Eu, China și noi - o cronologie subiectivă în opt tablouri

Şerban TOADER
Publicat în Dilema Veche nr. 861 din 8 - 14 octombrie 2020
Eu, China și noi   o cronologie subiectivă în opt tablouri jpeg

1) „De ce nu limba japoneză ?” Este întrebarea unui cunoscut mai în vîrstă, în drum spre stația de autobuz sau în stație, un an sau doi înainte de 1989. Eu – nici măcar student la chineză (picat, mai precis), angajat fără voie, dar plătitor responsabil și voluntar de meditații la limba chineză. Și un prichindel ca mine a înțeles din întrebare că unele alegeri profesionale se fac pragmatic, nu din vocație, ci în funcție de ,,perspective”, și nici măcar pe bază de ,,conjunctură”. Atît despre mine. Iar pentru ,,conjunctură” și relații diplomatice, vă invit să urmăriți tabloul următor.

2) România recunoaște Republica Populară Chineză (fondată la 1 octombrie 1949) pe data de 5 octombrie, la trei zile după Uniunea Sovietică. În 1950 au urmat și alte state, iar printre cele europene se numără cele nordice. Blocul socialist a recunoscut în bloc R.P.C., deci și România. Cine va săpa un pic va descoperi însă că țara noastră, cu numai opt ani în urmă și aflată de data asta într-un film politic militarist, dispune de misiune diplomatică în statul artificial Manciukuo. Misiune condusă, firește, de un general. Sînt două  conjuncturi politice la care ne-am aliniat cumințel. Cu toate astea, în cei 71 de ani de relații diplomatice româno-chineze se disting momente cu adevărat interesante și atipice pentru o țară socialistă din Est. Dar, despre asta, în tabloul 3.

3) 1968. În răspăr cu vecinii de bloc, țara noastră nu invadează Cehoslovacia și este bună prietenă a Chinei (aici se poate discuta, în fundal, despre relațiile chino-sovietice tensionate, un domeniu vast la care nu mă pricep). La vremea aceea, nimeni nu se gîndea la Ceaușescu ca la un tătic rău care nu ne dă de nici unele, ba dimpotrivă. Iar România are relații prietenoase (chiar dacă totul e pe interese și prin lobby) și cu Vestul. Iată cum ia naștere astfel visul românesc de a se transforma într-o punte între cei doi poli gigantici, SUA și China. Meritele diplomației românești de a acționa ca un facilitator în dezghețul chino-american este indiscutabil, dar dacă îi întrebi pe pakistanezi, și ei vor spune că e meritul lor. Nu sîntem așa de unici pe cît ne credem, iar a trăi în nostalgia acelui an nu cred că ne ajută cu adevărat să trăim în prezent.

(În acest tablou veți observa și un medalion în care niște adolescenți spun bancuri politice în fața blocului, în care sovieticii sînt răi și proști, iar chinezii simpatici. Dar să vedem și tabloul care urmează.)

4) 1972. Apare un documentar minunat al lui Michelangelo Antonioni, numit Chung Kuo, Cina. Regizorul italian este invitat în China pentru a face filmul, dar, odată ce opera-i gata, se pare că lui Mao Zedong nu i-a mai plăcut. Părerea mea este că nu i-a plăcut afirmația purtată de narator, cum că metropola Shanghai s-ar fi dezvoltat pe baza capitalului străin. Următorul lider însă, pragmaticul Deng Xiaoping, cu numai cîțiva ani după aceea, a transformat acest precedent industrial și comercial într-o oportunitate, fiind în același timp creatorul zonei economice Shenzhen, nu departe de Hong Kong. Acum, tabloul 5.

5) Dar pînă la reformă și deschidere (1978, cu documentarul lui Antonioni pe lista neagră încă mulți ani), filmele românești – pentru că aici voiam să ajung – au ținut loc și de filme americane, și de filme socialiste, pentru publicul chinez. Unele dintre ele, nu neapărat de Sergiu Nicolaescu, fac parte acum din fondul de filme străine clasice pe canalele TV chineze. Pe lîngă filme, pe lista de ,,made in Romania” pe piața chineză, mai apar frigiderele făcute la Găești, mașina de teren ,,ARO” și, bineînțeles, linii de producție industrială ale căror nume doar specialiștii le cunosc. Cariera lui „made in Romania“ a durat totuși puțin, mai ales din motiv că pe piața chineză au intrat germanii și japonezii...

Mai faimos este însă ,,Made in China”, ale cărui metamorfoze, de o jumătate de secol încoace, par extrem de interesante. Pe scurt despre asta, în tabloul 6.

6) ,,Made in China” a însemnat, în copilăria mea, alimente, jucării sau produse de papetărie și de sport de calitate. Frumos colorate, forme impecabile, design minunat. Produse de export cu calitate controlată. Faima nedorită a mărfurilor ieftine și de calitate slabă s-a ivit mult mai tîrziu. Și, nu de mulți ani, revenirea Chinei cu produse electronice competitive pe piața globală ar putea însemna o a treia etapă a lui „made in China“. Multă economie, inovație și mai puțină ideologie decît s-ar crede…

7) (colaj) ,,Guvernul comunist de la...”, ,,liderul comunist de la...”: aud de ceva timp aceste clișee jurnalistice obosite. De ce obosite?  Michael Burawoy, un sociolog britanic specialist în marxism, inivitat la Universitatea București acum mai puțin de un deceniu, a răspuns la o întrebare din public (de genul ,,Dar în China ce sistem politic este, de fapt”?), extrem de sec: ,,Capitalism de stat”. Un profesor canadian, Daniel Bell, își amintește în cartea sa China’s New Confucianism (Princeton, 2008), cum a simțit mai multă (auto)cenzură în mediul academic din Singapore decît în universitățile din China. La rîndul său, părintele conceptului de soft power, Joseph Nye, atrage atenția că standardele duble practicate de SUA au darul de a afecta imaginea acestora de far al democrației globale (Soft Power. The Means to Success in World Politics, Public Affairs, 2004). Plus, recent: guvernul amercian interzice vînzarea aplicațiilor WeChat și TikTok în magazinele virtuale din SUA…

Războiul se duce, se pare, între giganți economici (implicit complementari), nu între Harap Alb al democrației și Omul Roș. Urmează tabloul 8, ultimul…

8) Un diptic despre realități și utopii. Am vorbit cu numeroși chinezi din România. Dincolo de admirația declarată pentru frumusețile patriei și pentru ospitalitatea românilor, ei zăresc unele metehne pe care le citez: suficiența românilor (ne mulțumim cu puțin), lipsa de idei de exploatare a pieței și a resurselor, viața călduță (nu știm să strîngem din dinți o vreme, pentru a prospera apoi), neasumarea propriei istorii recente (i.e. perioada comunistă), lipsa de coerență în relațiile economice româno-chineze.

Pe de altă parte, am observat, cu sau fără voia mea, modele de atitudini ale românilor față de China și poporul său: în anii 1990 îi țineam pe chinezi pe la uși, pentru că eram foarte preocupați cu elanul pro-occidental. Desigur, au existat tot timpul și prietenii oficiali ai Chinei, unii dintre ei aflîndu-se uneori în postura dramatică de aplaudaci ai realizărilor economice ale țării prietene, fără liber-arbitru. Sau, la un moment dat, cineva propunea ca România să participe cu tăblițele de la Tărtăria la expoziția universală de la Shanghai de acum zece ani! Opinia mea este însă că nu fluturînd steagul dacic, cocoțați pe scaun ca să ajungem la grumazul dragonului chinez și să dialogăm cu el de pe picior de egalitate, nici prin obediență (ca obediența față de partenerii strategici, dar cu semn schimbat), ne va fi mai bine în relația cu China, ci prin admirație și respect pentru oamenii ei, la firul ierbii. Prin demnitate și coerență din partea administratorilor țării noastre și prin acțiune în interesul cetățenilor.

Șerban Toader este sinolog.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Gianina Petrescu 12 foto arhiva personala jpg
Cel mai longeviv manechin din România. „Frumusețea nu are vârstă, iar feminitatea evoluează, nu dispare”
În vârstă de 44 de ani, Gianina Petrescu, deţine un adevărat record de longevitate în lumea modei din țara noastră: este manechin de la vârstă de 14 ani, având practic peste 30 de ani de modelling. Gianina are numeroase titluri de miss în carieră.
image png
Ce se întâmplă dacă bei un smoothie de banane în fiecare zi la micul dejun și care sunt beneficiile sale?
Diminețile sunt tot mai agitate, iar mulți dintre noi căutăm soluții rapide, dar sănătoase, pentru micul dejun.
Autostrada cu tuneluri, zona margina in șantier  video Adevărul Daniel Guță mp4 thumbnail png
Marile tuneluri din vestul României prind contur. Imagini spectaculoase de pe șantierul Autostrăzii Lugoj - Deva
Începute în februarie, lucrările de foraje la tunelurile de pe sectorul nefinalizat al Autostrăzii Lugoj – Deva au avansat semnificativ, iar pe șantier sunt mobilizați peste 700 de muncitori. „Autostrada cu tuneluri” trebuie finalizată în 2026.
a04e099e0b497b2612d448f9ca1ad2dade02a2cb webp
Exploziile care au distrus unul din cele mai mari arsenale de rachete ale Rusiei, provocate de neglijență, spun serviciile secrete britanice
O combinație de manipulare defectuoasă a armelor și practici de depozitare necorespunzătoare a dus probabil la exploziile care au distrus arsenalul Direcției Principale de Rachete și Artilerie 51 (GRAU) a Rusiei la sfârșitul lunii aprilie, a declarat miercuri Ministerul britanic al Apărării.
image png
Grădinarii ascund acest truc. Singurul ingredient care face iarba să fie perfect verde
Cum se face că, în timp ce la unii iarba crește rară, galbenă sau acoperită de mușchi, la alții pare desprinsă dintr-o reclamă – de un verde intens, densă și catifelată?
El Alamein, „Maldivele Egiptului” de pe coasta Mediteranei o nouă destinație pentru turiștii români Sursă Join Up
Egiptul, țara în care negocierea este un obicei, iar prețurile pot fi reduse chiar și de două-trei ori
Egiptul oferă o experiență climatică unică, cu aer uscat, temperaturi constante și briza răcoritoare care fac ca +35°C să fie o temperatură surprinzător de suportabilă. Mai mult, obișnuitele negocieri vă pot ajuta să obțineți prețuri și de două-trei ori mai mici.
analiza-economica-proiectie-financiara-economist-calcule-grafice-evaluare-companii
Criza lanțurilor de aprovizionare. Cum forțează războiul comercial companiile să caute alternative
Creșterea volatilității pieței, provocată de schimbările politicilor comerciale și tarifare, va amâna cel mai probabil deciziile de investiții, însă motivația pentru realizarea de tranzacții se va menține.
Zodii, Shutterstock jpg
Zodia care o să fie în al nouălea cer, în acest weekend. Vestea care îi schimba anul și poate chiar viața
Pentru unii, acest weekend vine cu relaxare. Pentru alții, cu revelații. Dar pentru o anumită zodie, zilele care urmează vor fi marcate de un moment de fericire pură – un eveniment neașteptat, o veste uriașă sau o împlinire care schimbă tot.
Bătălia de la Rovine  Foto twitter com
O istorie mai puțin cunoscută a românilor. Când au avut loc, de fapt, primele lupte cu turcii și motivul adevărat de la care au pornit
Prima bătălie dintre români și turci nu a fost cea de la Rovine. A fost, să zicem, prima mare invazie otomană în teritoriile valahe, dar nu și prima confruntare. De fapt, primele conflicte dintre români și turci au pornit de la stăpânirea asupra Dobrogei, cu atacuri de-o parte și de alta.