Fetele de azi
Într-o tabără internaţională de film şi actorie, o italiancă de 17 ani, cu corp de model, ochi azurii şi buze pline, rămîne într-o seară cu unul dintre asistenţii profesorilor în curtea hotelului pentru a fuma o ţigară. Tipul o sărută, însă fata nu ia evenimentul foarte în serios şi îi spune colegei de cameră că oricum are un iubit acasă, deci nu are nici un interes să se încurce cu proful ăsta. La două zile după aceea, tipul încearcă să o abordeze pe Facebook. Ea îi răspunde sec. El nu se lasă uşor şi insistă cu mesaje în care îi cere numărul de telefon. În timpul cursurilor şi pauzelor, nu îndrăzneşte să vorbească cu ea faţă în faţă.
Fetele de azi ştiu că trebuie să îşi ia anumite precauţii cînd ies să se plimbe, iar cînd se înserează, următoarele ajustări sînt obligatorii: fusta să nu fie prea scurtă, decolteul cît mai puţin adînc, hainele să fie cît mai opace etc. Fetele au o imagine de instigatoare, declanşatoare ale anumitor emoţii şi senzaţii. Şi pentru că au abilitatea aceasta, ele sînt un pericol pentru ele însele. Bărbaţii, cu toţii ştim, sînt nişte masculi feroce, cu instincte absolut incontrolabile. Sau poate că nu. Fiindcă, de fapt, fetele nu au nici o vină. Şi nu datorează nimănui nimic. Iar bărbaţii nu au nici o scuză pentru comportamentul lor animalic. Şi totuşi, asta este ideea care se răspîndeşte: „şi-a cerut-o”, „cine a pus-o să iasă din casă în halul ăsta”, „ar trebui să o ia ca pe un compliment”.
După ceva timp, tipul ajunge să o încolţească pe fată într-una dintre sălile de curs. El blochează uşa. Ea începe să se panicheze. El o mustră pentru că nu i-a răspuns la mesaje. Ea îi spune că nu e interesată, e într-o relaţie. El nu o crede şi spune că a inventat totul ca să scape de el. El insistă că atracţia e reciprocă, doar că ea încă nu îşi dă seama. Ea îl roagă să o lase să plece. El încearcă să o sărute iar. Ea reuşeşte să se elibereze. Tot ce face în restul zilelor este să se ţină aproape de prietenele ei, atunci cînd el e prin preajmă.
Din păcate, refuzurile diplomatice şi relativ amiabile nu funcţionează. Ca să se înţeleagă, trebuie să fii agresivă. Altfel, băiatul e atît de orb că nu îşi va da seama că ţie chiar îţi displace toată situaţia. Dacă te răzgîndeşti între timp, nu e OK. Pentru băiat, e ca şi cum ai face un jurămînt. Nu mai ai voie să îţi retragi prima impresie, să conştientizezi că nu te simţi confortabil, să realizezi că poate ai făcut o greşeală.
Fata îşi roagă prietenele să uite. Îi este frică. Dacă părinţii ei vor afla, nu va mai avea deloc libertate. Iar cînd colegii ei fac caz de asta, ea se sperie şi îi cere scuze tipului, pentru scandalul creat. Tot ce îşi doreşte ea este să treacă peste ce s-a întîmplat. Iar prin asta, preferă să îl lase nepedepsit, cu riscul ca următoarele fete care vin în tabără să treacă prin aceleaşi lucruri ca ea.
Fetele sînt educate să creadă că, deşi poate le displace un anumit act sexual, trebuie să lase de la ele, să rabde şi să nu dea importanţă disconfortului. Ele nu îşi dau seama că, odată ce un băiat le atinge pe fund în pauza dintre ore, acest lucru nu este motiv de rîs. Ele nu realizează că, dacă un băiat le fluieră pe stradă, problema nu e la ele, ci la cealaltă persoană. Ele nu sînt conştiente că, dacă un tip se oferă să le cumpere ceva de băut într-un bar, asta nu înseamnă că îi datorează ceva în schimb.
La sfîrşitul unei prezentări ţinute într-o şcoală privată din Viena de către un club feminist iniţiat de nişte eleve, unde se vorbise despre hărţuire sexuală şi viol, cinci fete au venit să le spună membrelor clubului că şi ele fuseseră agresate sexual. Doar că nu îşi dăduseră seama. Confuzia lor este foarte logică. Şi problematică. Pentru că victimele vor spune că lumea din jurul lor exagerează şi le va fi frică să nu se afle. Iar în final, vor ajunge, ca în exemplul dat, să se învinuiască pe ele însele. Şi să îşi ceară scuze chiar de la hărţuitor.
Ioana Bogdana Neagu este elevă în clasa a XII-a la Colegiul Național Bilingv „George Coșbuc”.
