Fantasma vindecătorului

Publicat în Dilema Veche nr. 211 din 1 Mar 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

- interviu cu Vera ŞANDOR - Înainte ca psihanaliza să-şi redefinească, în România, cadrele tradiţionale, au reapărut o seamă de terapii alternative. Face coaching life-ul parte din acestea? Din informaţiile mele, coaching life-ul a apărut ulterior, dar asta are mai puţină importanţă. Autorităţile domeniului, cum ar fi Rey Carr îl situează printre alte "forme de ajutor" precizînd că nu este o terapie, nu este un tratament, nu este un sfat, nu este o consultaţie şi nu este un antrenament sportiv, ci... "un mijloc de a-i ajuta pe oameni să-şi utilizeze mai bine resursele... prin a-i ajuta să-şi conştientizeze obiectivele şi să şi le atingă". Aşadar, nu putem situa coaching-ul printre terapiile alternative, deşi asta nu înseamnă că beneficiarii săi - persoane sau structuri - nu îl pot percepe ca pe o formă de terapie. Dacă privim riguros dinspre profesioniştii domeniului, atunci nu este o formă de terapie în sensul exact al cuvîntului. Dacă privim dinspre beneficiarii reali sau doar aspiranţi, atunci metoda poate fi percepută ca o formă de terapie alternativă, eficientă, scurtă, în posesia unor răspunsuri şi tehnici care să scurtcircuiteze introspecţia, travaliul presupus de psihanaliză. Credeţi că există o incompatibilitate între psihanaliză şi coaching? La urma urmelor, unde una urmăreşte "transferul", celălalt urmăreşte feedback-ul. Nu aş spune o incompatibilitate. Nu cred că diversele tehnici de vindecare sau de ameliorare a persoanei şi a destinului acesteia pot fi incompatibile. Desigur, tehnicile sînt diferite şi au şi ţinte declarate aparent diferite. Întotdeauna însă asemenea declaraţii de... "incompatibilitate" au venit dinspre acele tehnici alternative, şi nu dinspre psihanaliză. Avînd la bază o teorie complexă a psihismului, psihanaliza detectează cu precizie cărei nevoi, cărei structuri, cărei apărări, cărei categorii de subiecţi li se adresează anumite tehnici. Şi asta fără blam! Adevăraţii psihanalişti nu au rigide poziţii ideologice. Profesia se apără în exerciţiul ei, nu în declaraţii ideologice. Transferul există în orice formă de relaţie umană şi - aş spune - cu atît mai mult în relaţia de ajutor sau în cea terapeutică. Cum ne-am putea încredinţa îngrijirii cuiva pe care nu îl cunoaştem, fără experienţa şi încrederea implicită provenind din relaţia cu părinţii noştri? Diferenţa dintre psihanaliză şi alte forme de terapie este că în alte forme de ajutor sau terapii alternative transferul - ca alianţă implicită şi ca prejudecată pozitivă - este utilizat ca un motor al schimbării. Cum s-ar putea propune un model altfel? Modelele trebuie să fie compatibile cu ceva din noi, altfel nu sînt recunoscute şi nici preluate. În psihanaliză, transferul este analizat şi lichidat. Este iniţial motor al terapiei şi ulterior agent al maturizării psihice. Este lichidat în forma care îl face pe subiect să rămînă infantil sau prea puţin orientat spre realitatea persoanelor pe care le întîlneşte în viaţa sa. Iubindu-ne (sau urîndu-ne) mereu părinţii regăsiţi sau proiectaţi în diverse personaje din viaţa noastră, cum am putea ajunge să iubim (sau să urîm...) persoane reale? În Psihologia maselor şi analiza eului, Freud analizează modul în care grupurile, popoarele sînt influenţate şi manipulate de un lider idealizat căruia i se deleagă - transferenţial - calităţi de salvator, un nimb... Se spune că psihoterapiile clasice sînt pentru bolnavi, iar coaching-ul pentru oameni sănătoşi care vor să-şi diversifice posibilităţile profesionale. Cu toate acestea, ce om "normal" se duce la un coach să-l întrebe cum să-şi trăiască viaţa? Dar la psihanalist? Este adevărat că psihoterapiile se declară terapii şi au ca scop implicit şi explicit vindecarea suferinţei psihice. Este, de asemenea, adevărat că rareori oameni "sănătoşi" apelează la psihoterapie. În general, cererea de terapie presupune existenţa unui simptom, a unei suferinţe. Există însă şi "simptomul existenţial" care nu poate fi încadrat psihiatric şi care nu este vizibil la o persoană ce pare sănătoasă. De la început însă încadrarea în categorii precum "sănătos" vs "bolnav" este îndoielnică. Dar fie! Există conflicte amenajabile mai uşor la persoane inhibate care cer ajutor - coaching - pentru că simt că ceva îi împiedică să atingă performanţa sau succesul. În general, aceste persoane ştiu ce îşi doresc şi doresc autentic. Conform psihanalizei, aceştia sînt oameni sănătoşi pentru că uneori oamenii doar îşi imaginează că ştiu ce îşi doresc. În coaching acest adevăr este recunoscut. Atît la psihanaliză, cît şi la coaching pot să apeleze oameni fără simptome... Dar depinde ce înţelegem prin "fără simptome". Sînteţi singurul formator autorizat din România în domeniul psihanalizei infantile. Cît de diferită e analiza unui copil de cea a omului în toată firea? Analiza unui copil este diferită în cîteva aspecte - tehnica jocului preponderentă faţă de discursul adultului, dependenţa faţă de părinţi care pot intra şi ei în procesul terapeutic, spre deosebire de adulţi unde părinţii sînt deja imagini introiectate, aprente în transfer, în amintiri adesea complexe, condensînd trăiri complexe şi contradictorii. Copiii sînt în dezvoltare, ceea ce dă psihanalizei copilului şansa extraordinară de a fi vindecat direct şi în mers. Restul fenomenelor active în procesul terapeutic sînt asemănătoare la adulţi şi copii. Experienţa analizei cu adulţi contribuie la înţelegerea devenirii afective a copilului şi reciproc, experienţa analizei copilului a contribuit la înţelegerea trăirilor copilului din fiecare dintre noi. Vedeţi psihoterapiile - mai noi sau mai vechi - ca făcînd parte dintr-un soi de "bazar terapeutic" sau le vedeţi separate? Diferitele psihoterapii alcătuiesc, desigur, un soi de bazar, unde fiecare îşi imaginează o formă anume de vindecare împreună cu o fantasmă anumită de "vindecător". Vera Şandor este psihanalistă şi preşedinta Fundaţiei "Generaţia". Interviurile au fost realizate de Simona SORA

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Mii de tineri ruși mor în războiul din Ucraina. Familia unui soldat de 18 ani ucis pe front: „Abia aștepta să se înroleze”
Moscova cheltuiește milioane de euro pentru a încerca să modeleze o nouă generație dispusă să își dea viața în serviciul militar.
image
Pericolul din prăjituri. Substanța cu aromă de unt care ne poate afecta ADN-ul
Un nou studiu a descoperit că substanțele chimice dăunătoare pentru ADN ar putea să se ascundă în dulciurile preferate.
image
Un bărbat de origine romă care a violat o fată de 12 ani scapă de pedeapsă. Instanța a decis că „face parte din cultura sa”
Un tribunal spaniol a achitat un bărbat care a violat o fetiță de 12 ani, după ce a stabilit că relația lor face parte din cultura romă, relatează Daily Mail.

HIstoria.ro

image
Efectele surprinzătoare ale prezenței ofițerilor ruși în Bucureștiul anului 1877
În cadrul Războiului ruso-turc din 1877, după declararea de Război Imperiului Otoman, trupele ruse intră în România, în drum spre Turcia. Ca urmarea a acestui fapt, Bucureștii lui 1877 sînt luați cu asalt de ofiţerii ruși, gata să-și cheltuiască banii nebunește.
image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.