Femeile nu sînt egale cu bărbații

Publicat în Dilema Veche nr. 936 din 17 – 23 martie 2022
Femeile nu sînt egale cu bărbații jpeg

Acum vreo 25 de ani am fost selectat într-un grup de cîțiva tineri cu preocupări umaniste pentru a urma un fel de școală de vară (deși, îmi amintesc bine, nu era deloc vară!) la Predeal. Retrași într-o cabană destul de îndepărtată de centrul stațiunii, în acei ani în care nici nu prea existau pensiuni și cîrciumi la tot pasul, vreme de două săptămîni, dimineața am audiat cursuri de filozofie și după-amiaza am citit profesorilor producțiile noastre eseistice. Printre profesori se afla și regretatul Sorin Vieru – unul dintre puținii oameni pe care i-am cunoscut și care mi-au dat senzația irepresibilă a unei prezențe angelice.

Seara, după cină, rămîneam între noi sau cu profesorii la conversații ce durau dincolo de miezul nopții. La un moment dat, o colegă a spus că este un fel de „instructor de debate”. Avea și ceva certificate în acest sens, dacă îmi amintesc bine. Pe vremea aceea nu prea se știa în România ce-i cu acest gen de „sport”, debate. Ea ne-a explicat că se alcătuiesc două echipe care susțin abordări contrare ale unei aceleiași teze și cîștigă cea care e mai convingătoare. Și cum stabilești care-i mai convingătoare? Prin votul publicului. Am protestat spunînd banalitatea că adevărul nu se decide niciodată la vot. „Dar nu e vorba de adevăr. E vorba de persuasiune și de antrenamentul toleranței față de contraargument” – mi s-a răspuns. Și cum stabilești ce susține fiecare echipă? Prin tragere la sorți. Adică poți ajunge să susții ceva ce e contrar convingerilor tale, dacă așa decid sorții? „Sigur, competiția se concentrează pe capacitatea de persuasiune și nu pe altceva.” Am evocat imediat episodul orațiilor lui Carneade în cadrul ambasadei pe care Atena a trimis-o la Roma în anul 155 î.Hr. Am susținut mereu, atunci ca și acum, că a avut dreptate Cato să-l dea afară din Roma pe scepticul din Cirene – acrobația asta e smintitoare. Cum adică să ți se pună în față o teză și să tragi la sorți dacă o argumentezi pe ea sau antiteza ei? În fine, discuția a continuat amuzantă și, evident, nu am putut ceda ispitei, am decis să organizăm un debate pe loc, să vedem cum e. „Poate ne luăm la pumni pe-aici”, am zis eu rîzînd. Nu mai știu cum s-a ajuns la constituirea a două echipe de cîte trei – ceilalți urmînd să fie juriul, iar colega-instructor să fie arbitru. La fel, nu mai știu cum s-a ajuns ca una dintre echipe să fie condusă de mine și cealaltă de Sorin Vieru. Teza de dezbătut a fost „Femeile sînt egale cu bărbații”. Sorții au decis ca echipa condusă de mine să argumenteze teza, iar echipa condusă de Sorin Vieru să argumenteze antiteza.

Primul am fost eu, căci – asta știam din studiile mele juridice – întîi se probează afirmația. Am ținut un discurs înflăcărat pe tema „Femeile sînt egale cu bărbații”, fiind sigur că voi cîștiga. Mizam pe faptul că elementul feminin era majoritar în publicul decident. În plus, chiar credeam în această teză. Și urma să cred pentru încă o oră, nu mai mult. În timp ce desfășuram argumentele împreună cu echipa mea, mă și gîndeam cum Dumnezeu va pleda Sorin Vieru teza „Femeile nu sînt egale cu bărbații”. Și zîmbeam, aruncînd chiar mici ironii la adresa echipei adverse. După ce noi am terminat pledoariile noastre, Sorin Vieru, cu vocea lui calmă și caldă, cu zîmbetul lui liniștit, a deschis pledoariile echipei sale spunînd: „Acum, noi o să pledăm antiteza «Femeia nu este egală cu bărbatul». Mai exact, o să pledăm teza «Femeia este superioară bărbatului»”. Mi-a venit să leșin. Evident, am pierdut competiția.

De fapt, era și greu să te pui cu Sorin Vieru în debate – stilul lui de a argumenta era suprem: clar precum cleștarul și seducător precum o muzică. De o logică supraomenească și de o umanitate generoasă, iertătoare, înțelegătoare cum nu se aude nicăieri. Aveai impresia că tot ce e logic (era imbatabil în logică!) e și, moralmente, bun. Avea capacitatea de a da eticii o logică de fier și logicii o înaltă moralitate – totul într-o aură de generozitate și de bunătate cum n-am întîlnit niciodată la nici un alt intelectual.

Am pierdut acea competiție de debate, singura de altfel la care am participat în viața mea. Dar am cîștigat enorm. Am fost atunci definitiv convins că mă înșelasem cînd crezusem că femeia este egală cu bărbatul. De atunci încoace cred nestrămutat că, în specia noastră, femeia este o ființă superioară și bărbatul o ființă inferioară. De aceea e dată bărbatului o forță fizică net superioară, pentru a compensa cumva scăderile lui pe absolut toate celelalte planuri. Și de aceea nu există utilizare mai firească a forței fizice a bărbatului decît protejarea fizică a femeii.

Altfel, ca inteligență, intuiție, sensibilitate, moralitate, seriozitate, putere de muncă, disponibilitate la efort, demnitate în durere și în suferință – și continuați dumneavoastră cu orice alt factor care dă dinamica vieții omenești –, femeile sînt superioare bărbaților. Convins fiind de asta, nu m-a mirat deloc să aflu, mulți ani mai tîrziu, că femeile consumă mai multă cultură decît bărbații. Și nu vorbesc doar de arte (sondajele de acest tip dovedesc continuu că femeile citesc mult mai mult decît bărbații, că ascultă muzică mai mult, că merg la teatru și văd filme în număr net superior), ci de nevoia de spiritualitate în sensul cel mai larg cu putință. Inclusiv în faptul că femeile sînt ființe mai religioase decît bărbații se vede superioritatea lor.

În particular, deloc nu mă miră că toate studiile de piață pe care le-am putut vedea de cînd sînt redactor-șef al Dilemei vechi arată că publicul nostru este preponderent feminin. Nu știați? Ei, da. Și proporția este constant covîrșitoare: cam 60% din zecile de mii de cititori ai Dilemei vechi sînt femei și cam 40% bărbați. Femeile nu sînt superioare bărbaților pentru că citesc Dilema veche, ci exact invers: citesc Dilema veche pentru că (ne) sînt superioare. Iar pentru mine, preponderența feminină a publicului Dilemei vechi e dovada supremă!

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Liceul – o instituție
A devenit cumva liceul o instituție care să-i pregătească pe adolescenții de acum în mod real pentru viață?
p 10 jpg
Greva din învățămînt cîteva gînduri despre solidaritate
Mie, ca părinte și om care nu plănuiește să părăsească în curînd România, greva din aceste zile îmi dă un soi speranță.
p 11 jpg
image png
Foști copii, viitori adulți
Elevii de azi, mai ales cei din mediul urban, văd traseul școlar orientat către o țintă prestabilită: facultatea.
image png
„Părinții tăi știu ce vrei să faci?”
Din adolescență îmi aduc aminte mai degrabă de cărți și de personaje decît de oameni și întîmplări.
image png
Liceenii și liceenii
Atunci, de ce ne purtăm acum ca și cum am fi fost? Și, mai mult, ca și cum ne e dor să fim ceea ce n-am fost?
p 13 jpg
După douăzeci de ani
La finalul anului şcolar e întotdeauna linişte.
image png
Concert pentru o școală bună
ntîmplarea asta m-a lovit, ca sabia colonelului Lawrence din proza lui Eliade, drept în creștet.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Creșteri și descreșteri
Noi, românii, avem vorba aceasta despre noi înșine, „Ce-am fost și ce-am ajuns”.
Sever jpg
Cazaban jpg
„Adame, unde ești?“ Imagini și simboluri ale căderii omului
Semnificativ foarte este faptul că Adam și Eva nu au rămas cu rezultatul artizanatului lor grăbit și ipocrit, legat de conștiința propriei vini.
Stoica jpg
Ungureanu jpg
Bătaia cea ruptă din rai
Toată această conştiinţă a violenței creează o imagine a societății românești
Popa jpg
Mărire și decădere în istoria contemporană a Rusiei
Sigur, Putin încearcă să justifice ideologic acest război, însă justificările sale sînt străvezii, inconsistente, necredibile.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Aurul pur, urina sinceră
Amprenta creatorului va dispărea, opera de artă va arăta impecabil, dar autenticitatea ei va fi o iluzie.
p 10 WC jpg
Eul adevărat, eul autentic, eul perfect, eul dizolvat
David Le Breton evoca tentația „evadării din sine” ca „soluție la epuizarea resimțită în urma faptului de a trebui să fii în mod constant tu însuți”.
p 11 WC jpg
Autenticitate „Made in China”
Aceste grifonări rapide pe marginea conceperii autenticității în China sînt menite să arate că aceasta depășește antiteza paradigmatică dintre original și fals.
p 12 1 jpg
Autenticitatea românească între războaie: (dez)iluzii
Ce rămîne din subcultura românească interbelică a autenticității?
p 13 jpg
Biografiile culturale ale unui tricou
Un tricou alb de bumbac este la fel de banal, la o adică, și dacă are, și dacă nu are marca Kenvelo inscripționată pe față.
Bran Castle View of Countryside (28536914551) jpg
Pledoarie pentru metisaj
Scuze, dar nimeni sau nimic nu s-a născut dintr-unul…
640px Copyright (Simple English) Wikibook header png
Lista de supraveghere a raportului 301
Grație eforturilor noastre conjugate, România a reușit, după 25 de ani, să nu mai apară pe această „listă a rușinii”.
p 13 sus M  Chivu jpg
Două mesaje de la Greenpeace România
Oare cîți dintre noi nu s-au entuziasmat în fața unei oferte de 9 euro pentru un bilet de avion?
index jpeg 5 webp
„Turiști funerari”
Oare să rămînem acasă este cel mai cuminte lucru pe care l-am putea face spre binele planetei, adică al nostru?
p 10 M  Chivu jpg
Spovedania unui globe-trotter
Dar toate aceasta înseamnă că turismul de masă nu mai poate continua ca pînă acum, ci trebuie reinventat cu inteligență și sensibilitate.

Adevarul.ro

image
Românul care a descoperit secretul câștigului la loterie. Din cauza lui s-au schimbat legile în SUA și Canada
Un matematician român a descoperit secretului câștigului la loterie. Ştefan Mandel a reușit printr-o formulă personală să ia de 14 ori premiul cel mare. Norocosul a fost însă urmărit de ghinion, fiind anchetat de CIA și FBI.
image
Cum să pari mai deștept când porți o conversație banală. Ce spun cercetătorii de la Harvard
Dacă până acum ai crezut că menționarea funcției sau a studiilor te va „ridica“ în ochii partenerului de conversație, ar fi bine să te mai gândești o dată.
image
Presa britanică despre vizita Regelui Charles în țara noastră: „Are România în sânge“ VIDEO
Publicația britanică Daily Mail a publicat un amplu fotoreportaj dedicat vizitei de cinci zile a Regelui Charles al III-lea în țara noastră. Jurnaliștii au constatat că monarhul „are România în sânge“.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.