Fain e drumul jazzului

Publicat în Dilema Veche nr. 659 din 6-12 octombrie 2016
Fain e drumul jazzului jpeg

„Dacă v-a plăcut aici, musai să veniţi şi la Gărîna. Festivalul de jazz de acolo nu merită să fie ratat.“ Era 2011, final de februarie, Sighişoara. Cuvintele îi aparţineau prietenului datorită căruia venisem la festivalul de blues din localitate. Încîntaţi de ce găsiserăm în prăfuit-fermecătoarea Casă de Cultură „Mihai Eminescu“ din oraşul faimoasei cetăţi medievale, i-am urmat din nou sfatul.

La patru luni şi jumătate distanţă, într-o seară splendidă de iulie, ajungeam în premieră în micul sat de pemi din Masivul Semenic. La poarta casei aşezate de lîngă hanul „La Răscruce“ (locul unde, în 1997, debuta festivalul), ne întîmpina cuplul româno-german în a cărui cameră de la stradă aveam să revenim an după an. „Bine aţi venit, dragilor! Cum a fost drumul? Lung, aşa-i? Nu vreţi o vişinată?“ Ba da, voiam. Şi, da, drumul fusese lung. Aproape 500 de kilometri, vreo șapte ore de condus. Şi totuşi, drumul acesta avea să devină, în cei șase ani în care participarea la Gărîna Jazz Festival s-a transformat într-un foarte plăcut şi sănătos obicei, o provocare cît se poate de atrăgătoare. Şi dacă, presaţi de timp, am ales mai mereu, pentru ruta de dus, clasica Piteşti – Slatina – Craiova – Drobeta – Orşova – Mehadia, la întoarcere am pres­tat variaţiuni cît se poate plăcute. Iată-le rezumate în cele ce urmează.

Gărîna e legată de civilizaţie prin ceea ce se numeşte Trans-Semenic, un fost drum forestier de 58 de kilometri, asfaltat în 2014, care uneşte satul Slatina-Timiş de Reşiţa. Deşi atinge altitudini semnificativ mai mici decît suratele Transalpina, Transfăgărăşan, Transrarău ori Transbucegi, Trans-Semenic propune unele dintre cele mai strînse şi lungi porţiuni de serpentine din ţară, spectaculoase, dar şi solicitante, atît pentru şofer, cît şi pentru pasageri. Peisajul de admirat odată ajunşi la pasul de lîngă Brebu Nou (comună care înglobează din punct de vedere admnistrativ Gărîna), la lacurile Văliug şi Trei Ape sau chiar la atît de precar-întreţinuta staţiune de schi Semenic, răsplăteşte însă pe deplin efortul depus la urcare. Orice sejur în satul jazz-ului montan e musai să cuprindă o ex­cursie, pietonală sau biciclistă, către Lindenfeld, sat părăsit (dar cu biserica proaspăt refăcută!), evocat într-un roman din 2005 al lui Ioan T. Morar. Popas obligatoriu: uriaşele muşuroaie de furnici (spre un metru înălţime), al căror gust pişcător-acrişor e neaşteptat de plăcut.

Din Reşiţa, un drum puţin circulat străbate zona subcarpatică de la vest de Parcul Naţional Semenic. Într-un an, cîţiva prieteni şi-au parcat maşina în satul Caraşova şi s-au pierdut pentru cîteva zile prin peşterile din zonă. Ceva mai comozi din fire, noi am ales să poposim în oraşele de pe drum, bifînd plimbări memorabile printre ruinele industrial-miniere din Anina ori printre clădirile cîndva elegante, astăzi vag recondiţionate din Oraviţa, oraşul cu cel mai vechi teatru de pe teritoriul României. Între cele două urbe, o cale ferată montană veche de peste 150 de ani e străbătută de un tren care rulează cu 17 km/h într-un peisaj care nu i-ar displăcea nici lui Harry Potter.

Odată depăşită zona montană, drumul întîlneşte Dunărea şi, după un popas în decorul de film de Nou Val din Moldova Nouă, se confundă cu defileul acesteia. Cei aproape 100 de kilometri de stîn­că românească, stîncă sîrbească, asfalt şi Dunăre obligă la popasuri lungi şi dese pentru ample şedinţe fotografice.

O rută paralelă itinerariului dunărean porneşte imediat după Anina şi are ca puncte de atracţie cascada Bigăr şi Cheile Rudăriei. De fapt, exprimarea corectă ar fi mult-prea-faimoasa cascadă Bigăr (în fapt, o cădere de apă frumuşică, pe care fotografiile o flatează însă abundent) şi mult-prea-puţin cunoscuta colecţie de mori de apă, parte dintre ele încă funcţionale, de pe Valea Rudăriei. 

Multe din rutele Bucureşti – Gărîna trec prin dreptul gării Băile Herculane, una dintre puţinele clădiri venerabile (1886) aflate în portofoliul CFR ale cărei istorie şi valoare artistică sînt onorate de renovări competente. Din păcate, lucrurile stau fix pe dos cînd vine vorba de localitatea omonimă. Printr-un paradox greu de digerat, staţiunea balneo-climaterică românească cu trecutul cel mai impozant e totodată staţiunea aflată în cea mai avansată stare de degradare. Starea de azi a Băilor cîndva frecventate de Împăratul Franz Josef şi de Împărăteasa Sissi e ruşinoasă nu doar prin comparaţie cu potenţialul impresionant al locului, dar şi prin raportare la felul în care se prezintă suratele sale mioritice, care, de bine, de rău, au evoluat cît de cît în anii de pe urmă.

De la Herculane în sus, de-a lungul DN 67D, se ajunge, prin Parcul Naţional Domogled, la Baia de Aramă. Lacul Prisaca, cascada Vînturătoarea, cheile Nerei sînt doar parte din locurile unde popasul e de rigoare. Într-unul dintre ani, la întoarcerea de la festival, am numărat 27 de opriri ale motorului pe ruta Herculane – DN 67D (obiectivele de mai sus plus necesarul picnic) – Hobiţa (Brâncuşi) – Tîrgu Jiu (idem) – Horezu (mănăstire) – Măldăreşti (cule) – Costeşti (muzeul trovanţilor) – Băile Govora (zona Hotel Palace) – Deduleşti (mititeii cei mari) – A1 – Bucureşti.

Coborîrea dinpre Gărîna spre Slatina-Timiş conduce spre celălalt mare oraş al Caraşului, Caransebeş, aşezat la poalele masivului Muntele Mic. În ciuda denumirii, altitudinea sa maximă, 1802 metri, e semnificativ mai mare decît a vecinului Semenic. Pe cale de consecinţă, priveliştile pe care le oferă sînt proporţional mai ample. Din păcate, aidoma Semenicului, staţiunea de schi Muntele Mic înseamnă o colecţie de hoteluri pentru care „prăfuit“ e un adjectiv prea blînd. De partea cealaltă a masivului, la uriaşul lac şi satul Poiana Mărului, se poate ajunge pe un fermecător drum forestier, amplu împădurit şi acompaniat de o rapidă curgere de apă, recomandat vehiculelor 4x4 sau 2x1.

Ruta care pleacă din Caransebeş trece, pe drumul ei spre Haţeg, pe la poarta Ulpia Traiana Sarmizegetusa şi la mică distanţă de biserica din Densuş (unde sînt de găsit multe blocuri de piatră milenare, „împrumutate“ de la capitala dacică fondată de Traian). Pentru o comparaţie în deplină cunoştinţă de cauză, merită vizitată şi capitala originară a Daciei, Sarmizegetusa Regia, acum accesibilă prin­tr-un drum aflat în excelentă stare. De altfel, întreaga zonă a cetăţilor dacice e o revelaţie. Excursiile pe care le-am făcut în vara lui 2016, fie pietonal, la cetăţile Blidaru şi Costeşti, fie motorizat, pe proaspăt asfaltatul Costeşti – Tîrsa (sat-platou, cu vedere la întreg Retezatul), au fost aducătoare de multiple zîmbete. Bonus: cazarea de-o noapte la Moara lu’ Antone, pensiunea construită în interiorul singurei mori de apă încă funcţionale de pe cursul rîului Orăştie.

Una dintre posibilităţile atrăgătoare de a bifa, în aceeaşi zi, capitala lui Decebal şi cea a urmaşilor săi de peste munţi şi milenii e Transalpina. Pornire din Sebeş, urcare pe cheile rîului cu acelaşi nume, opriri la Tăul Bistra şi Lacul Oaşa, cu barajele aferente, chiuituri de drag de şofat pe coborîrea spre Obîrşia Lotrului, imprecaţii cu iz matern pe zecile de kilometri de şosea ruptă din zona Vidra – Voineasa şi clasica Vale a Oltului.

Genul de turism cultural la care îndeamnă festivalul de jazz de la Gărîna ori cel de blues de la Sighişoara e pe cale să ia avînt. De cîţiva ani, clasicului TIFF i s-au alăturat, în zona Clujului, Electric Castle şi Untold. Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu e doar cel mai cunoscut dintre evenimentele găzduite de fosta Capitală Culturală Europeană. Bistriţa se laudă cu un festival de poezie şi, mai nou, cu unul de proză scurtă. În ciuda problemelor binecunoscute, FILIT-ul rămîne punctul de maximă atracţie al Iaşiului. Timişoara invită la Festivalul Dramaturgiei Româneşti şi la multiple întîmplări muzicale. FNT-ul, marile concerte rock şi Festivalul Enescu aduc un public numeros la Bucureşti. Drumul pînă la scenele şi ecranele patriei oferă adesea bucurii de un farmec comparabil cu cele de găsit la destinaţia finală. Să avem, aşadar, drum bun!

Mihai Brezeanu scrie despre călătorii şi întîmplări artistice pe DorDeDuca.ro, LiterNet.ro şi unbtc.ro.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Cropat Radu Theodoru la o intalnire a gruparii Vlad Tepes in februarie 2025 FOTO Facebook jpg
Ce li se pregătea românilor prin proiectul „Geția”: „Se va confisca tot. Se va naționaliza tot. Va fi jihad” STENOGRAME
Robertin-Adrian Dinu, liderul Comandamentului Vlad Țepeș, organizație care funcționa ca un sistem paramilitar, paralel cu instituțiile statului român, ai cărei membrii sperau să schimbe constituția și numele țării cu ajutorul rușilor, explica ce va urma după demararea proiectului Geția.
Cheile Cibului  Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (79) JPG
Fenomenele stranii petrecute în Cheile Cibului. Toți oamenii din sat și-au împodobit casele cu cruci și icoane
Cheile Cibului, un sat izolat din Munții Apuseni, a fost în trecut locul unor evenimente tulburătoare. Acum își întâmpină oaspeții într-o înfățișare pitorească, cu gospodării împodobite de cruci, icoane și monumente religioase.
image png
Puterea uimitoare a cojilor de ouă. Un îngrășământ natural care îți va transforma grădina într-un paradis
De câte ori ai aruncat coji de ouă la gunoi fără să te gândești cât de utile sunt pentru grădină? Acestea reprezintă un îngrășământ natural incredibil de eficient, care întărește plantele, îmbunătățește solul și respinge dăunătorii.
seminte chia jpg
De ce tot mai mulți oameni au ajuns să consume semințe de chia cu lămâie. Ce beneficii are acest amestec
Poate că deja mulți dintre noi am auzit despre cât de benefice pentru sănătate sunt semințele de chia. Iar de-a lungul lumii, tot mai mulți oameni combină aceste semințe cu lămâie, pentru a se bucura de efectele pozitive pe care acest amestec le poate avea asupra organismului.
Sealandafterfire2 jpg
Singura țară din Europa cu un singur locuitor. Are doar 550 metri pătrați
Sealand, cunoscută oficial ca Principatul Sealand, este considerată cea mai mică țară din lume, situată pe o platformă marină abandonată din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, la aproximativ 12 kilometri de coasta Suffolk din Marea Nordului.
Condimentele și ierburile sunt extrem de benefice pentru sănătate Colaj DMS
Șapte condimente care reduc inflamațiile și îmbunătățesc digestia. Alimentul cu cel mai ridicat conținut de fier în doze reduse
Nutriția devine un subiect din ce în ce mai important în societate, pe măsură ce crește conștientizarea impactului pe care îl pot avea anumite deficiențe alimentare asupra sănătății.
image png
Cum să îndepărtezi, fără prea mari bătăi de cap, etichetele de pe borcane
De multe ori, atunci când vrei să reutilizezi borcanele sau sticlele, te lovești de o problemă frustrantă: etichetele care nu vor să se desprindă. Fie că sunt etichete de la borcane de zacuscă, gemuri sau miere, reziduurile lipicioase rămân adesea pe sticlă sau pe metal, iar orice tentativă de îndep
image png
Cum să ascuți foarfecele cu ajutorul foliei de aluminiu? Un truc simplu care te ajută să economisești timp și bani!
Ați încercat vreodată să tăiați ceva cu foarfece contondente? Este frustrant, nu-i așa? E ca și cum ai încerca să feliezi o roșie cu un cuțit de jucărie – complet ineficient. În loc să te enervezi pentru alegerea nefericită a instrumentului sau să te grăbești să cumperi un set nou de foarfece
carmen constantin romanca austria foto arhiva personala jpeg
Româncă, despre sistemul de educație din Austria: „Profesorii n-au interesul ca tu să termini liceul”
Carmen Constantin, o jurnalistă din Piteşti stabilită de șapte ani cu familia în oraşul austriac Linz, are doi copii și a vorbit pentru „Adevărul” despre regulile stricte din sistemul de educație din Austria, total diferite față de România.