Fără milă!

Cristian PĂTRĂŞCONIU
Publicat în Dilema Veche nr. 176 din 23 Iun 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

România, iunie, 2007. Peisajul politic are în compoziţie "stres, nervi şi furie". Structural, nimic nou. "Doar" faptele sînt altele, în mod fatal, de fiecare dată altele, chiar dacă sînt inspirate unele de altele; ele dau, de altfel, diferenţa. Pas cu pas, acum. Întîi, despre stres. Pentru cetăţenii unei ţări strivite de comunism (apropo, asta se vede chiar şi acum, să nu ne facem iluzii), politica este cu adevărat stresantă; uneori, cînd în imediata apropiere a resurselor de tot felul sînt garnituri de politicieni experţi în furt (de bunuri şi de viitor), este cumplit de stresantă. Însă politica, nu am nici un dubiu, e stresantă şi pentru politicieni. Şi va fi cu atît mai stresantă, în condiţiile în care jocul politic autohton devine tot mai complex. În primul caz - oameni stresaţi de politică şi, mai ales, de politicieni - se poate investi multă compasiune; chiar şi în cea mai rea ipotează, în aceea în care România a avut - cum spunea Silviu Brucan - "stupid people", totuşi ce s-a întîmplat în cei 17 ani de tranziţie a fost mult prea mult în materie de stres. În al doilea caz - eu cred că trebuie suspendată compasiunea. Însă stresul politicienilor trebuie să aibă parte de o atenţie golită de milă. Pînă la proba contrarie - care întîrzie să vină - politicienii nu se sacrifică pentru cei care investesc încredere în ei, votîndu-i; mulţi se sacrifică pentru bunăstarea proprie sau pentru aceea a patronilor lor, materiali sau doar "spirituali". Prin urmare, în absenţa performanţelor politice de interes public şi naţional, e igienic ca stresul de care suferă politicienii să fie serios investigat. Exemplific, pentru claritate: ca soluţie la stresul de care suferă politicienii, s-au născut şi mineriadele, şi mătuşa Tamara, şi firul roşu, şi telefoanele otrăvite, şi devalizarea BRD, şi multe altele. Nu e nevoie de milă în aceste cazuri. Apoi, despre nervi şi furie - doar pe scurt, deşi ar fi multe de spus. Pe de-o parte, sigur că există explicaţii solide pentru atmosfera atît de "nervoasă" a scenei politice autohtone: să acceptăm doar că politicienii, marea lor majoritate, sînt aşa de agresivi pentru că sînt "butoanele" pe care apasă cîţiva mari jucători, competitori sau, mai mult, chiar duşmani de moarte, în cîteva jocuri politice cu miză imensă. De altfel, credinţa mea e aceea că parada impresionantă a nervilor politicienilor pe care o vedem în presă şi în Parlament e o sublimare a unui filon "nervos" foarte solid, nevăzut, bine mascat, de "culise". Pe de altă parte, din nou tradiţia care s-a acumulat în tranziţia postcomunistă se pune de-a curmezişul compasiunii, în cazul excesului de nervi (care nu ţine doar de "latinitate" - asta e o scuză, dar nu o explicaţie acoperitoare) din politica autohtonă. Ca principiu, e de preferat să nu începem, cînd le privim şi le analizăm "nervii", cu "vor fi avînd şi ei motivele lor, săracii!". Sînt cazuri în care e igienic (iertaţi-mi obsesia pentru "igienă", dar nu vreau să renunţ la ea prea repede) să facem şi mai mult: atunci cînd, indiferent care ar fi contextul, sîntem martorii unor comportamente mîrlăneşti (şi, din păcate, sîntem adesea), nici nu mai e cazul să ne gîndim la vreo scuză pentru cel care face dovada mîrlăniei. E de nescuzat, indiferent cine este mîrlanul (vă rog să observaţi că nu am pus ghilimele pentru că nu e nevoie în acest caz!): Traian Băsescu, Ion Iliescu, Gigi Becali sau altcineva. Mîrlănia este o ilustrare reprezentativă a dispreţului; or, dispreţul pe care îl arată politicienii este obligatoriu de amendat drastic de fiecare dată. Aşadar, privind din această perspectivă, pledez, în cazul zonei populate cu "animale politice" şi cu personaje care tînjesc la acest statut, pentru: atenţie, spirit critic, amendă, fermitate faţă de derapaje. Nu e nevoie de milă şi de iertare; de altfel, şi de una, şi de alta politicienii autohtoni au avut parte în exces. Tocmai de aceea: cum îi vom "creşte", aşa îi vom avea. Pentru cei de acum, e evident: cum i-am crescut, aşa îi avem. Încă ceva: vorbesc în calitate de jurnalist şi de cetăţean.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Un român care a vrut să răpească un copilaș, bătut crunt în Irlanda
Un român a fost snopit în bătaie la Dublin, pe o stradă, după ce a vrut să răpească un copil.
image
Patimile lui Jim Caviezel, actorul care l-a jucat pe Iisus: „Operație pe cord deschis și multe medicamente”
„Patimile lui Hristos”, filmul regizat de Mel Gibson, a devenit rapid unul dintre cele mai populare pelicule religioase și se vorbește despre o continuare. Prea puțin este cunoscut cum actorul principal, Jim Caviezel, a fost la un pas de moarte din cauza filmului.
image
Halle Berry, discurs în fața Capitoliului SUA: „Sunt la menopauză!“ Actrița, apel pentru adoptarea unei legi esențiale pentru femei
Actriței Halle Berry i s-a alăturat joi un grup de senatori în fața Capitoliului pentru a promova o lege prin care care să se investească 275 de milioane de dolari în cercetare și educație în ceea ce privește menopauza.

HIstoria.ro

image
Atacul japonez de la Pearl Harbor, o surpriză strategică pentru SUA
Personalului SIGINT din cadrul US Navy urmărea acțiunile și deplasările flotei japoneze prin analiza traficului radio.
image
Judecarea şi condamnarea lui Iisus - reevaluare judiciară
Una dintre cele mai mari religii ale lumii, cu vocaţie universală, Creştinismul, nu s-ar fi născut dacă nu ar fi avut loc procesul judiciar soldat cu condamnarea la moarte şi crucificarea fondatorului său, Iisus din Nazaret (cca 6 î.e.n. - cel mai probabil 30 e.n.). Pentru a i se înţelege pe deplin semnificaţiile şi a-i surprinde rolul biblic conferit, este nevoie de plasarea lui în ansamblul evenimentelor legate de existenţa Mântuitorului.
image
Carol I, fotografiat în timpul Războiului de Independență
Fotografia este interesantă din mai multe puncte de vedere: este una dintre rarele apariții ale domnitorului Carol I, într-o postură mai degajată.