„Eu, ca părinte, sînt OK, copilul trebuie să se schimbe“ – interviu cu Gáspár György

Publicat în Dilema Veche nr. 687 din 20-26 aprilie 2017
„Eu, ca părinte, sînt OK, copilul trebuie să se schimbe“ – interviu cu Gáspár György jpeg

Cînd l-am întîlnit pe Gáspár György, psiholog specializat în parenting, aveam oarecari prejudecăți față de acest domeniu. Mi se părea un moft să apelezi la rețete de crescut copiii, un moft cu un iz periculos: dacă îți crești copilul din cărți, nu riști să-ți inhibezi instinctele de părinte? – era una dintre întrebările „de atac” pe care le pregătisem pentru interviul cu autorul cărții Copilul invizibil, apărută în urmă cu un an la Editura Curtea Veche. Am aflat însă, de-a lungul convorbirii, că parenting-ul se referă, sau ar trebui să se refere, în primul rînd, la educația părintelui în relație cu sine însuși, pentru a avea o relație bună cu copilul. Pentru că „meseria” de părinte este una dintre cele mai grele sarcini pe care cineva și-o asumă, uneori, există, derapaje. Și poți să cazi ori în extrema autosuficienței, în care refuzi orice sfat venit din afară, ori în cea a rețetelor propuse de unii specialiști într-ale parenting-ului.

Cît de sănătoase sînt „rețetele“ pentru relația dintre un părinte și copil?

În primul rînd, eu nu sînt un adept al rețetelor. Cred că fiecare părinte e bine să-și găsească strategia de parenting care se potrivește atît personalității sale, cît și aceleia a copilului. E clar însă că există experți, dar și non-experți care se străduiesc să vîndă o serie de idei miraculoase în baza cărora ar exista un număr de pași prestabiliți pe care, dacă îi urmezi, vei avea o relație de succes cu copilul. Pentru unii poate funcționează, dar cînd nu se întîmplă, pericolul e ca frustrarea părintelui să crească. De asemenea, aceste rețete au tendința de a merge pe un tipar de autosuficiență, „eu, ca părinte, sînt OK, copilul trebuie să se schimbe“, și pe o mentalitate veche, de tipul „eu te-am făcut, eu te omor“. În primul rînd, părinții sînt cei care au nevoie să-și vindece rănile. Despre asta e vorba și în cartea mea, Copilul invizibil fiind, de fapt, o metaforă a rănilor pe care le aducem din copilărie în viața de adult. Nimeni nu se naște în familia perfectă, pentru că nu există familie perfectă. Fiecare vine cu o serie de traume relaționale și, înainte de a pune accentul pe copil și să-i aplic „rețeta potrivită“, e important să văd de ce mă deranjează un anumit comportament al copilului. Cum reacționau părinții mei cînd eu făceam același lucru?

Din experiența dumneavoastră, care sînt problemele relaționale dintre un părinte și copilul său?

Există părinți care își aduc copilul la psiholog cu pretenția ca acesta să-l „facă bine“. E ca și cum ai duce un vas ciobit la reparat, fără a aduce însă partea lipsă. Din punctul nostru de vedere, al terapeuților de familie, problemele pe care le are un copil sînt de fiecare dată un simptom al unor probleme din familie sau de la școală. Pentru că, de obicei, copilul, fiind individul cel mai vulnerabil într-o familie, se sacrifică, devine un fel de burete care absoarbe tensiunile și problemele din mediul în care trăiește, producînd astfel un simptom. De multe ori certurile dintre părinți, neajunsurile financiare, problemele de comunicare sînt toate îndreptate către copil – care, neavînd formate pîrghiile emoționale, exteriorizează frustrările și furiile într-un mod pe care părinții îl percep ca fiind o problemă a copilului, nu ca pe un ecou al propriilor probleme. Responsabilitatea unui terapeut abil e să transmită acestor părinți că toți, atît ei, cît și copilul, se află, de fapt, în aceeași barcă, problema fiind una comună, nu copilul este cel „defect“.

Ce este, așadar, parenting-ul?

Parenting-ul se referă, în primul rînd, la creșterea și autodisciplinarea noastră ca adulți. E un musai pentru generația crescută pentru a supraviețui și a se dezvolta din punct de vedere cognitiv. Dacă ne folosim doar mintea, în maniera clasică nu vom putea ajunge la sufletele copiilor noștri așa cum ei au nevoie pentru a se dezvolta și a ajunge să-și dezvolte relații cît mai armonioase cu ceilalți. Cred că prima întrebare din parenting ar fi: care sînt rănile pe care noi le aducem din propria copilărie? Care sînt nevoile pe care adulții din jurul lui nu au putut să le satisfacă? Pentru că aproape de fiecare dată, așa cum am fost noi răniți, dacă nu conștientizăm și nu facem o analiză a poveștii de viață, îi vom răni și pe copiii noștri, iar trauma merge mai departe de la o generație la alta. Copiii au nevoie de multă afecțiune, acea afecțiune care ține de inteligența emoțională. Să înțelegi că în spatele unui comportament agresiv se ascunde o nevoie nesatisfăcută. Ce ne vine automat să facem cînd copilul își iese din echilibrul psihologic, trîntește cu obiecte sau este „obraznic“? Să îl pedepsim, să ne impunem autoritatea. Ce ne arată însă știința parenting-ului? Gîndiți-vă la cauze.

Vorbind despre curente de parenting, există această modă de a-ți lăsa copilul să facă ce vrea ca să nu-i inhibi personalitatea?

Mie mi se pare la fel de periculos ca și parenting-ul autoritar, acolo unde părintele stabilește totul, nu există negociere. Copiii au nevoie de contact uman, de feedback din partea părintelui, ei se oglindesc în funcție de ceea ce văd la noi. Dacă el nu are interiorizată capacitatea de a respecta reguli, de a avea grijă de celălalt, de a face bine, de a-și folosi compasiunea, nu-l vor păli în viața adultă înțelepciunea și adevărul divin, iar el nu va ajunge o persoană bine integrată din punct de vedere social. Are nevoie de structură – asta trebuie să înțeleagă părinții care preferă parenting-ul permisiv: structura înseamnă siguranță, îl ajută pe copil să știe cum să-și ajusteze comportamentele astfel încît să nu pice în extreme. Părinții care preferă acest trend – iar eu cred că există acest trend în România – de a nu fixa reguli, de a nu pune limite, sînt părinții care se pot bucura de relația părinte-copil pînă ajunge copilul la grădiniță sau la școală, moment în care copilul se întîlnește cu un mediu în care el nu-și mai dă seama ce se întîmplă pentru că a fost obișnuit cu mediul în care îi era permis să facă ce vrea, cînd vrea, cum vrea.

Ce se întîmplă cu părinții care intră în panică, spunînd că ei nu se pricep să fie părinți?

E greu să crești un copil, e probabil cea mai mare responsabilitate, e imposibil să nu greșești, nu poți să fii un părinte conștient fără să îți oferi posibilitatea de a greși. Părinții conștienți sînt aceia care își dau seama că au greșit și își cer iertare, spunînd că nu sînt perfecți și că le pare rău. Pe de altă parte, avem și părintele „inconștient“, cel autosuficient, care spune: de ce să îmi cer eu iertare? Cum să fac eu asta? Vina este a lui. Părintele conștient nu e cel care nu o dă în bară, ci acela care își dă seama că nu poți să îți asumi responsabilitățile parentale fiind perfect și făcînd lucrurile ca la carte.

Ați creat această platformă, paginadepsihologie.ro, unde există și un curs de parenting…

Cursul are la bază chiar ideea cărții Copilul invizibil: asumarea minusurilor din viețile noastre, o asumare care dă capacitatea părintelui de a lucra cu sine și de a se împăca cu sine și cu emoțiile sale, fapt care îi oferă capacitatea de a crea relații stabile cu cei din jur și cu copilul. Una dintre lecții este despre acest aspect. Studiile de specialitate ne arată că atît sănătatea fizică și psihică, cît și nivelul de fericire și starea de bine, toate sînt influențate nu de nivelul de trai, ci de relațiile în care funcționăm. Relațiile care ne permit să fim vulnerabili, în care ne putem deschide, în care ne putem verbaliza dificultățile sînt cea mai importantă resursă pentru ființa umană. Noi nu sîntem educați în direcția asta. La școală nu primim educație pentru a ne dezvolta inteligența relațională, ci competiția. Avem, de asemenea, o lecție despre cum funcționează și se formează creierul uman, care explică cît de puternic e impactul pe care mediul îl are asupra noastră în primii doi ani de viață, sau cît de importantă e inteligența emoțională și despre cum ne putem îmblînzi emoțiile. Pentru că mulți încearcă să își controleze și nu să își îmblînzească sau să-și asume emoțiile. Or, a încerca să controlezi o emoție este extrem de nociv, dar cînd le conștientizăm și le acceptăm, putem să le și facem față în interiorul nostru.

Cursul este construit pe ceea ce am observat în experiența mea de 11 ani de lucru cu familiile din România și pe studiile științifice din lume, testate însă pe cultura din România. Pentru că sînt de părere că un studiu, oricît de relevant ar fi în Elveția sau SUA, poate sau nu să se plieze pe realitatea din România. Așa că, de fiecare dată cînd descopăr o tehnică nouă, încerc mai întîi să o testez în viața personală sau în viața clienților mei. La final, dacă tragem linie, pot spune că aceste lecții nu sînt lucruri luate din cărți, ci testate în cabinet.

a consemnat Stela GIURGEANU

index jpeg 2 webp
Pantofii lui Van Gogh
Este înțelegerea pașnică, în febrila încrîncenare de a nu mai vrea să înțelegi nimic.
p 10 jpg
Boema ca o operă
În opera lui Puccini, marile încercări ale vieții (iubirea și moartea, boala, prietenia) sînt livrate în forma lor epurată, căci personajele le trăiesc boem.
p 11 desen de J  J  Grandville jpg
Paris, ultimii boemi
Cum recunoști azi un boem, la Paris?
image png
În stație la Boema
Pentru Ozun, „stația” boemei trece, așadar, fără să lase urme nici măcar în amintire.
image png
Îndreptar boem
Să reținem amprenta lăsată de acești grozavi pictori asupra istoriei artei, asupra dumneavoastră, asupra mea.
p 13 jpg
Trei roluri ale boemei în cultura română
Fără îndoială, boema e una dintre puterile literaturii și artei asupra societății.
p 14 jpg
Boemul, un desuet?
De aceea, viața boemă a fost și fericit asociată cu aristocrația interioară și eleganța profunzimii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.