Europa și aerul condiționat

Publicat în Dilema Veche nr. 1012 din 31 august – 6 septembrie 2023
image

În 1998, un articol apărut în New York Times spunea: „Multe obstacole vor trebui să cadă înainte ca Europa să se răsfețe cu adevărat în nou găsita plăcere a marii răcori: energia electrică și aparatele de aer condiționat sînt scumpe, multe case nu au instalațiile electrice necesare, rețelele de distribuție electrică au putere redusă și mulți europeni văd aerul condiționat ca pe ceva nesănătos“. 

Totuși, mai presus de obstacolele enumerate în prestigiosul ziar american, reticența Europei față de aparatul de aer condiționat avea un temei solid. Aerul condiționat, invenție americană, nu se prea potrivea tradiției culturale în genere, inclusiv tradiției arhitecturale, și climei europene. Cele mai multe clădiri existente în Europa datează cu mult înainte de inventarea aerului condiționat. În plus, multe orașe europene sînt pline de clădiri cu ziduri groase, tavane înalte, ferestre largi – clădiri construite pentru a fi adaptate mediului în care se găsesc. Aceste clădiri nu au nevoie de sisteme de răcire a aerului, căci ele însele sînt construite astfel încît să realizeze natural acest lucru. Pe de altă parte, sistemele de aer condiționat nu au fost disponibile pentru piața europeană încă de la începutul comercializării lor. Astfel, nici măcar multe clădiri moderne nu sînt concepute pentru a primi aparate de aer condiționat. Provocarea principală pentru constructorii europeni era mai degrabă aceea de a construi sisteme de încălzire eficiente decît de a construi sisteme de răcire a aerului, căci europenii resimțeau mai degrabă ca pe o mare problemă iernile friguroase decît verile călduroase. De altfel, clima europeană a fost, probabil, cel mai important argument pentru indiferența europenilor față de mecanismele de răcire a aerului. Cu cîteva excepții, mai toate zonele Europei aveau o climă temperată, cu veri blînde și nu prea îndelungate. Sigur că apăreau și perioade ceva mai fierbinți, dar acestea erau relativ scurte. Această climă a favorizat adoptarea unor metode naturale de răcire a aerului, atunci cînd era necesar. Clădirile europene erau construite astfel încît să permită o ventilație naturală prin curenți de aer obținuți prin deschiderea ferestrelor ori a ușilor pentru ca aerul proaspăt sau briza să circule în încăperi. De asemenea, Europa cunoaște și o frumoasă tradiție a dispozitivelor de adumbrire. 

În general, Europa avea temperaturi mai scăzute (mai ales în nord) decît America pe tot parcursul anului. În regiunile mai calde, însă, cum sînt cele mediteraneene, s-a dezvoltat o arhitectură care asigura aerul răcoros folosind ziduri groase, curți interioare, străduțe înguste. Se adaugă, adesea, elemente precum obloanele, copertinele și umbrarele pentru a reduce căldura care provine direct de la soare. Aceste elemente contribuie la crearea unei atmosfere confortabile în interiorul clădirilor fără să fie nevoie de mecanisme suplimentare pentru răcirea aerului. 

Nu în ultimul rînd, infrastructura europeană care se regăsește în orașe, dintre care cele mai multe sînt vechi, nu este potrivită pentru instalațiile de aer condiționat. Există, pe de o parte, clădiri istorice a căror arhitectură este protejată de legislația monumentelor, iar, pe de altă parte, pentru celelalte clădiri vechi, remodelarea lor pentru a primi instalațiile de aer condiționat este extrem de laborioasă și de costisitoare. Se adaugă lipsa spațiului – notorie pentru orașele europene în comparație cu cele americane –, precum și aglomerația centrelor urbane, astfel că e dificil de găsit loc pentru instalații de aer condiționat centralizate.  

Însă creșterea globală a temperaturilor pune totul în altă perspectivă. Aparatul de aer condiționat începe să nu mai fie un lux, ci o necesitate în multe părți ale Europei unde sistemele de răcire mari consumatoare de energie au fost mereu primite cu reticență și considerate un răsfăț american. Europenii se uită cu dispreț la clădirile americane exagerat răcite, unde se păstrează temperaturi de cameră frigorifică și o adiere de vînt rece se simte pe trotuare cînd oamenii intră și ies din ele, iar întîlnirile din birouri necesită un pulover chiar și în toiul verii. 

Dimpotrivă, în Europa, organizatorii de evenimente oferă evantaie dacă se așteaptă ca evenimentul să se desfășoare la o temperatură mai ridicată. Vînzătorii se așteaptă să transpire în băcăniile nerăcorite, iar sălile de cinema nu sînt toate climatizate. Cei care ies seara pentru cină optează pentru mese afară tocmai ca să evite interiorul restaurantelor, care este rar prevăzut cu aer condiționat.

Ca să se descurce în aceste condiții, Italia și Spania închid, de regulă, orice fel de servicii cîteva ore după prînz (pentru riposo ori siesta), cei mai mulți pleacă în vacanțe în august, cînd multe afaceri și instituții se închid, practic, de tot, astfel încît familiile se pot bucura de vacanțe la munte sau la mare. Italienii, mai ales, sînt fericiți să lase turiștilor străini orașele lor artistice încinse, ceea ce reduce urgența unei investiții în aparate de aer condiționat. 

Totuși, pătrunderea aerului condi-țio-nat în Europa a crescut: dacă, în 2000, aproximativ 10% din locuințe aveau aer condiționat, în 2022 aerul condiționat se găsea în peste 19% din locuințele europenilor, arată un studiu al International Energy Agency. Asta este foarte departe de Statele Unite ale Americii, unde aproximativ 90% din locuințe au aer condiționat.  În Europa, mulți refuză încă să își pună în case aer condiționat invocînd costurile, impactul asupra mediului, dar și anumite suspiciuni cu privire la efectele medicale adverse ale acestor emițători de aer rece care ar putea cauza răceli, afecțiuni ale articulațiilor, inflamații sau altele asemenea.

Sistemele de răcire sînt încă și mai rare în țările nordice și chiar în Germania, unde persistența unor temperaturi de peste 30° C a ajuns să fie des consemnată. 

Dar chiar și zonele cu climă temperată pot trece pragul disconfortului dacă temperaturile cresc cu 1,5-2° C, conform unui nou studiu la Universității din Cambridge. În acest scenariu, oamenii care trăiesc într-o climă mai nordică, precum britanicii, norvegienii, finlandezii și elvețienii, vor face față unei creșteri relative mai mari a numărului zilelor fierbinți în care vor simți disconfortul termic. 

Nicole Miranda, una dintre autoarele studiului, spune că estimarea lor, care depășește ținta stabilită internațional de a limita creșterea temperaturii globale la doar 1,5° C, este „conservatoare“, pentru că această estimare „nu ține cont de efectul de insulă urbană“, care se întîlnește cînd orașele nu se mai pot răcori noaptea, iar suprafețele lor devin veritabile radiatoare. „Din punct de vedere științific, dacă dăm toți fuga la soluția aerului condiționat, intrăm într-o altă problemă, pentru că apare creșterea consumului de energie electrică și a emisiilor de carbon legate de funcționarea acestor aparate“, spune ea. Orașele ar trebui să ia în considerare soluții mai puțin intensive, precum clădirile umbroase sau incorporarea unor suprafețe de apă în clădiri. De asemenea, experta pledează pentru noua tendință de a ne concentra pe răcorirea oamenilor și nu a spațiilor, folosind mai degrabă soluții personale, precum gheața stocată în haine sau materiale textile high-tech, făcute să disipeze căldura corpului mai eficient.

În Italia, vînzarea aparatelor de aer condiționat a crescut de la 865.000 de unități în 2012 la 1,92 milioane de unități în 2022, e drept, mai ales pentru spațiile de lucru și mai puțin pentru locuințe. Consumatorii sînt mai ales atrași de aparatele duale, care răcoresc vara și încălzesc iarna. Retailer-ul italian de produse electronice Unieuro, care are peste 500 de magazine în întreaga țară, a anunțat că în ultima săptămînă a lunii iulie a acestui an a vîndut de două ori mai multe aparate de aer condiționat decît în aceeași săptămînă a anului trecut. 

În Franța, țară cu o populație ceva mai numeroasă, reticența e încă mare. Vînzările de aparate de aer condiționat au rămas de cîțiva ani la aproximativ un milion de unități pe an. Oricum, aceste aparate erau o raritate în Franța pînă în 2003, cînd un val de căldură a omorît mii de persoane, mai ales bătrîni. În general, aerul condiționat salvează vieți cînd e vorba despre oameni în vîrstă, cu afecțiuni care ar deveni fatale sub caniculă. Totuși, cele mai multe locuințe private din Franța nu au aer condiționat, la fel și multe baruri sau restaurante. Aversiunea pentru aerul condiționat persistă deopotrivă printre francezii conservatori, care consideră aceste aparate o frivolitate americană, dar și printre francezii de stînga, care consideră că aceste aparate dăunează mediului.

Într-un sondaj din 2021, peste 1.000 de adulți francezi au fost întrebați dacă vor să-și cumpere aparat de aer condiționat: două treimi au răspuns că nu au de gînd. Și totuși, nu toți francezii cred la fel. Un antreprenor care conduce o afacere cu aparate de aer condiționat moștenită de la tatăl său spune: „Cînd francezul nu poate plăti ceva, va găsi 10.000 de scuze. Au aer condiționat în mașini, au aer condiționat în birouri, dar continuă să considere aerul condiționat drept un produs de lux“. Ceea ce se vede atît în taxe, de vreme ce Guvernul taxează cu 20% aparatele de aer condiționat comparativ cu 5% taxă pentru orice instalație de încălzire, cît și simbolic, căci stînga vilifică aerul condiționat mai ales cu argumente care țin de mediu. 

În pofida îngrijorărilor legate de costurile determinate de consumul de energie electrică, aerul condiționat cucerește rapid și Spania, o țară care tradițional a favorizat tendința de a se folosi de evantaie și jaluzele. El Corte Inglés, unul dintre cei mai puternici retailer-i de pe piața spaniolă, a anunțat că pînă la jumătatea lunii iulie 2023 a vîndut cu 15% mai multe aparate de aer condiționat decît a vîndut anul trecut pînă la finalul lui august. Iar în Sevilla, unul dintre cele mai fierbinți orașe spaniole, numărul total de ore de funcționare a aparatelor de aer condiționat din oraș a crescut în iulie 2023 cu 26% față de iulie 2022.

De altfel, IEA estimează că numărul aparatelor de aer condiționat în funcțiune în Europa va crește rapid. Dacă în 1990 existau 110 milioane de unități de aer condiționat în funcțiune pe bătrînul nostru continent, în 2050 vom avea cel puțin 275 de milioane de unități.  

(Acest text a compilat informații și conținut provenit din următoarele surse: As the summer breezes fade, sweltering Europeans give air conditioning a skeptical embrace – publicat pe site-ul agenției Associated Press la data de 2 august 2023; Paris in burning. So, why won’t Europeans install A/C? de H. Grabar – publicat pe site-ul slate.com pe 10 august 2022; -Southern European splash out or air-con as heatwave drags on de C. Pons, E. Azolin – pe site-ul reuters.com, 24 iulie 2023; In Europe, new allure of air-conditioning de J. Tagliabue –în NYT din 9 august 1998; Why doesn’t Europe have A/C – de pe -site-ul storables.com)

După aprige discuții legate de oportunitatea introducerii aerului condiționat în sala de plen și după încă și mai aprige discuții legate de atribuirea contractului pentru această lucrare, Congresul SUA a adoptat o lege în acest sens, în decembrie 1928. N-a trecut mult și a apărut prima plîngere. John E. Rankin, un congresman democrat din Mississippi, este consemnat spunînd în ședința Camerei din 28 mai 1929: „Mi se pare obligatoriu să atrag atenția că temperatura este mult prea scăzută în această sală. Ieri erau aici 24 de grade în timp ce afară erau 33. Această diferență este mult prea mare. Nu știu cine este însărcinat să facă asta, dar cred că oricine ar pompa aer atît de rece în această încăpere cînd afară este atît de cald face o mare greșeală“. I-a răspuns imediat congresmanul La Guardia (da, viitorul primar de New York, de unde și numele cunoscutului aeroport): „Este totuși bine să avem ceva aer rece aici în timp ce purtăm aceste discuții“. Rankin a replicat imediat: „Da, asta este temperatura obișnuită pentru republicani, suficientă să omoare pe oricine îi este expus mai mult timp“. Evident, replica a fost imediat urmată de aplauzele entuziaste ale democraților din sală. Într-un parlament, bineînțeles, nimic nu există în afara politicii. (Sever Voinescu)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

test IQ concentrare jpg
Alimentele care ne ajută creierul să se concentreze mai bine. Nu trebuie să ne lipsească din dieta zilnică
Alimentele pe care le consumăm ne vor afecta nu numai greutatea, ci și abilitatea de a ne concentra de-a lungul zilei.
miscare jpg
Cinci obiceiuri pe care le face un gastroenterolog în fiecare zi pentru o îmbătrânire sănătoasă
Plimbările zilnice, o dietă nutritivă, reducerea consumului de băuturi alcoolice și un somn mai bun sunt modalitățile prin care un gastroenterolog își menține sănătatea.
tarantula 1 jpg
Un bărbat a încercat să iasă din Peru cu sute de insecte lipite de corp. Câte specii au identificat polițiștii
Un bărbat aflat în Peru a fost oprit de polițiști în aeroport după ce a încercat să părăsească țara cu sute de insecte.
caine Foto Ilegis jpg
Cuvintele pe care un câine le înțelege. Singurele comenzi care îi atrag atenția
Cuvintele pe care un câine le înțelege și comenzi care îi atrag atenția sunt esențiale pentru o comunicare eficientă între stăpân și animalul de companie.
Racheta balistica FOTO Profimedia jpg
Rusia a lansat o rachetă balistică intercontinentală asupra Ucrainei. Atacul a provocat pagube și întreruperi de curent
Rusia a lansat joi, 21 noiembrie, dimineața devreme, o rachetă balistică intercontinentală (ICBM) asupra Ucrainei, marcând o escaladare semnificativă a atacului său în curs asupra țării, scrie Kyiv Post.
img 33 529 jpg
Pericolul din cartierele-dormitor din Capitală: O junglă urbană expusă catastrofelor
Cartierele-dormitor situate la periferia Bucureștiului, cum este celebrul Militari Residence, atrag tot mai mult atenția experților din cauza riscurilor majore care pândesc locuitorii.
actulde donatie
Donația posesiunii Hunedoara, prima atestare documentară a familiei Hunedoreștilor
Actul de donaţie din 1409 reprezintă prima atestare documentară a familiei Hunedoreștilor. Prin acest act, datat la 18 octombrie 1409, regele Sigismund de Luxemburg (1384-1437), donează posesiunea regală Hunedoara (lat. possessionem nostram regalem Hwnyadwar) lui Voicu şi familiei sale.
Adevarul (2) (7) (1) jpg
Fertilizarea in vitro – Șansa ta la fericirea de a fi părinte
În ultimii ani, a devenit foarte populară metoda de fertilizare in vitro (FIV), care oferă multor cupluri posibilitatea de a fi fericiți, de a-și ține propriul copil în brațe. Multe femei nu reușesc să devină mame prin metoda convențională.
marele hotel jpg
Ce fel de preparate existau în meniul unui restaurant, în 1855: „Se găsește în orice timp mâncări reci și calde” Cât costau ochiurile, borșul de pasăre și friptura?
În ianuarie 1885, Maria Zadic, proprietara unui restaurant situat în prestigiosul Hotel Moldavie din Iași, își invita clienții să descopere un meniu variat și accesibil.