"Este vorba despre valorile în care credem...“

- interviu cu Radu COŞARCĂ, director Relaţii Externe, Enel România -

De ce se implică Enel în proiecte de responsabilitate socială?

Responsabilitatea socială ar trebui să facă parte din ADN-ul tuturor organizaţiilor. Este una dintre valorile care conduc operaţiunile companiei noastre în societate, este chiar sensul final al întregii noastre activităţi. Noi modernizăm şi dezvoltăm, de fapt, o „reţea de autostrăzi“ – neştiută şi nevăzută – care face parte din infrastructura strategică a României: reţeaua de distribuţie electrică. Dezvoltarea durabilă (sau sustenabilitatea) este, deci, obiectul muncii noastre, şi nu un vis născut prin laboratoarele companiei. Pentru că investim pe termen lung, gîndim afacerea noastră ca pe o parte integrantă a unui proces mai amplu al modernizării societăţii româneşti. Iată de ce sprijinim cultura, educaţia, sportul, protecţia mediului: pentru că într-o astfel de lume vrem să trăim şi să lucrăm.

Care sînt liniile principale care definesc programele de responsabilitate socială ale Enel?

Identificam nevoile cele mai urgente ale comunităţii şi apoi creăm proiecte care urmăresc nu doar obţinerea unui efect vizibil pe termen scurt, ci şi un efect mai profund, de exemplu schimbarea unor mentalităţi, inducerea unui stil de viaţă sănătos, responsabilizarea individului în faţa problemelor generale ale societăţii.

În România, CSR reprezintă o noutate – doar de cîţiva ani companiile (în primul rînd cele multinaţionale) au început astfel de programe. Din experienţa dvs., cum percepe publicul astfel de programe?

CSR-ul în România creşte odată cu economia, odată cu maturizarea companiilor şi a tipurilor de public ale acestora. Experienţa, cărţile de comunicare arată că oamenii, sau mai bine zis clienţii, puşi în faţa unei opţiuni, aleg compania cu imaginea mai bună. Deci pot avea astfel de beneficii acele companii care au o relaţie directă cu clienţii şi vînd nemijlocit un produs sau un serviciu. Există alte corporaţii, precum Enel, care nu au beneficii directe de pe urma unor activităţi de responsabilitate socială, dar au o înţelegere superioară a rolului unei companii în viaţa unei comunităţi. Cîştigăm încrederea oamenilor, absolut necesară unei companii care lucrează pentru viitorul lor mai bun. Noi nu credem că putem progresa decît într-o comunitate prosperă, deschisă, cu oameni educaţi şi pozitivi.

Un loc comun despre CSR este următorul: „De fapt, companiile susţin astfel de programe pentru că vor să-şi facă reclamă.“ Cum comentaţi?

Noi nu vindem produse de pe raft, din galantare, din vitrine luminoase. Este vorba despre valorile în care compania noastră crede, iar printre aceste valori se numără respectul. Oameni din patruzeci de ţări nu pot fi ţinuţi laolaltă doar prin interese economice, ei sînt uniţi de principii înalte care dau un sens metafizic muncii lor. Implicarea în viaţa comunităţii în care facem afaceri, în care prestăm un serviciu de natură publică, face parte din misiunile companiei noastre.

În unele dintre programele dvs., încercaţi să promovaţi un „consum energetic responsabil“. Practic, o companie care vinde energie îi învaţă pe oameni să consume mai puţină energie. Nu e un paradox?

Dincolo de activitatea comercială a unei companii, aceasta are o responsabilitate majoră în ceea ce priveşte mediul în care îşi desfăşoară activitatea şi viaţa comunităţii din care face parte. Platforma de responsabilitate socială a Enel îşi propune să creeze o lume durabilă pentru generaţiile viitoare. Enel a lansat programul prin care încurajează un consum eficient de energie în comunităţile româneşti, pentru a contribui cu adevărat la viaţa acestora, creînd condiţiile necesare unui consum redus de energie, din care rezultă costuri mai mici.

De ce susţineţi în mod special artele vizuale (participarea României la Bienala de la Veneţia, posturile de transformare pictate etc.)?

Artele vizuale nu sînt în mod necesar preeminente în planul nostru de comunicare; alegem proiecte cu efecte multiple, atît pe plan cultural, cît şi economic, social sau educaţional. Zona artistică-vizuală este doar o parte din strategia noastră de responsabilitate corporativă. De exemplu, alături de proiecte precum „City of Energy“, Expoziţia „World Press Photo“ (de natură vizuală, dacă le judecăm în detaliu), Enel susţine proiecte muzicale precum Festivalul Internaţional „George Enescu“, care este unul dintre cele mai mari festivaluri de muzică din Europa şi brand de ţară, proiecte sportive – precum Turneul de tenis ATP, proiecte educative în şcolile din România – precum „Play Energy“ şi, nu în ultimul rînd, proiecte umanitare prin intermediul Fundaţiei Enel Cuore Onlus.

După exemplul companiilor străine, au început şi unele companii româneşti să acorde atenţie CSR. Dar succesul politicilor CSR nu cumva are nevoie şi de o educaţie/o anumită atitudine din partea publicului, nu doar a companiilor?

O companie aduce în CSR know-how-ul său de organizare, de performanţă, de măsurare a performanţei, de eficientizare a costurilor şi de maximizare a rezultatelor. Venind cu această experienţă într-un domeniu public – în care, după cum se ştie, statul sau organizaţiile publice nu excelează –, aduce deja o mare contribuţie. Pe de altă parte, este forţa exemplului: o companie nu-şi propune să acopere în întregime un domeniu precum sănătatea sau educaţia, nu e chemată să facă acest lucru, căci acesta este rolul statului, rolul guvernului unei ţări; dar o companie poate da exemple care generează rezultate importante, autentice, admirabile, mediatizabile şi poate crea un precedent urmat de alte companii şi urmat ulterior de parteneriate public – privat şi sperăm, în cele din urmă, de instituţiile abilitate ale statului. Publicul, la rîndul său, contribuie la acţiunile de responsabilitate socială ale companiilor, prin acţiuni de voluntariat, prin feedback-ul oferit prin intermediul diferitelor canale şi prin petiţiile pe care le face, de multe ori, pentru a atrage atenţia asupra zonelor unde consideră că este nevoie de intervenţia companiilor. Consider că putem vorbi, pînă la urmă, de un parteneriat, care vine atît în beneficiul companiilor, cît şi în cel al publicului.

Care sînt momentele în care un om care lucrează în domeniul CSR simte că proiectele sale chiar au efect în societate? Cu alte cuvinte, dincolo de strategii, implementare, raportări etc., care sînt micile bucurii care împing lucrurile mai departe?

Urmărim ca proiectele noastre să aibă un impact cît mai mare la nivel social, în comunităţile cărora ne adresăm şi pe care le tratăm cu aceeaşi seriozitate, indiferent de bugetul lor, indiferent de numărul de membri care sînt „atinşi“ de acest proiect. Spre exemplu, tratăm cu aceeaşi seriozitate un proiect prin care schimbăm becurile clasice, cu consum mare şi durată de viaţă mică, cu becuri ecologice, într-un sat, integral, la toate gospodăriile din acel sat, deci atingem, să spunem, cîteva mii de familii, sau un proiect precum Festivalul Enescu, prin care, putem considera că atingem o ţintă de milioane de oameni din această ţară, dacă avem în vedere toate consecinţele în plan cultural, social, economic, media, educaţional ale acestui proiect. 

a consemnat Mircea VASILESCU