Etica în organizații
De douăzeci şi ceva de ani încoace, ne-am obişnuit să auzim de tot felul de cazuri de corupţie şi disfuncţionalităţi ale sistemului public, de la învăţămînt şi sănătate la primării şi fotbal. Deja ultimul exemplu de la Spitalul de Arşi nu ne mai miră, e parte a normalităţii anormale cu care am învăţat să convieţuim. Se fac deal-uri între instituţii publice şi companii private, se „dau“ şi se „iau“ contracte pe bani grei cu statul. Ne-am desensibilizat inclusiv faţă de limbajul asociat corupţiei, nu mai tresărim cînd auzim de mită, termenii au devenit parte dintr-o limbă de lemn care nu mai trezeşte nici o emoţie. Mai e ceva de făcut?
Mă hazardez să răspund afirmativ şi să spun că (încă) nu e prea tîrziu să schimbăm ceva. Şi că, pe lîngă critici, există şi soluţii. Trebuie doar să avem curajul să le aplicăm. Unde? În organizaţii. Să ne imaginăm un manager de instituţie publică sau privată care vrea cu adevărat să schimbe lucrurile în ograda pe care o gospodăreşte. I-ar putea sancţiona prin tăieri de salarii sau chiar prin concediere pe angajaţii care calcă strîmb. Mărul stricat e îndepărtat din lădiţa cu mere bune. Se mai strică un măr, mai facem curat, mai punem un alt măr proaspăt în schimb. Incidente punctuale cer măsuri punctuale. Să ne imaginăm mai departe că managerul nostru de bună-credinţă constată că angajaţii calcă strîmb pentru că „toţi ceilalţi fac aşa“. Poate că lădiţa în sine e putredă şi de acolo prind mucegai şi merele.
Din anii ’80 încoace, cercetări empirice şi teoretice de etică organizaţională arată că mediul sau contextul organizaţional influenţează în mod direct comportamentul (i)moral al angajaţilor. Lădiţa de mere devine poate chiar mai relevantă decît merele individuale pentru a explica de ce angajaţii (nu) acţionează etic. Atunci cînd le sînt impuse, de exemplu, target-uri de performanţă exagerat de înalte (traduse în cifre de vînzări, număr de pacienţi trataţi, număr de ore facturabile etc.) în vederea unei promovări sau chiar pentru a-şi putea păstra locul de muncă, angajaţii vor avea tendinţa să folosească orice mijloace au la îndemînă ca să livreze rezultatele dorite de organizaţie. Specialiştii în etica organizaţională le spun astfel managerilor că trebuie să vadă pădurea dincolo de copaci, că măsurile centrate pe incidente individuale nu dau rezultate pe termen lung şi că e necesar să creeze un mediu etic, pentru a pretinde comportamente etice.
Pînă în prezent, nu dispunem de cercetări care să evidenţieze dacă şi cum integrează organizaţiile din România diverse calităţi morale în propria cultura organizaţională. Avem însă cercetări (puţine, dar să ne bucurăm că măcar există) despre modul în care sînt implementate diferite instrumente etice în structura organizaţională, iar acestea (vezi cercetările derulate de Centrul de Cercetare în Etică Aplicată al Universităţii din Bucureşti, Transparency International sau Centrul de Resurse Juridice privind mecanismele şi instrumentele de instituţionalizare a eticii în România) ne spun, în linii mari, acelaşi lucru. Că organizaţiile din România nu ştiu sau nu vor să vadă pădurea de copaci. Se concentrează aproape exclusiv pe coduri de etică, dar nu se preocupă să le integreze într-un sistem de management al eticii, altfel spus – să implementeze şi să pună în relaţie mai multe instrumente de instituţionalizare a eticii. Codul de etică e un pas important, dar rămîne o acţiune punctuală, atîta timp cît managementul nu se preocupă să facă şi paşii următori pentru a putea vorbi de integritate organizaţională.
Un sistem de management al eticii ne ajută se vedem pădurea în ansamblu şi să o păstrăm curată. Instituţionalizarea normelor morale ar trebui, cel puţin în teorie, să pună în mişcare acele mecanisme care înlătură automat copacii putreziţi. Cu teoria, ca de obicei, stăm bine. Avem însă şi voinţa să o aplicăm?
Mihaela Constantinescu, dr. în filozofie, este cercetător la Centrul de Cercetare în Etică Aplicată, Universitatea Bucureşti. Semnează, împreună cu Valentin Mureşan, lucrarea Instituţionalizarea eticii. Mecanisme şi instrumente (Editura Universităţii din Bucureşti, 2014) şi publică articole de specialitate în reviste prestigioase, printre care şi Journal of Business Ethics.
