Europa e întotdeauna un trecut

Blagovest ZLATANOV
Publicat în Dilema Veche nr. 162 din 16 Mar 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Poate că enunţul din titlu sună paradoxal, chiar ciudat. Oricine poate să conteste această afirmaţie. Din perspectiva unor dovezi la îndemînă, Europa este o prezenţă manifestă şi inevitabilă. S-ar putea spune că este, mai mult decît oricînd, o entitate reală şi dinamică. Cu toate acestea, eu interpretez acest titlu literal. O să explic cu trei argumente de ce - după părerea mea - Europa e întotdeauna un trecut. Pe urmele lui Platon şi Kant, reduc Europa la idee, în sens strict filozofic. Este o idee primordială, care vine de demult, din trecutul istoric şi filozofic: Platon a formulat corect opinia că rădăcinile şi tulpina unor asemenea idei vin dintr-o raţiune superioară. Putem aspira să accedem la aceste idei, rătăcite acum în lumea noastră pămînteană, nu prin mijloacele acţiunii politice şi economice sau prin cele ale experimentului social empiric, ci prin mijloacele anagnorsis-ului filozofic. Ideea transcendentală a Europei a devenit cunoscută raţiunii umane, în ultimul moment, cînd raţiunea omenească a îndrăznit să năzuiască la însuşirea lumii mitice a Zeilor, interpretînd mitul lui Zeus şi al Europei. Ca orice idee transcendentală, Europa nu este preluată din lumea empiric tangibilă, de perceput prin simţuri şi posibil de verificat istoric. Dacă există cineva încredinţat de contrariul, sînt gata să-l ascult. Dar nu o să fiu cîtuşi de puţin de acord. Ideile preced orice realitate şi furnizează, componentelor ei contradictorii şi incompatibile, acel nivel de bază al unităţii de care existenţa umană nu se poate lipsi, dacă tinde să fie suportabilă. Ca idee transcendentală, Europa nu se poate realiza în vreo formă concretă, empirică, evidentă senzorial şi istoric verificabilă. Într-un cuvînt, în sens transcendental şi temporal, Europa va fi întotdeauna un trecut şi, fiind o idee, în sens platonician şi kantian, ei nu îi poate corespunde nici o realitate. Între ideea Europei şi realităţile politice şi economice, trăite astăzi de atîţia oameni, se află o graniţă inviolabilă. Iată un singur exemplu: există o graniţă de netrecut între conceptul egalităţii politice şi legale, componentă esenţială a ideii europene şi, de pildă, evidenta inegalitate empirică între elitele politice şi ceilalţi cetăţeni. Acesta a fost primul argument în susţinerea tezei mele potrivit căreia Europa va fi întotdeauna un trecut. Al doilea: se ştie bine că, odată cu Iluminismul, ar fi fost posibilă includerea interconfesională a Europei răsăritene - aflată pe vremea aceea sub stăpînire otomană -, în civilizaţia europeană occidentală. Doar cu aceste premise Europa ar fi putut cîştiga omogenitate ca întreg şi s-ar fi putut delimita de Imperiul Otoman asiatic. Dar aceasta e doar o faţă a monedei. Pe revers a fost exprimată aşa-numita "ipocrizie" a guvernelor din Europa occidentală. Pe de o parte, sub raport confesional, Europa era unită şi se diferenţia de otomani. Pe de altă parte, guvernele Europei Occidentale au instaurat o nouă diviziune între ele - considerate "civilizate" - şi Europa răsăriteană - considerată "barbară". Numesc "ipocrizia" Europei occidentale jocul dublu practicat timp de două secole. În vorbe, Europa Occidentală le spunea bulgarilor că îi consideră europeni. Dar în realitate făceau tot posibilul să-i împingă dincolo de graniţe, lăsîndu-i la mîna stăpînirilor barbare. În 1878, cînd, virtual, toate teritoriile bulgare fuseseră eliberate, două treimi din Bulgaria au ajuns înapoi în mîinile Imperiului turc, sub presiunea guvernelor Europei occidentale. În 1945, pe temeiurile unui acord secret, încheiat anterior între Churchill şi Stalin, Bulgaria a fost din nou împinsă înapoi în braţele barbariei, de data aceasta ale celei de sorginte stalinistă. N-aveţi decît să spuneţi: OK, în 2006, Europa îşi spală în cele din urmă, păcatele, printr-o schimbare epocală. I-a îmbrăţişat pe bulgari şi i-a strîns la piept. O să răspund că, în special în cazul Bulgariei, Europa n-ar fi trebuit să şteargă graniţa care o desparte de barbarie, dînd o şansă unor cetăţeni bulgari, printre care mă prenumăr. Dacă Europa occidentală ar fi vrut într-adevăr, în cazul Bulgariei, să şteargă graniţa, ar fi trebuit să amîne accesul Bulgariei în Uniunea Europeană, pînă cînd Bulgaria s-ar fi spălat şi dezinfectat de barbarie. Adevăratul nume al barbariei din Bulgaria este sărăcia economică a celei mai mari părţi a populaţiei, chinul existenţial al multor grupuri din societatea noastră (de exemplu, bărbaţii şi femeile din zona ştiinţei), corupţia totală a instituţiilor de stat, simbioza dintre politicieni şi mafia care domină toate segmentele societăţii noastre. Europa Occidentală le-a strîns pe toate la piept şi are de gînd să le finanţeze cu dărnicie din fonduri europene. Acesta este cel de-al doilea argument care mă face să consider că Europa este întotdeauna un trecut. Şi acum ajung la ultimul argument. S-ar putea spune că supercentralizarea politică de azi şi birocratizarea Uniunii Europene, drumul neted asigurat liberalismului economic dezlănţuit în Europa, unde protecţionismul se aplică doar în interesul companiilor, compun singura cale aptă să asigure participarea la competiţia economică. Şi pentru că bunăstarea materială este temeiul tuturor componentelor vieţii umane, ar trebui să fim fericiţi în această Europă. Personal, nu sînt de acord. Am mai trăit într-o lume unde politica hipercentralizată şi economia supraevaluată ocupau tot spaţiul existenţial şi cultural. Dacă speră cineva că vom putea asigura o tranziţie fericită de la blocul comunist sovietic, la graniţele conceptuale şi geografice ale viitoarei Europe, înlocuind dictatura politică prin democraţia reprezentativă şi punînd economia planificată în locul celei liberale, menţinînd însă supercentralizarea şi supraevaluarea, am să răspund că, de fapt, această Europă e un trecut. Eu am mai trăit în această "Europă".

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cristian Mureșan, economist român din Paris: „Ce s-a întâmplat în Europa de Est e un miracol economic fără precedent“ EXCLUSIV
Economistul Cristian Mureșan spune că în 1989, țări precum Polonia și România au plecat pe picior de egalitate și au avut o creștere spectaculoasă a PIB-ului, mai ales după aderarea la Uniunea Europeană.
image
image
Care este cea mai ieftină capitală din Europa pentru amatorii de city break-uri. Se poate mânca cu mai puțin de 3 euro
În orașul cu cel mai bun preț pentru amatorii de city break-uri costurile sunt cu peste 10% mai mici decât cel de pe locul secund, Lisabona.

HIstoria.ro

image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.
image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.