"Fără pasiuni, viaţa e searbădă"
- interviu cu Răzvan PENESCU -
Oamenii cu care lucraţi la birou mai au timp pentru hobby-uri? Sau şi-ar dori să le aibă?
Cei mai mulţi dintre cei cu care lucrez la birou au hobby-uri, sau mai bine spus pasiuni. Unii dintre angajaţii noştri aleargă, citesc literatură, merg la teatru sau la cinema, dansează sau cîntă, se ocupă de site-uri culturale, gătesc (cu pasiune şi improvizînd), scriu articole fără legătură cu activitatea de la birou, fac fotografii (unii foarte bune), grădinăresc, înoată sau chiar fac polo (la nivel de vîrf, ca parte din Naţionala de veterani a României), joacă tenis, fac excursii montane sau descoperă oraşe, merg la concerte, ajută copii sau bătrîni, asamblează nave în sticle sau fac aeromodelism şi multe altele. Deşi se aude că oamenii de multinaţională nu au timp, nu e neapărat adevărat. E drept că unii muncesc prea mult, e drept că există uneori deadline-uri presante care te solicită pe perioade scurte foarte tare, dar nu e mereu aşa şi în general compania nu încurajează (ceea ce e mai activ decît faptul că nu pretinde) munca regulată peste program. Evident însă că e important cum îşi face fiecare managementul timpului şi cum îţi faci timp pentru toate lucrurile care te pasionează în viaţa de după birou.
Nu îmi imaginez oameni care să nu îşi umple timpul liber într-un mod satisfăcător pentru ei şi care să reziste pe termen lung unei vieţi în care doar partea profesională contează. Nu pot să îmi imaginez oameni care să zîmbească dimineaţa cînd ajung la birou în lipsa unor pasiuni. Nu pot să îmi imaginez oameni care să vorbească (mereu şi exclusiv) în pauza de masă despre proiectele lor de birou şi care nu îşi povestesc pasiunile, bucuriile, planurile.
Credeţi că e important să ne cultivăm pasiunile?
Evident că e important. Fără pasiuni, viaţa e searbădă. Fără pasiune – şi asta e valabil şi pentru ceea ce faci la birou, nu doar pentru ceea ce faci în afara lui – viaţa e chinuitoare. Ideal e ca în fiecare moment al vieţii tale să te afli într-un loc în care te simţi bine şi în care investeşti pasiune. E drept că e o diferenţă între a scrie un raport pentru un client şi a juca tenis, dar dacă ai în minte scopul pentru care faci activitatea respectivă, dacă te gîndeşti la beneficiarul lucrului pe care îl faci (fie el client sau tu şi partenerul din jocul de tenis), dacă investeşti în ceea ce faci dorinţa de a ieşi perfect şi bucuria de a descoperi un mod de a ajuta pe cel care are nevoie de ceea ce faci, atunci diferenţele se estompează.
Răzvan Penescu este senior manager, PriceWaterhouseCoopers şi coordonatorul portalului cultural www.liternet.ro.
