Experienţa comunistă nu ajută <p> - interviu cu Bogdan VOICU -</p>

Publicat în Dilema Veche nr. 199 din 2 Dec 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Absolut. Există o categorie de oameni care s-a descurcat oarecum fără probleme la schimbările date. Şi anume, cei care au reuşit să-şi convertească capitalul politic, social, educaţional, pe care-l aveau înainte de 1989, în capital economic. Au avut relaţii mai bune, au avut informaţii mai bune despre cum funcţionează noul sistem şi au reuşit să se adapteze foarte repede, utilizîndu-şi în acest scop cunoştinţele, educaţia, relaţiile. Pe de altă parte, avem o mare masă de indivizi, de regulă mai slab educaţi, mai în vîrstă, care au găsit cu greu nişă în noul context. Vorbeaţi de oameni informaţi, care ştiau ce înseamnă măcar teoretic un sistem capitalist. Dar nu cumva omul simplu se adaptează uneori, mai ales în chestiuni practice, chiar mai uşor decît un intelectual, care trăieşte într-o sferă mai teoretică... Omul informat nu e neapărat un tip teoretic, un tip intelectual. Cei care erau informaţi erau cei care intraseră în contact cu ţările vestice şi văzuseră cum funcţionează lucrurile acolo. E vorba de cei care s-au întors în ţară din migraţie, imediat după ’89, oameni care au avut ocazia imediat după sau înainte de Revoluţie să meargă în afara ţării să vadă cum merg lucrurile şi să-şi dea seama că, dom’ne, dacă cumpăr acuma terenuri în România, s-ar putea să-mi aducă un profit pe termen lung, sau dacă investesc în clipa asta într-o fabrică de produse care nu se găsesc... să zicem, o fabrică de îngheţată..., s-ar putea să-mi aducă un profit oarecare. Şi sînt astfel de cazuri cu indivizi care au găsit nişe, care s-au dezvoltat foarte bine şi şi-au folosit cunoştinţele pentru a profita de noul context. Din asta s-ar putea deduce că, pe de o parte, cei care pleacă acum în străinătate profită de ocazia asta, se adaptează la condiţiile de acum şi se duc într-un loc unde sînt mai bine plătiţi, după care ar putea să se întoarcă şi să-şi valorifice din nou experienţa, făcînd aici ce au văzut prin alte ţări? Este un lucru care chiar se întîmplă. Am prieteni care au plecat, s-au întors. Şi s-au întors ştiind ce vor să facă, ţintit, direct. Şi-au deschis mici afaceri sau au făcut alte lucruri. Dar poţi să ai oameni care pleacă şi îşi fac doar doctoratul, de pildă, merg pe ruta academică, vin cu un capital uman dezvoltat, au suficiente cunoştinţe şi reuşesc să le folosească pentru a avea o viaţă mai bună, o poziţie mai bună în societate şi aşa mai departe. Pe de altă parte însă, sînt sceptic în privinţa unei întoarceri masive a românilor din străinătate. În principiu, aşa cum arată experienţa mai tuturor ţărilor care au trecut prin astfel de lucruri, fie că ele sînt în Europa sau în altă parte..., nu mă aştept ca românii plecaţi să se întoarcă masiv. Dar ar putea transmite experienţa lor rudelor rămase. Cu siguranţă. E ceea ce se întîmplă. Chiar nu contează nivelul de pregătire iniţial. Poate să fie măturător, o meserie care nu necesită foarte multă calificare, dar o meserie respectabilă, de altfel. Merg în Italia, că tot e la modă, văd cum se întîmplă lucrurile acolo şi se mai întorc din cînd în cînd, o dată la 6 luni, la 1 an, discută cu ai lor, cu foştii vecini, cu prietenii... şi încep să transmită informaţii, să schimbe moduri de a gîndi şi de a face. Putem să spunem că supravieţuirea din timpul comunismului a crescut adaptabilitatea unora, i-a călit? Din păcate, lucrurile nu stau chiar aşa. Noi am plecat încă de la începutul perioadei comuniste cu o societate în prag de modernizare, nemodernizată şi care a rămas, din păcate, jumătate modernizată, jumătate nemodernizată, în întreaga perioadă comunistă. Or, asta s-a văzut şi încă se vede puternic. Avem o forţă de muncă şi potenţiali migranţi, dar şi oameni care rămîn în ţară, care au în continuare probleme de a înţelege sistemul, au probleme de a se integra într-o lume mai modernă decît cea în care au fost socializaţi. Iar experienţa comunistă nu-i ajută cu absolut nimic în privinţa asta. Există "mode" care să determine anumite segmente din populaţie să meargă într-o direcţie crezînd că aşa e bine, pentru ca apoi să constate că era o cale înfundată? N-aş spune neapărat că e vorba de modă... La începutul anilor ’90 şi chiar şi spre sfîrşitul lor, am avut o majoritate a populaţiei care a fost orientată explicit către a considera că statul este cel care ar trebui să le rezolve problemele. O majoritate a populaţiei care n-a prea avut iniţiativa de a face mare lucru şi a aşteptat să i se rezolve de undeva de sus inclusiv problemele mărunte, de locuire, să zic aşa. Ceea ce ar fi, zic eu, un trend important care a frînat mult dezvoltarea noastră. Pe de altă parte, avem cîteva mode care s-au suprapus peste trend-ul general. Fenomenul Caritas, de exemplu. La începutul anilor ’90, existau extrem de multe asemenea sisteme piramidale. Mi-aduc aminte că în Ploieşti erau atunci cel puţin 20, le numărasem eu! Oamenii s-au dus, cu speranţa că vor cîştiga ceva din ele. Cei mai mulţi s-au ales cu pagube. Dar şi acolo lucrurile au fost legate de abilităţi. Cei care au văzut oportunitatea şi s-au înscris de la început în acest sistem sau care au ştiut pe cineva care făcea un astfel de sistem au obţinut mici sau mari profituri. Dar majoritatea a pierdut atunci. Se spune că zonele rurale ar fi mai conservatoare. Dar mă gîndesc că de multe ori, în chestiunile mărunte, ţăranii găsesc soluţii destul de repede. Da, numai că acele chestiuni mărunte sînt mai degrabă tradiţionale, nu sînt tipice societăţii către care încercăm să ne îndreptăm. Iar România în sine e o ţară mai degrabă conservatoare, mai degrabă tradiţionalistă, decît modernă, în multe dintre manifestările ei la nivelul valorilor sociale. Mediul rural e şi mai tradiţional din acest punct de vedere. Să nu uităm că nivelul de educaţie este şi el destul de scăzut acolo, în comparaţie cu nivelul României, care este, de asemenea, destul de scăzut în comparaţie cu restul Europei. Şi să nu uităm faptul că populaţia rurală în clipa de faţă este destul de îmbătrînită. Toate aceste aspecte sînt, de fapt, factori consistenţi pentru conservatorism. interviu realizat de Andrei MANOLESCU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Umbra lui Putin în România. Un cunoscut expert în securitate explică de ce am devenit o țintă pentru spionajul rusesc
Rusia a pornit un veritabil război hibrid împotriva NATO, iar România e una dintre ținte. Analistul Hari Bucur Marcu a explicat motivele pentru care serviciile ruse sunt hiperactive în zonă și de ce România reprezintă o țintă importantă pentru spionii Kremlinului.
image
Mulți voluntari străini au crezut că sunt pregătiți să lupte în Ucraina, dar s-au înșelat, spune un veteran american
Unii voluntari occidentali care s-au alăturat războiului din Ucraina au fost uciși după ce s-au înrolat presupunând eronat că lupta va fi ușoară, a declarat pentru Business Insider un veteran american care a luptat în Ucraina de la începutul invaziei și până în decembrie.
image
„Copiii spun lucruri trăznite“, momente de colecție: Nu s-a oprit din râs toată emisiunea VIDEO
Virgul Ianțu s-a amuzat copios alături de fiecare copil care a spus un lucru amuzant în cadrul show-lui de televiziune.

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.