Fetele de azi

Ioana Bogdana NEAGU
Publicat în Dilema Veche nr. 616 din 3-9 decembrie 2015
Fetele de azi jpeg

Într-o tabără internaţională de film şi actorie, o italiancă de 17 ani, cu corp de model, ochi azurii şi buze pline, rămîne într-o seară cu unul dintre asistenţii profesorilor în curtea hotelului pentru a fuma o ţigară. Tipul o sărută, însă fata nu ia evenimentul foarte în serios şi îi spune colegei de cameră că oricum are un iubit acasă, deci nu are nici un interes să se încurce cu proful ăsta. La două zile după aceea, tipul încearcă să o abordeze pe Facebook. Ea îi răspunde sec. El nu se lasă uşor şi insistă cu mesaje în care îi cere numărul de telefon. În timpul cursurilor şi pauzelor, nu îndrăzneşte să vorbească cu ea faţă în faţă.

Fetele de azi ştiu că trebuie să îşi ia anumite precauţii cînd ies să se plimbe, iar cînd se înserează, următoarele ajustări sînt obligatorii: fusta să nu fie prea scurtă, decolteul cît mai puţin adînc, hainele să fie cît mai opace etc. Fetele au o imagine de instigatoare, declanşatoare ale anumitor emoţii şi senzaţii. Şi pentru că au abilitatea aceasta, ele sînt un pericol pentru ele însele. Bărbaţii, cu toţii ştim, sînt nişte masculi feroce, cu instincte absolut incontrolabile. Sau poate că nu. Fiindcă, de fapt, fetele nu au nici o vină. Şi nu datorează nimănui nimic. Iar bărbaţii nu au nici o scuză pentru comportamentul lor animalic. Şi totuşi, asta este ideea care se răspîndeşte: „şi-a cerut-o”, „cine a pus-o să iasă din casă în halul ăsta”, „ar trebui să o ia ca pe un compliment”.

După ceva timp, tipul ajunge să o încolţească pe fată într-una dintre sălile de curs. El blochează uşa. Ea începe să se panicheze. El o mustră pentru că nu i-a răspuns la mesaje. Ea îi spune că nu e interesată, e într-o relaţie. El nu o crede şi spune că a inventat totul ca să scape de el. El insistă că atracţia e reciprocă, doar că ea încă nu îşi dă seama. Ea îl roagă să o lase să plece. El încearcă să o sărute iar. Ea reuşeşte să se elibereze. Tot ce face în restul zilelor este să se ţină aproape de prietenele ei, atunci cînd el e prin preajmă.

Din păcate, refuzurile diplomatice şi relativ amiabile nu funcţionează. Ca să se înţeleagă, trebuie să fii agresivă. Altfel, băiatul e atît de orb că nu îşi va da seama că ţie chiar îţi displace toată situaţia. Dacă te răzgîndeşti între timp, nu e OK. Pentru băiat, e ca şi cum ai face un jurămînt. Nu mai ai voie să îţi retragi prima impresie, să conştientizezi că nu te simţi confortabil, să realizezi că poate ai făcut o greşeală.

Fata îşi roagă prietenele să uite. Îi este frică. Dacă părinţii ei vor afla, nu va mai avea deloc libertate. Iar cînd colegii ei fac caz de asta, ea se sperie şi îi cere scuze tipului, pentru scandalul creat. Tot ce îşi doreşte ea este să treacă peste ce s-a întîmplat. Iar prin asta, preferă să îl lase nepedepsit, cu riscul ca următoarele fete care vin în tabără să treacă prin aceleaşi lucruri ca ea.

Fetele sînt educate să creadă că, deşi poate le displace un anumit act sexual, trebuie să lase de la ele, să rabde şi să nu dea importanţă disconfortului. Ele nu îşi dau seama că, odată ce un băiat le atinge pe fund în pauza dintre ore, acest lucru nu este motiv de rîs. Ele nu realizează că, dacă un băiat le fluieră pe stradă, problema nu e la ele, ci la cealaltă persoană. Ele nu sînt conştiente că, dacă un tip se oferă să le cumpere ceva de băut într-un bar, asta nu înseamnă că îi datorează ceva în schimb.

La sfîrşitul unei prezentări ţinute într-o şcoală privată din Viena de către un club feminist iniţiat de nişte eleve, unde se vorbise despre hărţuire sexuală şi viol, cinci fete au venit să le spună membrelor clubului că şi ele fuseseră agresate sexual. Doar că nu îşi dăduseră seama. Confuzia lor este foarte logică. Şi problematică. Pentru că victimele vor spune că lumea din jurul lor exagerează şi le va fi frică să nu se afle. Iar în final, vor ajunge, ca în exemplul dat, să se învinuiască pe ele însele. Şi să îşi ceară scuze chiar de la hărţuitor.

Ioana Bogdana Neagu este elevă în clasa a XII-a la Colegiul Național Bilingv „George Coșbuc”.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
„Iuda“ care i-a trădat pe luptătorii anticomuniști, plătit regește. Povestea legendarului Ogoranu care nu a putut fi prins de Securitate timp de aproape trei decenii
Banda lui Ion Gavrilă Ogoranu, din care făceau parte unii din cei mai vestiți luptători anticomuniști, a fost anihilată după au fost infiltrați trădători. Informatorii Miliției și ai Securității primeau bani grei pentru informații despre partizani.
image
Joburile de rutină cresc riscul de declin cognitiv cu 66% și de demență cu 37%, potrivit unui studiu
Conform unui nou studiu, activitatea intensă a creierului la locul de muncă ar putea da roade nu numai în ceea ce privește avansarea în carieră, ci ar putea, de asemenea, să protejeze cogniția și să contribuie la prevenirea demenței pe măsură ce înaintezi în vârstă.
image
Rujeola a început să-i ucidă și pe părinții nevaccinați. Număr record de cazuri
În România avem epidemie de rujeolă, iar situația devine din ce în ce mai gravă: săptămâna trecută s-a înregistrat un record de îmbolnăviri.

HIstoria.ro

image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.