Femeile nu sînt egale cu bărbații

Publicat în Dilema Veche nr. 936 din 17 – 23 martie 2022
Femeile nu sînt egale cu bărbații jpeg

Acum vreo 25 de ani am fost selectat într-un grup de cîțiva tineri cu preocupări umaniste pentru a urma un fel de școală de vară (deși, îmi amintesc bine, nu era deloc vară!) la Predeal. Retrași într-o cabană destul de îndepărtată de centrul stațiunii, în acei ani în care nici nu prea existau pensiuni și cîrciumi la tot pasul, vreme de două săptămîni, dimineața am audiat cursuri de filozofie și după-amiaza am citit profesorilor producțiile noastre eseistice. Printre profesori se afla și regretatul Sorin Vieru – unul dintre puținii oameni pe care i-am cunoscut și care mi-au dat senzația irepresibilă a unei prezențe angelice.

Seara, după cină, rămîneam între noi sau cu profesorii la conversații ce durau dincolo de miezul nopții. La un moment dat, o colegă a spus că este un fel de „instructor de debate”. Avea și ceva certificate în acest sens, dacă îmi amintesc bine. Pe vremea aceea nu prea se știa în România ce-i cu acest gen de „sport”, debate. Ea ne-a explicat că se alcătuiesc două echipe care susțin abordări contrare ale unei aceleiași teze și cîștigă cea care e mai convingătoare. Și cum stabilești care-i mai convingătoare? Prin votul publicului. Am protestat spunînd banalitatea că adevărul nu se decide niciodată la vot. „Dar nu e vorba de adevăr. E vorba de persuasiune și de antrenamentul toleranței față de contraargument” – mi s-a răspuns. Și cum stabilești ce susține fiecare echipă? Prin tragere la sorți. Adică poți ajunge să susții ceva ce e contrar convingerilor tale, dacă așa decid sorții? „Sigur, competiția se concentrează pe capacitatea de persuasiune și nu pe altceva.” Am evocat imediat episodul orațiilor lui Carneade în cadrul ambasadei pe care Atena a trimis-o la Roma în anul 155 î.Hr. Am susținut mereu, atunci ca și acum, că a avut dreptate Cato să-l dea afară din Roma pe scepticul din Cirene – acrobația asta e smintitoare. Cum adică să ți se pună în față o teză și să tragi la sorți dacă o argumentezi pe ea sau antiteza ei? În fine, discuția a continuat amuzantă și, evident, nu am putut ceda ispitei, am decis să organizăm un debate pe loc, să vedem cum e. „Poate ne luăm la pumni pe-aici”, am zis eu rîzînd. Nu mai știu cum s-a ajuns la constituirea a două echipe de cîte trei – ceilalți urmînd să fie juriul, iar colega-instructor să fie arbitru. La fel, nu mai știu cum s-a ajuns ca una dintre echipe să fie condusă de mine și cealaltă de Sorin Vieru. Teza de dezbătut a fost „Femeile sînt egale cu bărbații”. Sorții au decis ca echipa condusă de mine să argumenteze teza, iar echipa condusă de Sorin Vieru să argumenteze antiteza.

Primul am fost eu, căci – asta știam din studiile mele juridice – întîi se probează afirmația. Am ținut un discurs înflăcărat pe tema „Femeile sînt egale cu bărbații”, fiind sigur că voi cîștiga. Mizam pe faptul că elementul feminin era majoritar în publicul decident. În plus, chiar credeam în această teză. Și urma să cred pentru încă o oră, nu mai mult. În timp ce desfășuram argumentele împreună cu echipa mea, mă și gîndeam cum Dumnezeu va pleda Sorin Vieru teza „Femeile nu sînt egale cu bărbații”. Și zîmbeam, aruncînd chiar mici ironii la adresa echipei adverse. După ce noi am terminat pledoariile noastre, Sorin Vieru, cu vocea lui calmă și caldă, cu zîmbetul lui liniștit, a deschis pledoariile echipei sale spunînd: „Acum, noi o să pledăm antiteza «Femeia nu este egală cu bărbatul». Mai exact, o să pledăm teza «Femeia este superioară bărbatului»”. Mi-a venit să leșin. Evident, am pierdut competiția.

De fapt, era și greu să te pui cu Sorin Vieru în debate – stilul lui de a argumenta era suprem: clar precum cleștarul și seducător precum o muzică. De o logică supraomenească și de o umanitate generoasă, iertătoare, înțelegătoare cum nu se aude nicăieri. Aveai impresia că tot ce e logic (era imbatabil în logică!) e și, moralmente, bun. Avea capacitatea de a da eticii o logică de fier și logicii o înaltă moralitate – totul într-o aură de generozitate și de bunătate cum n-am întîlnit niciodată la nici un alt intelectual.

Am pierdut acea competiție de debate, singura de altfel la care am participat în viața mea. Dar am cîștigat enorm. Am fost atunci definitiv convins că mă înșelasem cînd crezusem că femeia este egală cu bărbatul. De atunci încoace cred nestrămutat că, în specia noastră, femeia este o ființă superioară și bărbatul o ființă inferioară. De aceea e dată bărbatului o forță fizică net superioară, pentru a compensa cumva scăderile lui pe absolut toate celelalte planuri. Și de aceea nu există utilizare mai firească a forței fizice a bărbatului decît protejarea fizică a femeii.

Altfel, ca inteligență, intuiție, sensibilitate, moralitate, seriozitate, putere de muncă, disponibilitate la efort, demnitate în durere și în suferință – și continuați dumneavoastră cu orice alt factor care dă dinamica vieții omenești –, femeile sînt superioare bărbaților. Convins fiind de asta, nu m-a mirat deloc să aflu, mulți ani mai tîrziu, că femeile consumă mai multă cultură decît bărbații. Și nu vorbesc doar de arte (sondajele de acest tip dovedesc continuu că femeile citesc mult mai mult decît bărbații, că ascultă muzică mai mult, că merg la teatru și văd filme în număr net superior), ci de nevoia de spiritualitate în sensul cel mai larg cu putință. Inclusiv în faptul că femeile sînt ființe mai religioase decît bărbații se vede superioritatea lor.

În particular, deloc nu mă miră că toate studiile de piață pe care le-am putut vedea de cînd sînt redactor-șef al Dilemei vechi arată că publicul nostru este preponderent feminin. Nu știați? Ei, da. Și proporția este constant covîrșitoare: cam 60% din zecile de mii de cititori ai Dilemei vechi sînt femei și cam 40% bărbați. Femeile nu sînt superioare bărbaților pentru că citesc Dilema veche, ci exact invers: citesc Dilema veche pentru că (ne) sînt superioare. Iar pentru mine, preponderența feminină a publicului Dilemei vechi e dovada supremă!

Bătălia cu giganții jpeg
Unde greșesc autoritățile
Oare, în loc ca autoritățile să încerce să deservească traficul auto, nu ar fi mai constructiv, ca să nu zic mai la îndemînă, să-l descurajeze sistematic?
951 t pag10 foto Alberto Grosescu jpg
Străzi Deschise. Un pariu pentru viitorul Bucureștiului
Avem nevoie de asta ca de aer! Sau și mai bine spus, avem nevoie de asta ca să mai avem ceva aer.
p 11 jpg
Un spațiu public sigur
Mai nou vedem o șansă în tehnologii de condus autonom; mai bine ar fi să mergem din nou autonom pe picioarele noastre.
p 1 jpg
„Ce nu înțelegeți voi este că…”* – 11 lecții despre oraș
Pietonizarea e permanentă. A merge pe carosabil, chiar dacă temporar ți se dă voie, e aproape umilitor.
951 t pag12jos foto C Dragan jpg
În Suedia, două roți sînt mai bune decît patru
Municipalități suedeze au început să reducă drastic numărul locurilor de parcare din centru, înlocuindu-le cu parcări pentru biciclete.
p 13 jpg
Libertatea de a nu folosi mașina
Noua libertate este de a nu fi blocat în trafic, de a nu plăti rate la mașină, de a nu fi vulnerabil la fluctuațiile prețului petrolului.
1024px Bucharest Citaro bus 4374 jpg
În ce fel de oraș vrem să trăim?
Dacă alegi să optimizezi infrastructura pentru pietoni, mutînd accentul de pe autovehiculul individual, atunci vei aloca bugetul unor proiecte prin care crești capacitatea de transport în comun.
Paris patrimoine jpg
„În ceea ce privește mobilitatea urbană, cel mai important e să lupți împotriva izolării” – interviu cu Carlos MORENO
Administrațiile locale se confruntă cu această mare provocare de a oferi o alternativă la mașina personală care să fie acceptabilă pentru un număr mare de cetățeni.
Viețile netrăite jpeg
Cît de ficționale sînt țările și spațiile în care trăim?
Liniștea și familiaritatea sînt suficiente sau devin prea puțin cînd vine vorba de promisiunea unui altfel?
Drepnea
Jumătate mișcare, jumătate siguranță
Locurile sînt sinonime cu niște stări psihice, sînt legate de întregi constelații de lucruri trăite, sunete, imagini, intensități care au înscris acel teritoriu pe harta mea emoțională.
Neuhausen (Erzgeb ), die Schlossgasse JPG
În satul Noulacasă
Acest sat se numește Neuhausen, iar mie, în română, îmi place să-i spui Noulacasă.
mare
Un lac între munți
Am știut că atunci, acolo, sînt fericit și că e un loc în care o să mă întorc întotdeauna cînd o să mă pierd, cînd o să-mi fie foame, sete sau o să mă rătăcesc.
p 11 jos jpg
Aici, între cei doi poli ai vieții mele
Cred că pentru mine e esențial să pot oscila între două stări sau două locuri sau două universuri sufletești.
p 12 Paris, Cartierul Latin WC jpg
Orașe uriașe
Mă văd întors în Paris, trăind liniștit viața altora, recunoscător celor care se poartă frumos cu mine, pînă cînd alții, nou-veniți, încep să îmi fie recunoscători că mă port frumos cu ei.
25869202527 80595838cf c jpg
4 case x 4 mașini
Mașina pe care mi-aș fi luat-o putea funcționa drept criteriu de delimitare a unor intervale (micro)biografice.
p 13 jpg
Harta
Aș vrea să trăiesc în România pentru că, după atîtea mereu alte și alte hărți, ar fi mai ușor s-o iau pe-a noastră la puricat, și la propriu, și la figurat.
p 1 jpg
Pe aripile gîștelor sălbatice
M-aș lăsa purtată de gîştele sălbatice ale lui Nils Holgersson, dînd roată nu doar Suediei, ci întregului continent, planînd fără nici o obligaţie şi nici un regret pe deasupra locurilor pe care le-am iubit cîndva.
1200x630 jpg
Pentru Constanța, cu dragoste și abjecție
Mi-ar plăcea să trăiesc într-o Constanța în care nostalgia – neobturată de dezvoltările imobiliare – să deschidă portaluri către trecut.
index png
Orașul Sud
Lună plină, Dunărea caldă și întunecată la Brăila, primitoare cînd intri cu picioarele în malul ușor nămolos.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Centrul și marginea
Tendința este acum cea a descentralizării și nu doar din punct de vedere urbanistic.
p 10 sus WC jpg
Strada Tunari în ficțiune și în realitate
Comoditatea locuirii împreună se vede că a primat față de disconfortul izvorît din diferență, rasială, socială.
Mahala jpg
Mahalale şi mahalagii
Oamenii se temeau de mahala şi de puterea cu care devora reputații şi destine.
Diana jpg
La Bragadiru
Lockdown-ul din martie 2020 ne-a prins în cei 46 de metri pătrați ai apartamentului de două camere din Drumul Taberei. Atunci a fost momentul-cheie.
p 12 sus jpg
Periferia sferei moralității: o scurtă istorie despre progres
Virtutea nu mai este ceva ce poate fi impus de la centru, ci descoperit și practicat de fiecare.

Adevarul.ro

image
Experienţa unui turist în Cluj: „Nu pare din România. Arată într-un fel... “
Un turist a relatat impresiile sale după ce a vizitat Clujul şi spune că oraşul arată diferit de alte localităţi din România. Turistul a făcut mai multe remarci şi a explicat ce l-a impresionat.
image
METEO Vin furtuni violente. Ce zone vor fi afectate, când scăpăm de valul tropical
Deşi temperaturile scad uşor, căldura extremă face ravagii în România. După valul de aer tropical, meteorologii anunţă furtuni violente.
image
Reacţia neaşteptată a doi şoferi ucraineni în faţa unui român. „Mi s-a făcut pielea de găină, n-am ştiut ce să răspund“
Un şofer român a povestit cum a decurs întâlnirea neaşteptată cu doi ucraineni la Berlin, într-o parcare. Cei doi au avut o reacţie emoţionantă atunci când au aflat că au în faţă un român.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.