din mâncare pentru săraci, o delicatesă culinară reinterpretată în bucătăria modernă
Mămăliga, adesea percepută ca un simplu preparat rustic, are o istorie fascinantă. Strămoșii românilor o pregăteau încă din vremuri străvechi, dar nu din porumb, căci rețeta inițială folosea mei sau alte cereale locale.