Familia din clasă

Publicat în Dilema Veche nr. 563 din 27 noiembrie - 3 decembrie 2014
Familia din clasă jpeg

Primul incident violent experimentat în relaţia de cuplu apare în jurul vîrstei de 16 ani şi studiile arată că adolescenţii din România nu recunosc, în general, abuzul emoţional sau violenţa online. Specialiştii susţin că violenţa în familie nu poate fi stopată fără educarea copiilor şi a adolescenţilor într-o cultură cu zero toleranţă faţă de acest fenomen. 

predă limba română de 23 de ani, într-un colegiu tehnic din Bucureşti, şi a observat evoluţia comportamentului violent de la generaţie la generaţie. Dacă la începutul carierei sale adolescenţii erau mai degrabă violenţi verbal, jignindu-se şi ridiculizîndu-se, profesoara crede că, în ultimii cinci ani, impulsivitatea îi face, mult mai des, să treacă la fapte. 

„Eu n-am avut acasă violenţă. Venită de la ţară, credeam că la oraş nu se întîmplă aşa ceva şi la începutul carierei nu ştiam cu ce probleme se confruntau unii dintre copii – de ce lipseau cu zilele, de ce stăteau retraşi, de ce se jigneau, de ce abandonau şcoala. Vedeam că sufereau şi mi se rupea sufletul. Cînd am început să stăm de vorbă, am descoperit copii cu probleme de familie pe care nici nu mi le puteam imagina pînă atunci: băiatul care nu venea la liceu de teamă că, în lipsa lui, tata o s-o lovească pe mama pînă o s-o bage în spital, gemenele care învăţau bine şi-i dădeau bursele de studiu tatălui alcoolic, fetele care se măritau ca să scape de părinţii abuzivi, băieţii care îşi loveau iubitele, iubite bolnave de gelozie care le luau la bătaie pe eventualele rivale. Cu timpul am învăţat să recunosc problemele din comportamentul pe care-l afişează şi să le vin în întîmpinare. Pe unii am reuşit să-i apropii de psihologul liceului, dar cei mai mulţi nici nu voiau să audă de aşa ceva.“ 

Pentru ceilalţi a introdus metoda bileţelelor. „De fiecare dată cînd simt că sînt probleme în clasă, îi pun pe elevi să scrie ce-au pe suflet, fără să se semneze. Fireşte că le recunosc scrisul, dar foaia nesemnată le dă curaj să se descarce. Apoi, treptat, îi chem pe rînd să stăm de vorbă şi să vedem cum îi pot ajuta. Îi încurajez să vorbească şi cu colegii, să nu ascundă că trec printr-o perioadă grea acasă sau în cuplu, să le dea ocazia celorlalţi să-i asculte şi să-i ajute. De cele mai multe ori, au nevoie doar de cineva care să le dea atenţie şi să-i înţeleagă. Dacă acasă nu găsesc asta, încerc să-i învăţ să fie la şcoală ca într-o familie.“ 

era cazul clar. Spunea tot timpul că „femeia trebuie bătută“. Îşi jignea colegele în fiecare zi, ele răspundeau cu violenţă verbală şi erau mai mereu gata să se ia la bătaie. „Nu ştiam ce să mă mai fac cu el şi de fiecare dată cînd îl întrebam de ce se poartă aşa, îmi spunea că «femeile sînt proaste. Aşa face şi tata, şi ştiţi ce cuminte e mama?» Le-am luat pe fete deoparte şi le-am rugat să nu mai răspundă violent la nici o provocare venită din partea lui.“ Separat – pentru că ştia că are aceeaşi dată de naştere ca mama lui –, profesoara a început să-i povestească ce surprize îi pregătea familia de ziua ei. Cînd îl întreba, în clasa a IX-a, dacă a făcut ceva drăguţ pentru ziua mamei lui, Alexandru dădea înapoi: „De ce să-i iau eu lu’ mama flori?“ 

Însă, pînă în clasa a XII-a a ajuns să-i spună deseori: „Doamna, azi iar i-am luat o floare mamei.“ La banchetul final, a fost singurul băiat pe care fetele l-au primit în limuzina lor. De la certurile care aproape degeneraseră în bătaie, ajunseseră cei mai buni prieteni. „Acum Alex dă la teologie şi are o prietenă pe care o respectă.“ 

Despre alţi elevi povesteşte că lipsesc de la şcoală pentru că „se duc să care cu cîrca pentru nişte bani în plus“. Ca să prevină conflictele care apar de la lipsurile financiare, aceştia muncesc ca să-şi întreţină familiile. Cînd sînt prea obosiţi şi gata să clacheze, reacţionează cum nu şi-ar dori şi apoi se simt vinovaţi. „Aşa am păţit cu Cristi, care, după o noapte de muncă, a venit la şcoală. Toată clasa voia să chiulească, mai puţin un singur coleg. S-a dus direct la el şi i-a dat un cap în gură, apoi a început să lipsească de ruşine.“ 

Dar nu toţi reproduc ce se întîmplă acasă. Sînt la fel de mulţi şi cei care deprind obiceiuri violente de la prieteni şi din cuplu. Îşi controlează telefoanele, îşi citesc mesajele de Facebook, se ceartă din gelozie. Unii îşi lovesc iubitele la începutul relaţiei, ca să-şi impună autoritatea. Fetele îşi ameninţă sau îşi lovesc rivalele. Mai nou, se sabotează online cu poze şi filmări compromiţătoare. 

„M-am adaptat noilor provocări şi sînt prietenă cu ei pe Facebook, avem un grup al clasei, ne dăm mesaje private şi-mi spun lucruri pe care nu mi le-ar spune la şcoală. Încerc să fiu cît pot de prezentă în viaţa lor, dar uneori oboseşti, mai ales cînd, pe lîngă toate problemele complexe de viaţă, ai o programă şcolară de bifat şi examene finale dificile.“

Despre educaţia în domeniul violenţei în familie, doamna profesoară este de părere că „am avea nevoie de programe consistente de educaţie pentru a preveni perpetuarea toleranţei faţă de violenţă, control social, control economic, violenţă electronică. Avem nevoie de educaţie sexuală în şcoli, ca materie de sine stătătoare, pentru că într-o oră de dirigenţie un profesor nu poate acoperi toate nuanţele problemelor cu care se confruntă o clasă de 25-30 de elevi. Avem nevoie de educaţie în domeniul violenţei în familie pentru că mulţi dintre ei spun că nu s-au confruntat niciodată cu asta, dar cînd îi întrebi despre atmosfera de acasă, poţi sesiza că au experimentat deja multe nuanţe ale abuzului.“ 

În patru ani de liceu – mărturiseşte –, reuşeşti să modelezi materialul brut pe care-l primeşti în clasa a IX-a. „Nu ştiu ce fel de părinţi, soţi sau soţii ar fi putut ajunge unii dintre ei dacă n-ar fi găsit înţelegere la şcoală, dar cu fiecare generaţie învăţăm unii de la ceilalţi cum să fim mai toleranţi şi mai atenţi la nevoile celor din jur.“

În fiecare an îşi încurajează elevii să îşi facă, de Crăciun, cadouri (Secret Santa). Unii ştiu jocul din şcoala generală, alţii nu ştiu cum funcţionează şi spun că nu-şi amintesc cînd au primit ultima oară un cadou. „Mă întreabă dacă pot să aducă prăjituri sau decoraţiuni, dacă putem să strîngem bani pentru brad. Iniţiativele astea îi transformă – au mai multă grijă unii de ceilalţi. Reproducem la şcoală atmosfera de familie, astfel încît s-o experimenteze cu toţii, măcar cîteva ore pe zi.“  

a consemnat Ana Maria Ciobanu  

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
„Iuda“ care i-a trădat pe luptătorii anticomuniști, plătit regește. Povestea legendarului Ogoranu care nu a putut fi prins de Securitate timp de aproape trei decenii
Banda lui Ion Gavrilă Ogoranu, din care făceau parte unii din cei mai vestiți luptători anticomuniști, a fost anihilată după au fost infiltrați trădători. Informatorii Miliției și ai Securității primeau bani grei pentru informații despre partizani.
image
Joburile de rutină cresc riscul de declin cognitiv cu 66% și de demență cu 37%, potrivit unui studiu
Conform unui nou studiu, activitatea intensă a creierului la locul de muncă ar putea da roade nu numai în ceea ce privește avansarea în carieră, ci ar putea, de asemenea, să protejeze cogniția și să contribuie la prevenirea demenței pe măsură ce înaintezi în vârstă.
image
Rujeola a început să-i ucidă și pe părinții nevaccinați. Număr record de cazuri
În România avem epidemie de rujeolă, iar situația devine din ce în ce mai gravă: săptămâna trecută s-a înregistrat un record de îmbolnăviri.

HIstoria.ro

image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.