Europa, nonformalul şi cîteva efecte asupra României

Andrei POPESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 481 din 3-8 mai 2013
Europa, nonformalul şi cîteva efecte asupra României jpeg

„Scopul educaţiei este acela de a înlocui o minte goală cu o minte deschisă.“

Malcom Forbes

„Învăţăm“ sau ne „educăm“ nonformal? Dacă ne uităm, atît în practică, dar şi în documentele europene care tratează zona de nonformal, termenul cel mai des folosit e cel de „învăţare“ (learning), mai degrabă decît cel de „educaţie“ (education), aşa cum e folosit în limba română. Poate părea o diferenţă minoră, dar, de cele mai multe ori, indică o atitudine care poate spune destul de multe.

Conform Dicţionarului Explicativ al Limbi Române, găsim următoarele definiţii:

● „educáţie s.f. educare; influenţare sistematică şi conştientă a dezvoltării facultăţilor intelectuale, morale şi fizice ale copiilor şi tineretului; totalitatea metodelor folosite în acest scop; (p. ext.) culturalizare, ridicare metodică a nivelului ideologic, cultural, profesional; faptul de a dezvolta facultăţile morale, intelectuale şi fizice ale unui om, ale unui popor etc.“

● „învăţáre, învăţări, s. f. Acţiunea de a (se) învăţa şi rezultatul ei; instruire, învăţătură, studiu, învăţat.“

De ce e importantă diferenţa? Cînd vorbim despre educaţie, ne referim la o abordare „sistemică“, ce presupune o serie de proceduri, un sistem reglementat şi ierarhizat (nu poţi merge la facultate dacă nu ai terminat liceul, cel puţin nu în România) şi instituţii care desfăşoară acest proces. Ceea ce, prin definiţie, îi dă o tentă oarecum... oficială, căci centrul de greutate este sistemul.

De cealaltă parte, învăţarea e un proces continuu, se desfăşoară pe toată durata vieţii, avînd în centru „omul“, cel care învaţă mereu, bazîndu-se pe experienţa sa anterioară.

UNESCO definea, în 1997, educaţia prin învăţarea nonformală ca fiind constituită din „orice activităţi educaţionale organizate şi susţinute care nu corespund exact la ceea ce numim educaţie formală. Aceasta poate fi realizată în cadrul sau în afara instituţiilor de educaţie şi se adresează persoanelor de toate vîrstele. (...) Învăţarea nonformală nu urmează un sistem ierarhizat şi poate diferi ca durată, fără a implica în mod obligatoriu certificarea rezultatelor învăţării.“

A nu se înţelege greşit. Cele două elemente nu sînt antagonice, ele completîndu-se unul pe celălalt, alături de învăţarea informală. (Care, spre deosebire de cea nonformală, apare „spontan“, fără să ne fi propus acest lucru – de exemplu, cînd mergem în concediu, învăţăm implicit, fără să ne fi propus anterior, o mulţime de lucruri despre cultura şi istoria locului vizitat.)

Tocmai acest fapt este evidenţiat la nivel european: cele trei elemente coexistă şi se completează în mod natural. În traducere liberă, ele pun în practică o vorbă înţeleaptă din folclorul românesc: „Omul, cît trăieşte, învaţă.“ În anul 2001, Comisia Europeană a definit învăţarea pe tot parcursul vieţii (lifelong learning) drept un proces care „cuprinde toate activităţile de învăţare desfăşurate de-a lungul vieţii cu scopul de a creşte cunoştinţele şi a îmbunătăţi abilităţi, competenţe şi/sau calificări în scop personal, social sau profesional.“

Putem observa (cel puţin) trei aspecte din această definiţie, unde, la nivel naţional, avem destul de mult de recuperat: în primul rînd, în momentul în care am încheiat parcursul formal de educaţie (indiferent că acesta se opreşte la şcoala generală, liceu, facultate etc.) nu încetăm să învăţăm ca adulţi (inclusiv prin programe de formare profesională). În al doilea rînd, scopul educaţiei – şi mai ales al învăţării – nu e strict legat de piaţa muncii. A fi parte a unei comunităţi sau a fi satisfăcut pe plan personal sînt lucruri la fel de importante. În al treilea rînd, cunoştinţele sînt o parte importantă în procesul de învăţare, dar nu singura – dezvoltarea de abilităţi, competenţe şi atitudini fiind cea care schimbă ceva în viaţa reală.

Dacă abordăm ultimul aspect: ştiaţi că există şcoli în Europa unde, ca parte a materiilor de studiu pentru copiii de 10 ani, se află masajul? Şi nu e vorba de şcoli cu profil special. Iar motivaţia n-are nici o legătură cu dorinţa de a dezvolta competenţe profesionale în acest domeniu. Este dată mai degrabă de nevoia de a modela o atitudine. Masajul presupune atingere, iar contactul direct cu alte persoane duce, de obicei, la o mai bună cunoaştere şi acceptare. Cu atît mai important dacă e vorba de copii de etnii sau rase diferite. În acest fel, prin masaj se dezvoltă, la viitorul adult, atît abilităţi sociale de interacţiune cu cei din jur, cît şi o atitudine antidiscriminatorie.

Cunoştinţele sînt importante, fără îndoială. Pentru ca ele să fie valorificate la adevăratul lor potenţial, e nevoie şi de dezvoltarea abilităţilor de viaţă. Cu alte cuvinte, e nevoie de dezvoltarea modului în care le folosim în viaţa de zi cu zi. Învăţăm la şcoală că 2 plus 2 egal 4. Poate fi o informaţie seacă – sau poate deveni o informaţie foarte valoroasă în momentul în care mergem la cumpărături.

Revenind la Europa... Importanţa procesului de învăţare pentru dezvoltarea personală, profesională, dar şi pentru creşterea coeziunii sociale e evidenţiată prin strategia europeană pentru educaţie şi formare, în cadrul căreia a fost dezvoltat şi un sistem de opt competenţe-cheie (funcţional din 2006). Primele patru (comunicarea în limba maternă, comunicarea în limbi străine, competenţa matematică şi competenţe de bază privind ştiinţa şi tehnologia – competenţe digitale) se regăsesc destul de mult şi în sistemul educaţional românesc. Ele sînt completate de alte patru tipuri de competenţe, unde învăţarea nonformală ar putea avea un cuvînt important de spus: a învăţa să înveţi, competenţe sociale şi civice, iniţiativă şi antreprenoriat, conştientizare şi expresie culturală.

În anul 2010, a fost lansat ELLI (European Lifelong Learning Index – Indicele European pentru Învăţare pe Parcursul Întregii Vieţi), care analizează unde se situează statistic toate ţările membre în funcţie de patru tipuri de competenţe (piloni): a învăţa să ştii (learning to know – care acoperă în special sfera educaţiei formale), a învăţa să faci (learning to do – aspecte profesionale, practici la locul de muncă), a învăţa să fii (learning to be – dezvoltare personală) şi a învăţa să trăieşti cu cei din jur (learning to live together – coeziune socială). Probabil că nu e o surpriză majoră faptul că România este pe ultimul loc. Ceea ce poate surprinde este că, dacă luăm în considerare punctajul primit de fiecare dintre cei patru piloni pentru România, a învăţa să ştii (unde se investesc cele mai multe resurse) se află pe ultimul loc.

Una dintre provocările majore ale Europei este legată de modul în care se poate face recunoaşterea experienţei dobîndite în contexte nonformale şi informale. Există şi o recomandare a Consiliului European, elaborată în acest sens din decembrie 2012: pînă în anul 2018, fiecare stat membru trebuie să dezvolte un sistem naţional de validare a învăţării, realizate în afara cadrului formal. Această tendinţă a căpătat o nouă turnură odată cu instalarea crizei şi, implicit, cu creşterea şomajului.

Uşor de spus, mai greu de făcut. În urmă cu ceva timp, circula pe Internet o caricatură în care, în faţa unui domn îmbrăcat la patru ace, stăteau un peşte, o maimuţă, un elefant, o focă, un cîine etc. iar domnul le spunea: „Pentru a oferi şanse egale, toţi trebuie să treceţi acelaşi test: va cîştiga cel care ajunge primul în vîrful copacului.“

Unul dintre avantajele învăţării în contexte nonformale e dat de flexibilitatea cadrului în care se desfăşoară şi a activităţilor care se pot realiza. Avantaj care se transformă într-o mare provocare în momentul în care doreşti să îţi fie recunoscute abilităţile dezvoltate, deoarece majoritatea instrumentelor de evaluare lucrează cu standarde. O parte dintre practicieni se teme de faptul că validarea poate duce la „formalizarea“ învăţării nonformale. Cum e posibil să menţii un echilibru corect între un proces autonom de învăţare, creativitate şi posibilitatea unei recunoaşteri oficiale a experienţei dobîndite în acest fel?

Dezbaterea e în plină desfăşurare. Deşi există abordări diferite de la o ţară la alta, o serie de paşi au fost făcuţi de CEDEFOP (Centrul European pentru Formare şi Dezvoltare Profesională) prin crearea unui Ghid european de validare şi a unui Inventar de metode de validare. În mod surprinzător, România se afla, în 2010, pe cea de-a doua treaptă (din patru) în ceea ce priveşte punerea în practică a unui sistem de recunoaştere.

Punînd toate aceste informaţii cap la cap, putem trage concluzia că, la nivel european, învăţarea pe tot parcursul vieţii se referă la o persoană în întregul său, cu toate faţetele: personal, social şi economic/profesional. Educaţia formală joacă un rol important, dar trebuie completată de învăţare în context nonformal şi informal, pentru atingerea potenţialului nostru prin experienţă şi descoperire directă a lumii în care trăim zi de zi.

În acest sens, sînt dezvoltate politici şi strategii care sînt sprijinite şi printr-o serie de mecanisme, inclusiv prin instrumente financiare precum Fondul Social European sau programe precum „Învăţare pe Tot Parcursul Vieţii“ sau „Tineret în Acţiune“. Şi, pentru a da Cezarului ce-i al Cezarului, într-o bună măsură, prin intermediul acestor politici şi instrumente europene, România a (re)intrat în contact cu învăţarea în context nonformal.

Andrei Popescu este coordonator în cadrul Agenţiei Naţionale pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale.

Foto:FDSC

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

banner afganistan jpg
Cum prepară Nouria Nouri specialitatea Kabuli Palaw, din Afganistan, țara natală a tatălui ei: „Stafidele îi dau o aromă specială”
Cum prepară Nouria Nouri specialitatea Kabuli Palaw, din Afganistan, țara natală a tatălui ei: „Stafidele îi dau o aromă specială”
Rusia versus SUA FOTO SHUTTERSTOCK
Rusia pune la îndoială faptul că Trump a amenințat cu bombardarea Moscovei. „Există o mulţime de ştiri false”
Kremlinul a declarat miercuri că nu este sigur de veridicitatea unei relatări CNN potrivit căreia preşedintele american Donald Trump ar fi ameninţat la un moment dat că va bombarda Moscova pentru a-l descuraja pe preşedintele rus Vladimir Putin să atace Ucraina, transmite Agerpres.
Radu Miruţă Fb jpg
Ministrul Economiei, preocupat de mina de grafit de la Baia de Fier: „România are grafit mai pur decât Norvegia”
Ministrul Economiei, Radu Miruță, a declarat miercuri, 9 iulie, că reprezintă o preocupare pentru acesta finanțarea minei de grafit de la Baia de Fier, întrucât grafenul este utilizat în domeniul inteligenței artificiale.
Sorana Cirstea (EPA) jpg
Sorana Cîrstea n-a reușit să mai dea încă o lovitură la Wimbledon. Românca a pierdut la dublu, dar revine acasă cu mulți bani
La Wimbledon, Sorana Cîrstea a avut meci astăzi în sferturile de finală ale probei de dublu.
Robot terestru în fața unui buncăr rusesc FOTO Captură via Euromaidan Press
Operațiune spectaculoasă la graniță. Ucrainenii au ocupat o poziție fortificată și au luat prizonieri doar cu roboți și drone
Drone ucrainene au ocupat o poziție fortificată rusească și au capturat prizonieri de război în regiunea Harkov, în ceea ce soldații din Brigada a 3-a de Asalt spun că este prima capitulare pe câmpul de luptă în fața platformelor robotice.
articol imagistica v2 jpg
Dr. Elena Saviuc, MedLife: „Screening-ul mamografic salvează vieți!”
O femeie din 20 din întreaga lume va fi diagnosticată cu cancer de sân pe parcursul vieții, atrage atenția Agenția Internațională pentru Cercetare a Cancerului (IARC).
scrisoare, foto shutterstock jpg
Scrisoarea care a călătorit 13 ani prin apele Atlanticului. Un cuplu a aruncat-o în larg, fără să știe că mesajul lor va deveni celebru: „Eram tineri și îndrăgostiți”
Câteodată, „viața bate filmul”, iar un cuplu din Canada este dovada perfectă! Acum 13 ani, doi tineri îndrăgostiți au aruncat o sticlă cu o scrisoare în apele Oceanului Atlantic, fără să știe că mesajul lor va călători mii de kilometri și va ajunge să impresioneze oameni de pe alte continente.
zelenski papa leon foto x jpg
Papa oferă Vaticanul ca loc de negociere între Rusia și Ucraina: „Nevoie urgentă de o pace justă și durabilă”
Papa Leon al XIV-lea s-a întâlnit astăzi cu președintele ucrainean, Volodimir Zelenski. Liderul Bisericii Catolice s-a arătat dispus să găzduiască negocieri între Rusia și Ucraina.
Bătălia de la Belgrad, pictură maghiară din secolul XIX. În mijloc se află Giovanni da Capistrano ridicând crucea (© Wikimedia Commons)
Asediul Belgradului, ultima bătălie a lui Iancu de Hunedoara
Bătălia de la Belgrad (4-22 iulie 1456) a fost un conflict major între Regatul Ungariei și Imperiul Otoman, cu o importanță semnificativă pentru Europa creștină, reprezentând un moment crucial în oprirea expansiunii otomane în Europa Centrală.