Etica în afaceri este cel puțin la fel de importantă ca afacerea însăși, indiferent dacă ne referim la inițiativele de afaceri pe termen lung, mediu sau scurt. Sînt foarte multe cazuri în care companii multinaționale au eșuat și chiar au intrat în faliment, abordînd calea greșită, de multe ori văzută ca fiind o cale mai ușoară. Și, după cum știm, actele imorale cam acolo ne situează.

Am auzit în jurul meu, multe persoane spunînd că dacă ai cei șapte ani de acasă este musai că vei avea o conduită etică în afaceri. Aceleași persoane, cînd venea vorba despre un training în etică și integritate în afaceri, apelau la același argument, considerînd că „cei șapte ani de acasă“ sînt suficienți să ne determine să acționăm moral, combătînd necesitatea unei asemenea inițiative. Nu vreau să induc ideea că oamenii din jurul nostru nu ar fi corecți și de aceea ar trebui să facă parte dintr-un program de conformitate, de etică în afaceri. Nici pe departe! Ceea ce, însă, vreau să punctez se referă la efectul pe care mediul din jurul nostru poate să-l aibă asupra individului în general, la repeziciunea cu care lucrurile se schimbă, evoluează, la competiția dintre indivizi și la concurența din piață care este din ce în ce mai acerbă. Este și normal, acolo unde lucrurile merg bine, apar noi concurenți în piață, noi provocări pentru noi și oamenii de lîngă noi. Iar acești oameni au nevoie să conștientizeze această presiune asupra lor, au nevoie și de o componentă mai aproape de suflet. Iar integritatea, în opinia mea, constituie un asemenea element. Prezența conștientă a moralității fie în viața de zi cu zi, fie în mediul de afaceri, schimbă percepția despre lume, despre rolul fiecăruia dintre noi în familie, la școală, la birou sau în comunitatea în care trăim. Cum spunea Mahatma Gandhi, să facem afaceri fără a acționa într-un mod etic, alături de alte șase lucruri (politica fără principii, plăcerea fără conștiință, bogăția fără muncă, cunoașterea fără caracter, știința fără umanitate, credința fără sacrificiu), va duce umanitatea la distrugere. Trebuie să ne intereseze binele în general, nu doar binele nostru individual sau al grupului restrîns în care ne învîrtim. O asemenea abordare ne oferă o schimbare completă de paradigmă, de model de viață. Și este momentul să ne schimbăm! Numai dacă ne gîndim la poluarea mediului înconjurător și ar trebui să fie suficient să ne dorim schimbarea.

Revenind la mediul de afaceri, aș spune că este foarte ușor, mai ales în acest mediu concurențial, să ajungi în zona de gri. Am întîlnit oameni care aleg o abordare simplistă, de genul „ceea ce este legal sau ceea ce nu este interzis este permis“. Știm însă cu toții că nu tot ceea ce este legal este și moral, exemplul cel mai banal, după cum spunea un profesor de etică, fiind minciuna. Îmi vine în minte un experiment realizat de un alt profesor de etică de la Școala de Management din Rotterdam, denumit „moral blindness“, care a demonstrat că atunci cînd oamenii obișnuiți, bine intenționați, se confruntă cu termene foarte scurte de realizare a unei sarcini importante pentru ei, tind să nu mai observe lucrurile semnificative din jurul lor. În experiment era vorba despre un grup de studenți care fuseseră îndemnați să se grăbească spre o clădire situată într-o zonă mai depărtată, în care erau așteptați să predice despre pilda „bunului samaritean“. Pe drumul spre clădirea de destinație era întins pe jos un bărbat (actor) care părea să fie foarte bolnav. Majoritatea covîrșitoare a studenților (90%) care au participat la acest studiu nu au observat acea persoană, deși se afla într-o stare precară de sănătate. Unii dintre aceștia chiar au trecut peste acea persoană, pășind peste ea (vezi Muel Kaptein – „Why good people sometimes do bad things: 52 reflections on ethics at work“).

Departe de mine gîndul să spun că toți oamenii care lucrează în mediul de afaceri ar fi deschiși să aibă un comportament imoral, lipsit de integritate, urmînd cu perserverență și intenție o asemenea cale. O astfel de abordare ne-ar poziționa exact în extrema cealaltă, în care vom milita pentru standardizare, lipsă de inovație, creativitate și robotizare. Și nu ne dorim un asemenea efect. Însă ar trebui să fim cel puțin deschiși în a implementa programe de integritate susținute, prin exemple de scenarii de risc evaluate în cadrul modelului de afaceri al companiei respective, prin modele de comportament etic și prin acordarea unor instrumente de sprijin real. Este foarte ușor să critici, mai la îndemîna tuturor. Ar trebui însă să începem să oferim, iar oferta noastră, a celor care promovăm ideea nevoii de conștientizare a integrității în afaceri, este reprezentată de un instrument foarte concret: programe de etică în afaceri, în care să încurajăm la modul cel mai real dezbaterile pe această temă. Îi incurajez pe toți cei care au trecut printr-o dilemă de etică în afaceri să împărtășească experiența lor cu cei din jur.

Maria Maxim este manager departament investigare fraude, Ernst &Young, România.

Foto: Flickr