"Este vorba despre valorile în care credem...“

Publicat în Dilema Veche nr. 525 din 6-12 martie 2014
"Este vorba despre valorile în care credem   “ jpeg

- interviu cu Radu COŞARCĂ, director Relaţii Externe, Enel România -

De ce se implică Enel în proiecte de responsabilitate socială?

Responsabilitatea socială ar trebui să facă parte din ADN-ul tuturor organizaţiilor. Este una dintre valorile care conduc operaţiunile companiei noastre în societate, este chiar sensul final al întregii noastre activităţi. Noi modernizăm şi dezvoltăm, de fapt, o „reţea de autostrăzi“ – neştiută şi nevăzută – care face parte din infrastructura strategică a României: reţeaua de distribuţie electrică. Dezvoltarea durabilă (sau sustenabilitatea) este, deci, obiectul muncii noastre, şi nu un vis născut prin laboratoarele companiei. Pentru că investim pe termen lung, gîndim afacerea noastră ca pe o parte integrantă a unui proces mai amplu al modernizării societăţii româneşti. Iată de ce sprijinim cultura, educaţia, sportul, protecţia mediului: pentru că într-o astfel de lume vrem să trăim şi să lucrăm.

Care sînt liniile principale care definesc programele de responsabilitate socială ale Enel?

Identificam nevoile cele mai urgente ale comunităţii şi apoi creăm proiecte care urmăresc nu doar obţinerea unui efect vizibil pe termen scurt, ci şi un efect mai profund, de exemplu schimbarea unor mentalităţi, inducerea unui stil de viaţă sănătos, responsabilizarea individului în faţa problemelor generale ale societăţii.

În România, CSR reprezintă o noutate – doar de cîţiva ani companiile (în primul rînd cele multinaţionale) au început astfel de programe. Din experienţa dvs., cum percepe publicul astfel de programe?

CSR-ul în România creşte odată cu economia, odată cu maturizarea companiilor şi a tipurilor de public ale acestora. Experienţa, cărţile de comunicare arată că oamenii, sau mai bine zis clienţii, puşi în faţa unei opţiuni, aleg compania cu imaginea mai bună. Deci pot avea astfel de beneficii acele companii care au o relaţie directă cu clienţii şi vînd nemijlocit un produs sau un serviciu. Există alte corporaţii, precum Enel, care nu au beneficii directe de pe urma unor activităţi de responsabilitate socială, dar au o înţelegere superioară a rolului unei companii în viaţa unei comunităţi. Cîştigăm încrederea oamenilor, absolut necesară unei companii care lucrează pentru viitorul lor mai bun. Noi nu credem că putem progresa decît într-o comunitate prosperă, deschisă, cu oameni educaţi şi pozitivi.

Un loc comun despre CSR este următorul: „De fapt, companiile susţin astfel de programe pentru că vor să-şi facă reclamă.“ Cum comentaţi?

Noi nu vindem produse de pe raft, din galantare, din vitrine luminoase. Este vorba despre valorile în care compania noastră crede, iar printre aceste valori se numără respectul. Oameni din patruzeci de ţări nu pot fi ţinuţi laolaltă doar prin interese economice, ei sînt uniţi de principii înalte care dau un sens metafizic muncii lor. Implicarea în viaţa comunităţii în care facem afaceri, în care prestăm un serviciu de natură publică, face parte din misiunile companiei noastre.

În unele dintre programele dvs., încercaţi să promovaţi un „consum energetic responsabil“. Practic, o companie care vinde energie îi învaţă pe oameni să consume mai puţină energie. Nu e un paradox?

Dincolo de activitatea comercială a unei companii, aceasta are o responsabilitate majoră în ceea ce priveşte mediul în care îşi desfăşoară activitatea şi viaţa comunităţii din care face parte. Platforma de responsabilitate socială a Enel îşi propune să creeze o lume durabilă pentru generaţiile viitoare. Enel a lansat programul prin care încurajează un consum eficient de energie în comunităţile româneşti, pentru a contribui cu adevărat la viaţa acestora, creînd condiţiile necesare unui consum redus de energie, din care rezultă costuri mai mici.

De ce susţineţi în mod special artele vizuale (participarea României la Bienala de la Veneţia, posturile de transformare pictate etc.)?

Artele vizuale nu sînt în mod necesar preeminente în planul nostru de comunicare; alegem proiecte cu efecte multiple, atît pe plan cultural, cît şi economic, social sau educaţional. Zona artistică-vizuală este doar o parte din strategia noastră de responsabilitate corporativă. De exemplu, alături de proiecte precum „City of Energy“, Expoziţia „World Press Photo“ (de natură vizuală, dacă le judecăm în detaliu), Enel susţine proiecte muzicale precum Festivalul Internaţional „George Enescu“, care este unul dintre cele mai mari festivaluri de muzică din Europa şi brand de ţară, proiecte sportive – precum Turneul de tenis ATP, proiecte educative în şcolile din România – precum „Play Energy“ şi, nu în ultimul rînd, proiecte umanitare prin intermediul Fundaţiei Enel Cuore Onlus.

După exemplul companiilor străine, au început şi unele companii româneşti să acorde atenţie CSR. Dar succesul politicilor CSR nu cumva are nevoie şi de o educaţie/o anumită atitudine din partea publicului, nu doar a companiilor?

O companie aduce în CSR know-how-ul său de organizare, de performanţă, de măsurare a performanţei, de eficientizare a costurilor şi de maximizare a rezultatelor. Venind cu această experienţă într-un domeniu public – în care, după cum se ştie, statul sau organizaţiile publice nu excelează –, aduce deja o mare contribuţie. Pe de altă parte, este forţa exemplului: o companie nu-şi propune să acopere în întregime un domeniu precum sănătatea sau educaţia, nu e chemată să facă acest lucru, căci acesta este rolul statului, rolul guvernului unei ţări; dar o companie poate da exemple care generează rezultate importante, autentice, admirabile, mediatizabile şi poate crea un precedent urmat de alte companii şi urmat ulterior de parteneriate public – privat şi sperăm, în cele din urmă, de instituţiile abilitate ale statului. Publicul, la rîndul său, contribuie la acţiunile de responsabilitate socială ale companiilor, prin acţiuni de voluntariat, prin feedback-ul oferit prin intermediul diferitelor canale şi prin petiţiile pe care le face, de multe ori, pentru a atrage atenţia asupra zonelor unde consideră că este nevoie de intervenţia companiilor. Consider că putem vorbi, pînă la urmă, de un parteneriat, care vine atît în beneficiul companiilor, cît şi în cel al publicului.

Care sînt momentele în care un om care lucrează în domeniul CSR simte că proiectele sale chiar au efect în societate? Cu alte cuvinte, dincolo de strategii, implementare, raportări etc., care sînt micile bucurii care împing lucrurile mai departe?

Urmărim ca proiectele noastre să aibă un impact cît mai mare la nivel social, în comunităţile cărora ne adresăm şi pe care le tratăm cu aceeaşi seriozitate, indiferent de bugetul lor, indiferent de numărul de membri care sînt „atinşi“ de acest proiect. Spre exemplu, tratăm cu aceeaşi seriozitate un proiect prin care schimbăm becurile clasice, cu consum mare şi durată de viaţă mică, cu becuri ecologice, într-un sat, integral, la toate gospodăriile din acel sat, deci atingem, să spunem, cîteva mii de familii, sau un proiect precum Festivalul Enescu, prin care, putem considera că atingem o ţintă de milioane de oameni din această ţară, dacă avem în vedere toate consecinţele în plan cultural, social, economic, media, educaţional ale acestui proiect. 

a consemnat Mircea VASILESCU 

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Casa dărăpănată” în care nu vrea nimeni să intre
Dosarul acesta este în primul rînd unul de recuperare a trecutului, dincolo de istorie, de date și de fapte.
p 10 youtube jpg
Prezentul luminează trecutul (mai curînd decît invers)
Statuia lui Castro inaugurată de Putin vorbește mai puțin despre prezentul Cubei – și mai mult despre trecutul liderului Rusiei.
index jpeg 2 webp
Atacul blînd al literaturii
La un moment dat, mi-au spus elevii că se cunoaște cînd îmi place foarte mult un scriitor, îl predau altfel, iar ei își dau seama.
index jpeg webp
Cum îi apropiem pe copii de trecut?
Pentru că a educa înseamnă a construi viitorul.
p 12 jpg
Relicve ale trecutului: nostalgia colecțiilor anatomice și antropologice
Aparent, rămășițele din colecții par că au scăpat efectelor timpului și sînt nemuritoare
Historical building at the Dalles jpg
„Casa aceasta mai are și alte încăperi? Oare ai căutat peste tot?” un dialog cu Valentin Radu ARSENE, psihoterapeut
Vindecarea vine după ce procesăm durerea și ne recuperăm părțile eului din acele bule de experiență și lăsăm cu adevărat trecutul să devină trecut.
p 13 jpg
Foamea de bani și moartea pasiunii
Ce anume readuce pe podium trend-uri din alți ani și, mai ales, care sînt acele idei care tot revin?
p 14 jpg
Cum văd ei trecutul? Another brick in the wall
Uneori, mă gîndesc la momentele mai puțin plăcute și la faptul că asta mă ajută să-mi doresc un viitor mai bun.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.

Adevarul.ro

image
Austria se opune aderării României şi Bulgariei la Schengen. Anunțul, făcut de ministrul de Interne
Ministrul austriac de Interne, Gerhard Karner, a anunțat hotărârea definitivă a ţării sale de a se opune prin veto aderării României şi Bulgariei la spaţiul Schengen, din cauza creşterii migraţiei ilegale.
image
A renunțat la „visul american” și s-a întors în România. Povestea pensiunii dintr-un cătun izolat în splendoare
După 26 de ani petrecuți în Statele Unite ale Americii, Virgil Marchiș s-a întors definitiv acasă, în Maramureș, unde și-a făcut o pensiune împreună cu femeia iubită. Spune că nu s-ar mai duce în America decât în vizită și doar alături de partenera lui.
image
Actori din Wednesday, despre filmările în România: „Nimic nu m-a pregătit pentru asta”
Câțiva dintre actorii străini din serialul „Wednesday” (Addams), producția filmată în România, care a avut cea mai bună lansare de pe Netflix, au vorbit despre experiența lor din țara noastră, într-un interviu pentru HotNews.ro

HIstoria.ro

image
Căderea comunismului în Polonia şi Ungaria. „Reabilitarea” lui Imre Nagy
Dintre cei șase sateliți ai Uniunii Sovietice în Europa răsăriteană, Polonia și Ungaria au reprezentat un caz aparte.
image
Prima zi de ocupație germană în București
În dimineața zilei de 6 decembrie 1916, primarul Bucureștilor, Emil Petrescu, însoțit de mai mulți ambasadori – Vopicka (SUA) sau baronul Vredenburg (Olanda) – au ieșit în întâmpinarea armatelor Puterilor Centrale până aproape de Chitila.
image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.