Fascinația lucrurilor mici

Iulian POPA
Publicat în Dilema Veche nr. 958 din 18 august – 24 august 2022
image

Deseori, pentru a scrie o povestire, observ detalii și gesturi ale oamenilor, poate nesemnificative într-un context mai larg, lucruri mărunte pe lîngă care trecem nepăsători. Dezvăluie mai mult decît ne putem închipui la o primă vedere. Prin analogie, e similar cu vederea unui om din mersul mașinii. Poți avea o imagine de ansamblu, dar cu greu îți poți da seama dacă rîde sau plînge, dacă are riduri sau nu, dacă hainele sînt mai mult sau mai puțin purtate. Sînt detaliile pentru care trebuie să te oprești sau măcar să încetinești. În fapt, reconstruiesc o poveste pornind de la aceste amănunte.

Într-o notă similară, îmi place să folosesc fotografia de aproape a naturii pentru a urmări viața dincolo de ceea ce vedem în grabă. Pornind chiar de la definiția largă a fotografiei macro – captarea unor detalii și reproducerea lor la o scară mult mărită față de realitate –, construiesc o poveste vizuală a unui loc cu totul nou. Un smoc de iarbă, în aparență lipsit de orice potențial de interes, poate oferi un întreg microunivers. Cu cît ne apropiem mai mult de perspectiva unei insecte, cu atît descoperim o lume străină, care nu aduce a nimic din experiența vizuală cotidiană. Un peisaj fascinant, populat cu creaturi total inofensive, atunci cînd sînt văzute de departe. De aproape, imaginea mărită a unei insecte e de natură să dea coșmaruri și nu o singură dată m-am întrebat cum ar fi lumea dacă aceste viețuitoare ar fi de mărimea noastră. Cred că mulți creatori de filme de groază au avut această imagine în minte. Odată, filmam o viespe în timp ce se hrănea dintr-un măr. S-a oprit brusc și, printr-o mișcare complet dezarticulată, și-a îndreptat privirea spre obiectivul aparatului. Pe moment, mi-am imaginat că văd enervare în stare pură, o ființă scoasă din sărite și gata să atace. Mintea mea a asociat aproape din reflex o stare emoțională tipic umană acelei viespi. Poate acționa doar un mecanism reflex de „luptă sau fugi“, însă mie mi-a plăcut să văd enervare pe figura ei. Am rămas nemișcat, iar ea și-a continuat masa de prînz. La fel ca proza de detaliu, fotografia macro îmi permite să construiesc o poveste de la părți infinitezimale percepute și interpretate subiectiv. 

Nu vreau să fac un studiu exact al lumii ființelor mici, ci mai degrabă un exercițiu de admirație, o satisfacere a unei curiozități personale mai mult decît o observație științifică. Fotografia macro e despre plăcerea de a vedea viața dintr-o perspectivă nouă, plină de culoare, forme, texturi și simetrii. 

Pe vremea copilăriei, petreceam zile întregi în timpul vacanțelor de vară în grădinile improvizate din preajma blocului. Urmăream pînă la limita insolației albine, bondari, libelule, fluturi, de obicei fără intenții rele. Unii copii aveau insectare – eu, nu. Mi-aș fi dorit să le fi fotografiat, însă era imposibil în lipsa unui echipament cît de cît decent. Îmi părea uimitoare toată acea desfășurare de viață, de diversitate de insecte și poate că și mai uluitor, privind retrospectiv, era că totul se petrecea într-un oraș. Acum văd rar albine sau libelule în grădinile urbane. A dispărut manifestarea lor exuberantă în jurul florilor, pe care o vedeam in fiecare vară a copilăriei. Poate că s-au depărtat de orașe din cauza poluării, în timp ce noi ne încăpățînăm să rămînem. 

Fotografia macro oferă o conexiune cu natura, singura poate, acolo unde ea lipsește aproape în totalitate, în peisajul urban din ce în ce mai acoperit de asfalt. Un loc mic și neînsemnat poate deveni dintr-odată un spațiu mare. Relevă fragilitatea ecosistemului și cît de ușor poate fi distrus echilibrul precar în care se află. Parcă anunțurile cu Nu călcați iarba nu mai par atît de deplasate. Arată în același timp și reziliența naturii. Mă bucur de fiecare dată cînd văd niște fire de iarbă sau o floare răsărind printre dale de beton sau crăpături în asfalt. Natura există acolo, chiar dacă noi o vedem mai greu din mers.

Iulian Popa este scriitor fizician, pasionat de fotografie.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Zalomir2 jpg
Florin Zalomir s-a sinucis: Motivul, dezvăluit de fostul său coleg de echipă
Fostul vicecampion olimpic a avut un destin tragic în viața personală.
Rusi mobilizati FOTO Profimedia jpg
Primele decese ale unor ruși mobilizați: „Infarct, sinucidere, ciroză hepatică”
Cel puțin șase ruși mobilizați au murit din diverse cauze, după ce au fost recrutați, a atras atenția activistul pentru drepturile omului Pavel Cikov, conform publicației de presă independentă MediaZona.
Dmitrii Peskov kremlin.ru
Kremlinul vrea „consultări” pentru a stabili frontierele regiunilor anexate în Ucraina
Kremlinul a declarat că favorizează o „abordare echilibrată” a problemei armelor nucleare, nu bazată pe emoţii, după ce un aliat-cheie al preşedintelui Vladimir Putin a cerut în weekend ca Rusia să folosească o „armă nucleară de mică putere” în Ucraina

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia