Expulzări sau repatrieri?

Publicat în Dilema Veche nr. 344 din 16 - 22 septembrie 2010
Beneficiile crizei jpeg

- interviu cu Luca NICULESCU, redactor-şef la Radio France Internationale -

Pe ce bază credeţi că au fost luate recentele decizii ale guvernului francez? Este vorba de o strategie naţionalistă, construită de fapt mai demult, sau este un impuls al momentului? 

Preocupările legate de insecuritate nu sînt noi în sînul dreptei franceze. În 2002, Jacques Chirac a cîştigat alegerile prezidenţiale marşînd pe ideea „siguranţei cetăţeanului“. Această temă, impusă atunci de dreapta tradiţională, l-a penalizat atît de mult pe candidatul stîngii, Lionel Jospin, încît acesta nici nu s-a calificat în al doilea tur de scrutin. Tema îi este cunoscută şi apropiată şi lui Nicolas Sarkozy, care a fost de două ori ministru de Interne. Nu este vorba deci despre nişte subiecte noi. 

În urmă cu zece luni, guvernul francez lansa cu mare pompă chiar o serie de dezbateri pe tema identităţii naţionale. Prefecturile au organizat întîlniri la care putea să participe oricine şi să răspundă la întrebarea „ce înseamnă să fii francez?“. S-a spus atunci că guvernul de la Paris face aceste dezbateri într-un scop electoral, deoarece se apropiau alegerile regionale. Dacă aşa stau lucrurile, atunci s-a înşelat. Dincolo de faptul că Franţa a fost ironizată în presa străină pentru aceste dezbateri, dreapta a pierdut categoric alegerile regionale. 

În ceea ce se întîmplă acum, există mai multe posibile explicaţii. Nu putem nega că în societatea franceză, mai ales în marile oraşe, există o iritare faţă de cerşetorii din Europa de Est, în primul rînd din România. Guvernul de la Paris era agasat, şi din cauza lipsei de reacţie a autorităţilor române faţă de această problemă, care fusese semnalată încă de la prima vizita a lui Pierre Lellouche, secretarul de stat pentru afaceri europene, în urmă cu mai bine de un an. Există motive reale deci, dar este probabil că guvernul francez a acţionat acum şi din cauza unor obiective pe termen scurt şi pe termen lung. Pe termen scurt, există dorinţa de a scăpa de scandalul financiar în care era implicat Eric Woerth, ministrul Muncii, şi care ameninţa să ducă pînă la preşedintele Nicolas Sarkozy. Pe termen lung, e vorba de o poziţionare, înainte de alegerile prezidenţiale de peste un an şi jumătate, pe nişte teme apropiate lui Nicolas Sarkozy. 

Etnia romă este un ţap ispăşitor pentru promisiunea luată în numele Ministerului Imigrării şi Identităţii Naţionale (aceea de a realiza 30.000 de deportări anual ale imigranţilor ilegali)? Pînă la urmă, de ce etnia romă şi nu alte naţionalităţi? (avînd în vedere că etnia înseamnă ceva, naţionalitatea altceva...) 

E evident că romii sînt un ţap ispăşitor mai bun, mai uşor de atacat decît alte etnii sau categorii sociale. În general, nu sînt iubiţi în nici o ţară europeană, nu au grupuri de lobby sau de presiune puternice, nu sînt reprezentaţi politic decît ici şi colo etc. 

Încă o dată însă, mulţi dintre cetăţenii francezi, mulţi dintre alegătorii francezi, deci, sînt deranjaţi de prezenţa lor numeroasă pe străzile marilor oraşe. Interesant este că guvernul francez practica de ani de zile „repatrierile voluntare“. Cetăţenii români şi bulgari în special primesc o sumă de bani – 300 de euro – şi un drum gratis cu avionul în ţara lor. Asta ajută la realizarea „cotei“ de repatrieri sau de expulzări fixate de ministrul de Interne. Operaţiunea nu îşi atingea în întregime scopul, deoarece, de multe ori, cei trimişi în ţară se întorceau în Franţa. Prin recenta mediatizare, Hexagonul spera să „forţeze“ mîna Bucureştiului în luarea unor decizii prin care romii să nu mai plece atît de uşor în alte ţări. Evident, nu poate fi vorba despre măsuri de restrîngere a libertăţii de circulaţie, ca urmare trebuie investiţi bani în programe de acces la educaţie, la piaţa muncii, la locuinţe, pentru ca ei să dorească să rămînă aici. Dar să nu ne facem iluzii, acest proces va dura ani de zile, se va întinde pe o generaţie sau chiar mai mult, e nevoie de răbdare şi de determinare, nu de acţiuni mediatice de plimbare a unor oameni dintr-o ţară în alta. 

Imaginea Franţei este, la ora aceasta, afectată? Sau acţiunile de „repatriere umanitară“ iniţiate în Franţa au efect de undă, propagîndu-se şi în alte ţări – Italia, Spania? 

Imaginea Franţei este cu siguranţă afectată. Ţara drepturilor omului este privită ca fiind cea care practică primele deportări în masă din secolul XXI! Au fost condamnări din partea unei comisii a ONU, a OSCE, a Parlamentului European, a Consiliului Europei, Vaticanul a avut şi el cuvinte critice... şi lista poate continua. Asta nu înseamnă însă că Franţa nu a dat idei şi altora. Italia, care a avut şi ea o problemă cu românii după cazul Mailat, ar putea să profite de ocazie, dificultăţi ar putea apărea şi în Spania sau în ţările nordice etc. Tentaţia e destul de mare, mai ales că nu a trecut criza economică. Ar trebui o reacţie destul de puternică a Uniunii Europene, dar şi în UE, pînă la urmă, atitudinea statelor membre contează mult.. 

Repatrierile umanitare au totuşi iz de expulzare? 

În unele cazuri, da. Există oameni care au plecat benevol, există alţii care au fost convinşi sau hărţuiţi ca să plece şi există şi oameni care, pur şi simplu, au fost expulzaţi. Chiar autorităţile franceze recunoşteau că în primele şapte luni ale anului, din cei peste 10 mii de români şi bulgari trimişi acasă, 1300 au fost expulzaţi. Şi aici intervine o chestiune foarte delicată pentru că expulzările, mai ales între două ţări europene, trebuie verificate atent, luat fiecare caz în parte, analizat. Sînt mulţi observatori care pun sub semnul întrebării corectitudinea procesului de expulzare. 

În concluzie, cum evaluaţi continuarea acestor decizii? Poate fi şi un semnal demn de luat în seamă şi un impuls pentru o mai activă implicare pentru integrarea etniei rome, sau va rămîne doar la stadiul unui scandal, care va pieri, pur şi simplu, fără prea multe implicaţii? 

Decizia autorităţilor franceze de a mediatiza aceste repatrieri poate avea şi efecte benefice. Europa îşi poate da seama că e nevoie de mai mult decît a făcut pînă acum pentru a-i integra pe cei aproape 12 milioane de romi, dintre care mulţi trăiesc într-o stare de precaritate teribilă. Greu de crezut că în secolul XXI nu se poate face mai mult decît ceea ce vedem acum: distrugerea cu buldozerele a unor tabere mizerabile şi acuzaţii reciproce între state din Europa. 

a consemnat Stela GIURGEANU

Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.
p 12 Ofelia Popii in Faust adevarul ro jpg
„Nu mai avem actorii de altădată.” Avem alții!
O să ajungeți la concluzia mea: nu mai avem actorii de altădată, avem alții!
Photograph of young people working inside of an office, Clarkesville, Habersham County, Georgia, 1950   DPLA   0bad432e7cd39b19c5d20e318441d7f2 004 jpeg
Despre aparenta lipsă a valorilor
Nu (prea) știm cum va arăta sistemul de valori al lumii de mîine. E însă bine de știut că va fi altfel.
p 14 WC jpg
Privește cerul!
Acolo, în cerul inimii, merită să fie rînduiți eroii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Dorințe, vocații, voințe și realități
În orice caz, una dintre concluzii ar fi și că întotdeauna e bine să fii foarte atent la ceea ce-ți dorești.
p 10 Facultatea de Drept WC jpg
Vocație
Uneori, așa e, prea tîrziu. Dar este vorba, pînă la urmă, de misterul vieții, de farmecul ei, ar zice unii, de pariul care este ea însăși, ar zice alții. E viața.
p 11 Cabana Podragu WC jpg
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? Gunoier. Trebuie să recunosc că rima cu rentier.
p 12 sus jpg
Apele care dorm. Despre conversie-reconversie profesională şi nu numai
Evident, mi-am pus ȋntrebarea ce s-ar fi ȋntîmplat cu mine, cu cariera şi destinul meu dacă rămîneam inginer.

Adevarul.ro

image
Vietnamezii din Timișoara, filmați când prind popândăi pentru a-i mânca. Animalele sunt protejate de lege VIDEO FOTO
Mai mulți cetățeni vietnamezi, care locuiesc în căminul fabricii Smithfield de pe strada Polonă din Timișoara, au fost filmați în timp ce săpau pe un câmp și prindeau popândăi.
image
Revelațiile unor unguri în România. „Până la urmă, m-am înșelat în privința Transilvaniei și a lor”
Zsolt și Daniel sunt doi tineri din Ungaria care au vizitat pe rând România și au vorbit despre surprizele pe care le-au avut în momentul în care au ajuns să cunoască români și chiar să-și facă prieteni.
image
Care sunt cele 3 zodii care mint fără nicio remuşcare
Din punct de vedere al horoscopului există zodii care sunt mai mult sau mai puţin predispuse a se regăsi pe lista mincinoşilor.

HIstoria.ro

image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.
image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.