Fantomele Imperiului

Cătălin GOMBOȘ
Publicat în Dilema Veche nr. 944 din 12 – 18 mai 2022
Fantomele Imperiului jpeg

Cei doi grăniceri păreau ieșiți dintr-o matrice. Înalți, ochi albaștri, figuri impasibile, uniforme kaki, uriașe șepci sovietice, cum mai văzusem doar în imagini de la parade. În timp ce ne escortau tăcuți, după ce ne spuseseră, scurt, să-i urmăm, gîndul m-a dus la Imperiul lui Kapuscinski, cartea în care a povestit cele patru întîlniri ale sale cu Uniunea Sovietică: în copilărie, cînd Armata Roșie a atacat pe la spate Polonia invadată de naziști, la cîțiva ani după moartea lui Stalin, apoi în perioada de glorie și, în sfîrșit, atunci cînd începuse să se prăbușească. Întîlnirea de care mi-au amintit grănicerii a fost cea de-a doua, care a avut loc în 1958, în mijlocul unui pustiu înghețat, la granița dintre China și URSS, unde oprise, pentru controale, trenul Beijing-Moscova. Kapuscinski descrie sîrma ghimpată, armele care fixează pasagerii din foișoarele de tragere, militarii înșiruiți de-a lungul trenului, ciobăneștii germani furioși pe care unii dintre ei îi țin în lese. O carte în engleză este subversivă, banala cașă e suspectă și este vărsată pe mese pentru a fi cercetată cu degetele și nimeni nu schițează un zîmbet. Imperiul e amenințător. Pasagerii o știu prea bine.

Uniunea Sovietică se prăbușise de aproape treizeci de ani cînd am călcat prima oară pe ceea ce fusese teritoriul său, dar chiar dacă trecuse o generație și acum era o altă țară, în cei doi grăniceri păreau să fie fantome ale celor ce păziseră, pe vremuri, Imperiul. Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea. Pînă și micuța noastră scenetă părea a fi proiecția unor povești din alte vremuri: eu și colegul meu veneam de dincolo și eram indezirabili într-o țară în care tocmai fusese reprimată o revoltă împotriva comuniștilor. Țara era Republica Moldova, scena de mai sus avea loc pe aeroportul din Chișinău, la cîteva zile după Revoluția Twitter din 7 aprilie. N-am reușit să intru în acea zi în Moldova, însă am revenit după cîteva săptămîni. Aveam să descopăr atunci, și în anii care au urmat, că grănicerii de care mă lovisem prima oară nu erau singurele fantome ale Imperiului.

***

La intersecția străzilor București și Armenească e o casă roz, pe care se află o placă de marmură cu următoarea inscripție: „Aici, din octombrie 1901 pînă în martie 1902, s-a aflat prima în Rusia tipografie ilegală a gazetei leniniste Iskra”. În fața hotelului Cosmos tronează statuia ecvestră a banditului-revoluționar Grigori Kotovski, al cărui nume e legat de fondarea unei așa-zise republici moldovenești în Transnistria și de tezele etno-lingvistice ale „moldovenismului”, care, un secol mai tîrziu, încă mai otrăvesc minți. Alveola care desparte în două bulevardul Grigore Vieru e urîțită de monumentul cenușiu al „Eroilor Comsomolului Leninist”. Pe strada Nicolae Iorga, la nr. 11, în curtea vilei în care e sediul Partidului Comuniștilor, se află un bust al lui Lenin. Străzile și-au schimbat numele, dar urmele Imperiului au rămas, ca niște oase care, după cîteva ploi, se ivesc din groapa puțin adîncă în care au fost aruncate. Le găsești și în afara Chișinăului, pînă la fosta graniță a URSS, acolo unde nimeni nu a avut curajul să dea jos de pe soclu tancul T34 cu țeava îndreptată spre România, iar sîrma ghimpată a fost scoasă doar la douăzeci de ani după ce căzuse Zidul Berlinului.

Imperiul își strigă cîntecul de sirenă pe Nostalgiya, canal TV care are ca siglă secera și ciocanul și difuzează înregistrări din perioada URSS, dar și în nostalgia celor care își amintesc că „pîinea era 16 copeici și cîrnațul două ruble”. Imperiul se arată în panglicile Sfîntului Gheorghe, purtate pe piept de 9 Mai, cînd se sărbătorește victoria în mitologizatul Mare Război pentru Apărarea Patriei, dar și în povestea cu jandarmul român care i-a dat o palmă lui bunelu’, poveste ce ți se spune de atîtea ori încît ajungi să crezi că bunelu’ a fost un soi de Adam din care se trage jumătate din populația țării. Imperiul o ține lipită de scaun pe Zinaida Greceanîi, fiică a unor deportați, atunci cînd Parlamentul comemorează victimele deportărilor, pentru că dacă Fratele cel Mare a zis că 2 + 2 = 5, atunci tragedia propriei familii și a altor sute de mii de persoane nu a existat. Imperiul se vede și în cîte un Șarik pe care se întîmplă să îl mai întîlnești pe acolo, făcîndu-te să te întrebi cum de a nimerit, din paginile lui Bulgakov și mizeria epocii lui Stalin, tocmai la masa ta. Sau cum ai nimerit tu la a lui.

***

Kapuscinski avea doar șapte ani atunci cînd s-a întîlnit prima oară cu Imperiul. URSS a atacat Polonia. Pinsk, orașul natal al lui Kapuscinski, e în zona ocupată de ruși. Cînd începe războiul, Ryszard este cu mama și sora lui mică undeva la țară. Pleacă toți trei spre Pinsk. Trec prin sate care ard, pe drumuri presărate cu cai morți, în mijlocul unui șuvoi de civili care fug din calea invadatorului. Rușii le-au luat-o însă înainte: la marginea Pinskului întîlnesc marinarii flotei de la Marea Neagră. Sînt furioși și transpirați. Și-au montat la puștile lungi baionetele și le îndreaptă către mulțimea de femei și copii care plîng, imploră, cad în genunchi cu mîinile ridicate.

La trei decenii după ce Kapuscinski și-a scris cartea, armatele s-au pus, din nou, în mișcare și, nu așa de departe de Pinsk, s-au văzut aceleași șuvoaie de mame și copii care fug, aceleași chipuri amenințătoare ale militarilor din armata care invadează. De parcă strigoii celor de atunci au ieșit din morminte, chemați de un duh rău care ar vrea s-aducă înapoi din morți Imperiul.

Cătălin Gomboș este jurnalist. A a fost corespondent în Irak și Afganistan (2003-2008) și Republica Moldova (2009-2012) pentru Radio România. A publicat volumul Piano Man în Casa Războiului: Însemnări din Irak și Afganistan (Editura Corint, 2021).

Foto: Statuia lui Grigori Kotovski din Chișinău (wikimedia commons)

Bătălia cu giganții jpeg
Unde greșesc autoritățile
Oare, în loc ca autoritățile să încerce să deservească traficul auto, nu ar fi mai constructiv, ca să nu zic mai la îndemînă, să-l descurajeze sistematic?
951 t pag10 foto Alberto Grosescu jpg
Străzi Deschise. Un pariu pentru viitorul Bucureștiului
Avem nevoie de asta ca de aer! Sau și mai bine spus, avem nevoie de asta ca să mai avem ceva aer.
p 11 jpg
Un spațiu public sigur
Mai nou vedem o șansă în tehnologii de condus autonom; mai bine ar fi să mergem din nou autonom pe picioarele noastre.
p 1 jpg
„Ce nu înțelegeți voi este că…”* – 11 lecții despre oraș
Pietonizarea e permanentă. A merge pe carosabil, chiar dacă temporar ți se dă voie, e aproape umilitor.
951 t pag12jos foto C Dragan jpg
În Suedia, două roți sînt mai bune decît patru
Municipalități suedeze au început să reducă drastic numărul locurilor de parcare din centru, înlocuindu-le cu parcări pentru biciclete.
p 13 jpg
Libertatea de a nu folosi mașina
Noua libertate este de a nu fi blocat în trafic, de a nu plăti rate la mașină, de a nu fi vulnerabil la fluctuațiile prețului petrolului.
1024px Bucharest Citaro bus 4374 jpg
În ce fel de oraș vrem să trăim?
Dacă alegi să optimizezi infrastructura pentru pietoni, mutînd accentul de pe autovehiculul individual, atunci vei aloca bugetul unor proiecte prin care crești capacitatea de transport în comun.
Paris patrimoine jpg
„În ceea ce privește mobilitatea urbană, cel mai important e să lupți împotriva izolării” – interviu cu Carlos MORENO
Administrațiile locale se confruntă cu această mare provocare de a oferi o alternativă la mașina personală care să fie acceptabilă pentru un număr mare de cetățeni.
Viețile netrăite jpeg
Cît de ficționale sînt țările și spațiile în care trăim?
Liniștea și familiaritatea sînt suficiente sau devin prea puțin cînd vine vorba de promisiunea unui altfel?
Drepnea
Jumătate mișcare, jumătate siguranță
Locurile sînt sinonime cu niște stări psihice, sînt legate de întregi constelații de lucruri trăite, sunete, imagini, intensități care au înscris acel teritoriu pe harta mea emoțională.
Neuhausen (Erzgeb ), die Schlossgasse JPG
În satul Noulacasă
Acest sat se numește Neuhausen, iar mie, în română, îmi place să-i spui Noulacasă.
mare
Un lac între munți
Am știut că atunci, acolo, sînt fericit și că e un loc în care o să mă întorc întotdeauna cînd o să mă pierd, cînd o să-mi fie foame, sete sau o să mă rătăcesc.
p 11 jos jpg
Aici, între cei doi poli ai vieții mele
Cred că pentru mine e esențial să pot oscila între două stări sau două locuri sau două universuri sufletești.
p 12 Paris, Cartierul Latin WC jpg
Orașe uriașe
Mă văd întors în Paris, trăind liniștit viața altora, recunoscător celor care se poartă frumos cu mine, pînă cînd alții, nou-veniți, încep să îmi fie recunoscători că mă port frumos cu ei.
25869202527 80595838cf c jpg
4 case x 4 mașini
Mașina pe care mi-aș fi luat-o putea funcționa drept criteriu de delimitare a unor intervale (micro)biografice.
p 13 jpg
Harta
Aș vrea să trăiesc în România pentru că, după atîtea mereu alte și alte hărți, ar fi mai ușor s-o iau pe-a noastră la puricat, și la propriu, și la figurat.
p 1 jpg
Pe aripile gîștelor sălbatice
M-aș lăsa purtată de gîştele sălbatice ale lui Nils Holgersson, dînd roată nu doar Suediei, ci întregului continent, planînd fără nici o obligaţie şi nici un regret pe deasupra locurilor pe care le-am iubit cîndva.
1200x630 jpg
Pentru Constanța, cu dragoste și abjecție
Mi-ar plăcea să trăiesc într-o Constanța în care nostalgia – neobturată de dezvoltările imobiliare – să deschidă portaluri către trecut.
index png
Orașul Sud
Lună plină, Dunărea caldă și întunecată la Brăila, primitoare cînd intri cu picioarele în malul ușor nămolos.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Centrul și marginea
Tendința este acum cea a descentralizării și nu doar din punct de vedere urbanistic.
p 10 sus WC jpg
Strada Tunari în ficțiune și în realitate
Comoditatea locuirii împreună se vede că a primat față de disconfortul izvorît din diferență, rasială, socială.
Mahala jpg
Mahalale şi mahalagii
Oamenii se temeau de mahala şi de puterea cu care devora reputații şi destine.
Diana jpg
La Bragadiru
Lockdown-ul din martie 2020 ne-a prins în cei 46 de metri pătrați ai apartamentului de două camere din Drumul Taberei. Atunci a fost momentul-cheie.
p 12 sus jpg
Periferia sferei moralității: o scurtă istorie despre progres
Virtutea nu mai este ceva ce poate fi impus de la centru, ci descoperit și practicat de fiecare.

Adevarul.ro

image
Experimentul social al unui român care a vrut să afle ce cred românii când li se spune că viaţa în luxul paradisului din Bali costă mai puţin decât în Cluj
Patrik Bindea este specialist în marketing şi de câteva luni a început un experiment social. El a făcut o comparaţie „cosmetizată” a costului vieţii în paradisul din Bali, cu Bucureşti sau Cluj, iar concluziile acestul „clickbait” elaborat au fost surprinzătoare: oamenii au înghiţit „găluşca” şi au generat un trafic nebun postării.
image
Un YouTuber care a vizitat un McDonald's-ul rebrănduit din Rusia a povestit cât de multe diferenţe sunt faţă de varianta americană
Un reporter rus de la un cunoscut canal de YouTube a mers la McDonald's-ul rebranduit din Moscova, care s-a deschis pe 12 iunie, şi a spus că mirosul şi mâncarea sunt diferite.
image
Cum au vrut bulgarii să anexeze toată Dobrogea. Jafuri, crime şi bomboane otrăvite în Primul Război Mondial
După nici jumătate de veac de la ieşirea Dobrogei de sub stăpânirea otomană, provincia dintre Dunăre şi Marea Neagră a cunoscut din nou ororile ocupaţiei, de data aceasta ale bulgarilor, care au încercat să anexeze toată provincia prin jefuirea şi omorârea populaţiei.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.