Expoiţia de gînduri

Publicat în Dilema Veche nr. 123 din 1 Iun 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Înainte de '89 dansul contemporan era interzis. Însă chiar şi aşa, sub eticheta de "manifestare capitalistă", existau îndeajuns de mulţi artişti care riscau, realizînd un fel de pionierat în domeniu. Dar o făceau pe ascuns, ca "între prieteni", într-un cerc închis. Se organizau, mai ales pe la ambasadele străine, serate şi spectacole de acest gen, dar cine o făcea o făcea pe cont propriu, asumîndu-şi, în bugetul aceluiaşi cont, toate riscurile. Oficial, nu aveai cum. Oficial, exista doar o singură întrebare retorică, puternică şi imbatabilă: ce mai e şi aia, dans contemporan? ...După mine mai intră cîţiva spectatori (viitoare exponate). O iau şi eu pe urmele lor, lipa-lipa, îndrăznesc să mă aşez. Şi aştept. Şi mă concentrez mai apoi, pe rînd, asupra fiecărui dansator. Sînt diferiţi, n-au o legătură aparentă unul cu celălalt, la fel cum scaunele par a nu avea legătură unele cu celelalte... Se creează, dintr-o dată, lumi diferite. Mai multe lumi diferite. Cineva scrie într-un caiet studenţesc. Altcineva roteşte un cerc, rotindu-se mai apoi în jurul propriei axe. Altcineva stă. La un moment, dat cîţiva spectatori se ridică şi încep să se plimbe, trecînd pe lîngă balerini, de-a lungul pereţilor sau traversînd sala. O iau şi eu, din nou, pe urmele lor. Reticenţa faţă de dansul contemporan s-a păstrat şi după '89. În prezent, în Şcoala de dans programa e axată în special pe dansul clasic, iar după şcoală, fără un spaţiu fizic în care să se poată manifesta, un balerin este mai mult decît obligat s-o apuce pe calea baletului clasic, aproape "formatat" întru tradiţionalism. Existau - ce e drept - cîteva companii independente, de altfel şi singurele şanse ale dansatorului contemporan. Dar erau prea puţine, iar cerinţa pentru înfiinţarea unui spaţiu oficial, din ce în ce mai mare. ...Nu ştiu cum să reacţionez, n-am mai văzut în viaţa mea aşa ceva. E un fel de... tăcere, un fel de libertate, un fel de tăcere în libertate şi o libertate în tăcere. Un spaţiu încă nefamiliar pe care nu ştii cum să-l valorifici, în care aproape că ţi-e frică să te simţi liber. Cînd îl întreb cum a înfiinţat Centrul pe care îl conduce, Mihai Mihalcea îmi răspunde că toate controversele şi nebuniile şi luptele de orgolii şi drumurile birocratice, pe care au fost nevoiţi să le parcurgă, au adus la prezentul "acestui loc de care avem atîta nevoie". Pe viitorul acestui prezent se concentrează acum întreaga atenţie. ...Mişcările fiecăruia, spectator şi dansator deopotrivă, capătă deodată sens. În clipa în care treptat devii conştient de mişcările tale, de mişcările celui de lîngă tine şi de ce ar putea să spună ele şi de cum ar putea fi ele interpretate. Chiar dacă este "Naţional", oamenii nu trebuie să perceapă Centrul ca pe o instituţie "cu cravată şi ştaif festivist", de unde s-ar direcţiona, de acum încolo, toate proiectele naţionale de dans contemporan. "Ar fi, pînă la urmă, cea mai mare prostie, o contradicţie în termeni. Am înfiinţat acest Centru tocmai pentru a scăpa de festivisme şi pentru a susţine libertatea artistică, pe care mi se pare esenţial să o apărăm, după toate prin cîte am trecut, toţi anii de la înfiinţare. Într-un spaţiu şi aşa vitregit, în care există doar cîteva asociaţii şi fundaţii, pe de o parte, iar pe de alta, artiştii independenţi, ar fi fatal să trînteşti o instituţie imensă care să înceapă să taie şi să spînzure în dansul contemporan românesc. Nu mi-aş dori niciodată ca acest Centru să devină un pol de putere..." ...Pe pereţi, în sala Rondă, cîteva afişe, legi ale fizicii mecanice. Sau pur şi simplu, legi ale bunului-simţ, mici poezii de viaţă. Mai încolo, pe jos, un contur de corp uman, trasat cu un marker roşu, ca atunci cînd se "consemnează" pe pavaj moartea cuiva. Îmi reiau, mai apoi, trecînd printr-un amalgam de poezie şi teatru şi dans şi viaţă, locul pe scaun. Pe de o parte, activitatea Centrului este împărţită în spectacole-proiecte proprii, susţinute de Minister, pe de alta, se organizează, de două ori pe an, selecţii de proiecte noi şi independente, proiecte lansate public, oricui este interesat. "Anul acesta avem 21 de asemenea proiecte care au cîştigat finanţare şi care au intrat deja în producţie. Aşa menţinem echilibrul Centrului, pentru că aici nu e vorba numai de proiectele noastre, de direcţia şi viziunea noastră, ci şi de şansa de a putea susţine şi alte tipuri de proiecte." ...Dintr-o dată şi laolaltă cu o muzică din anii '60 încep să disting tablouri umane. O domnişoară cu fustă roşie, ale cărei picioare stau cuminţi, gen "pension". Un domn cu şapcă şi rucsac, cu un braţ aruncat dezinvolt pe spătar şi cu o privire uşor ironică. Un domn aşezat pe jos, puţin obosit, de-abia venit, cu faţa roşie, de parcă ar fi alergat. Un tînăr care se plimbă, se opreşte, se plimbă din nou, căutînd parcă ceva, altceva. Doi tineri, un el şi o ea (dintre care el a trişat puţin şi a mutat scaunul, dar în dragoste, orice e permis). Stau faţă în faţă două litere "L" care se înlănţuie. "Vrem un program de dialog cu cît mai multe arii ale artei, să depăşim astfel zona strictă a dansului." Un asemenea program s-a desfăşurat de altfel chiar în luna aprilie, proiectul CND "CorpoRealităţi" în care un grup de şase scriitori, jurnalişti şi fotografi a fost invitat să participe la toate activităţile Centrului. Toate textele şi fotografiile realizate de aceştia în timpul atelierelor, cursurilor, prezentărilor, spectacolelor şi repetiţiilor, au fost prezentate într-o expoziţie organizată pe 29 aprilie, de Ziua Dansului. ...La un moment dat, o tînără se îndreaptă spre ieşire, cu capul uşor plecat şi ochii în podea, încercînd parcă să-şi ascundă plecarea. Alta stă pe vine, şoptind ceva unei alteia, care stă pe scaun. Mai vin alţi spectatori. Expoziţia îşi atinge vîrful de "acţiune", devenind "instalaţie coregrafică", pe la opt seara. Se construiesc tablouri şi portrete şi atitudini, totul dintr-o tăcere, întreruptă, din cînd în cînd, de muzică şi dans. Stai, te plimbi, te aşezi oriunde, contempli pe unul, pe altul, te contempli pe tine însuţi şi propriile tale gînduri, într-o tăcere care te acceptă, pînă cînd nu mai ştii, de altfel, dacă tu eşti exponat sau spectator. "Am vrut, prin acest ŤCorpoRealităţi», să intrăm nu numai într-un dialog, dar să încercăm şi o dărîmare a barierelor dintre diferitele arii ale artei. De obicei în România artiştii vizuali sînt cu artiştii vizuali, scriitorii cu scriitorii, dansatorii cu dansatorii... iar asta consider că trebuie spart, altfel ne-am mirosi de pomană noi între noi, specialiştii într-un singur domeniu, devenind degustători de produse foarte specifice, pe care le păstrăm însă pînă la epuizare într-un cerc închis." Centrul? Este, pînă la urmă, libertatea totală de exprimare a dansului contemporan. ...Un alt fel de respiro, în care poţi vizita un fel de expoziţie cu obiectele fragile ale propriilor gînduri. (20 mai, Process in Progress, sala Rondă, etaj 3/4 Centrul Naţional al Dansului

Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet
p 13 foto Alex Galmeanu jpg
image png
Despre dinozauri şi mamifere conectate (şi tatuate)
De pe margine, cei care privesc melancolic şi neputincios sînt doar dinozaurii.
image png
30 de ani mai tîrziu
Mă atrag tîrgurile cu vechituri într-un fel de neînțeles.
WhatsApp Image 2023 11 22 at 10 28 30 jpeg
Ceea ce nu poate reda o fotografie
Și cît de greu ar fi azi să-ți imaginezi încarnarea unei legături printr-un tom de hîrtie?
image png
image png
Schiță pentru o etică a recunoștinței
Gratitudinea e o recunoaștere a felului misterios în care ni se întîmplă binele.
image png
Recunoștința, darul „învățăceilor”
Ceea ce primesc eu de la „învațăceii” mei este extrem de prețios.

Adevarul.ro

image
Imagini spectaculoase de pe Transapuseana, cel mai scump drum din ţară. Primul tronson este aproape gata VIDEO
Primul tronson din drumul de 78 de kilometri, care face legătura între Aiud (Autostrada A10) şi zona Bucium – Abrud (DN 74), va fi recepționat în decembrie.
image
Schimbarea la față a Bisericii Ortodoxe Române: Aprobarea Sfintei Mucenițe Anticorupția
Sfântul Sinod a făcut publice măsurile pe care le ia pentru a combate corupția din cadrul Bisericii Ortodoxe. Preoții nu vor mai putea solicita și primi donații decât dacă acestea sunt de un real folos unităţilor bisericeşti, iar cei care vor fi prinși cu mită riscă excluderea din BOR.
image
Cât se pierde dintr-un porc viu după tăiere: Prețul real al unui kilogram de carne
Porcii „în viu” se vând cu prețuri cuprinse între 15 și chiar 25 lei/kg, însă puțini știu că după tăiere se pierde un procent uriaș din greutate, ceea ce face ca prețul să fie mult mai mare.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic