"Este un moment de oportunitate acum" - interviu cu Maia SANDU, ministrul Educaţiei de la Chişinău

În iulie 2012, Maia Sandu renunţa la poziţia pe care o deţinea la Washington – cea de consilier al directorului executiv al Băncii Mondiale – şi accepta funcţia de ministru al Educaţiei în Republica Moldova. Sarcina sa, deloc uşoară, era reformarea unui sistem educaţional care încă mai moşteneşte mentalităţi şi atitudini sovietice, un sistem anchilozat şi neperformant, deloc atractiv pentru profesorii tineri şi de cele mai multe ori asociat cu sărăcia şi corupţia. În răstimp de un an de cînd a intrat în post, Maia Sandu a susţinut şi a iniţiat mai multe reforme care i-au adus, cel puţin pînă în acest moment, mai mult critici decît recunoştinţă din partea unei părţi a societăţii. Plăpîndă în aparenţă, ministrul Maia Sandu a înşelat aşteptările celor care au pariat, la momentul numirii sale în funcţie, că nu vor trece nici trei luni pînă îşi va depune demisia. Spune că nu a fost deloc uşor, dar adaugă că nu va renunţa pentru că efortul pe care îl face este parte a procesului de transformare a Republicii Moldova într-un stat european.

Doamnă Maia Sandu, ce v-a determinat să lăsaţi poziţia de la Washington, care vă asigura confortul profesional şi material, şi să acceptaţi provocarea de a reveni acasă, în Republica Moldova, pentru o poziţie dificilă, pe alocuri chiar ingrată, şi care vă aduce foarte multe critici şi, probabil, neîmpliniri?

Mi-am dorit, la această etapă în cariera mea, o provocare profesională serioasă. Or, acolo unde lucram, toate lucrurile erau puse la punct, erau organizate. Era şi acolo o provocare, dar nu suficientă. Eu mi-am dorit ceva mai mult. Şi am primit. Chiar cred că un manager bun nu e neapărat cel care cunoaşte domeniul pînă la cele mai mici detalii, ci mai ales cel care e capabil să adune o echipă, oameni care ştiu să facă lucrurile bine şi să le asigure condiţii de activitate. Treptat, ajungi să cunoşti şi sistemul. Şi da, pot spune că a fost destul de dificil. Am înţeles dintotdeauna cît de importantă este educaţia. Dar nu înţelegeam prea bine cît de complicate sînt lucrurile în acest domeniu, în Republica Moldova, cît de mult e de schimbat şi cît timp va dura această schimbare. Este nevoie de un efort pe termen mediu şi lung pentru a vedea rezultate.

Dincolo de motivaţia profesională, ştiu că aţi avut şi dorinţa de a face parte din procesul de schimbare care a început în Republica Moldova odată cu debarcarea comuniştilor de la putere în 2009, după aproape un deceniu de guvernare.

Generaţia mea a participat şi la reformele de la începutul anilor ’90, chiar dacă noi atunci eram foarte tineri şi doar învăţam. Iar la sfîrşitul anilor ’90, rezultatele schimbărilor erau mai puţin bune. Peste noapte, mai mult de jumătate de ţară a devenit săracă, şi acest lucru evident că a supărat multă lume. La alegerile din 2001, oamenii au votat masiv pentru comunişti – adică pentru întoarcerea la un sistem sovietic care era perceput ca fiind unul mai prosper din punct de vedere material. Următorul deceniu a fost plin de frustrări. Noi toţi am aşteptat schimbarea, care s-a produs abia în 2009. Eu eram la studii atunci, făceam masteratul în administraţie publică la Harvard Kennedy School of Government şi nu am putut veni în echipa guvernamentală de la început. Şi cînd, anul trecut, a apărut această ocazie, m-am gîndit că este timpul potrivit să mă întorc şi să încerc. Este un moment de oportunitate acum, în Republica Moldova, şi un moment în care pot pune umărul pentru a schimba lucrurile. Dacă nu ne implicăm, s-ar putea să ratăm acest moment şi să mai treacă încă zece ani sau mai mult, în care, din nou, să nu putem face mare lucru.

Credeţi că Republica Moldova şi-a determinat definitiv vectorul de integrare europeană sau încă mai este pe muchie de cuţit şi oscilează între Vest şi Est? Vin alegerile din 2014 – nu există riscul repetării situaţiei din 2001 şi al revenirii comuniştilor la putere?

Cred că alegerile din 2014 sînt foarte importante în vederea menţinerii cursului european. Chiar dacă o bună parte din societate îşi doreşte o apropiere de Europa, totuşi, mai persistă anumite nemulţumiri legate de modul în care se administrează această ţară. Motiv pentru care există pericolul unei reversibilităţi a vectorului european, în situaţia în care la putere ar veni o forţă politică cu alte opţiuni geopolitice. Nu cred că ar putea fi o schimbare a vectorului pe termen lung, dar acest lucru oricum ne va încetini ritmul de dezvoltare. Motiv pentru care guvernul trebuie să facă un efort major în acest un an şi jumătate pînă la alegeri, pentru a consolida încrederea populaţiei în transformările pe care încercăm să le facem.

Schimbarea care a început în Republica Moldova la nivelul administraţiei şi al clasei politice poate fi adusă la nivelul mentalităţilor omului de rînd, al marii majorităţi a societăţii? Vedem că în sondaje încă se mai votează extrem de ciudat cînd vine vorba despre opţiunea dintre Vest şi Est sau despre preferinţa pentru partide, comuniştii fiind constant pe primul loc. În plus, există o ruptură mare în societate între tineri – cu şcoli foarte bune făcute aici sau în Occident – şi marea majoritate a membrilor mai în vîrstă.

În Republica Moldova, schimbarea a început acum două decenii, dar rezultatele nu sînt tocmai cele pe care le-am aşteptat. După un deceniu în care s-au făcut reforme importante de democratizare a ţării, dar în care s-a greşit în implementarea transformărilor economice (1992-2001), au urmat aproape nouă ani de guvernare comunistă – aproape un deceniu în care procesul de reformare a fost îngheţat, iar în anumite domenii s-a încercat inversarea cursului anterior şi revenirea la sistemul sovietic. Acum sîntem într-o perioadă în care încercăm să readucem schimbarea pe agenda societăţii. Aceasta nu înseamnă că nu există impedimente şi rezistenţă la reformă. Dar angajamentul politic pentru schimbare este mai mare şi vocea societăţii civile, care cere această schimbare, este mai puternică decît acum cîţiva ani.

Care este rolul educaţiei în acest proces de schimbare? Unde credeţi că ar trebui să conducă pe viitor reforma în educaţie, care este foarte nepopulară acum?

Personal, cred că educaţia are un rol major în acest proces de schimbare. De ani de zile vorbim că schimbarea se va produce doar odată cu schimbul de generaţii. Dar iată că, după două decenii de tranziţie, generaţiile tinere nu sînt tocmai capabile să construiască o societate diferită, mai bună, din care să ne placă tuturor să facem parte. Astăzi, o bună parte din tineri aleg să plece din ţară, iar cei care rămîn nu sînt întotdeauna suficient de pregătiţi ca să se descurce. În Republica Moldova, ca şi în alte ţări din regiune, ne confruntăm cu reducerea drastică a numărului de elevi şi de studenţi. Sîntem nevoiţi, practic, să luăm măsuri de optimizare a reţelei de instituţii pentru a îmbunătăţi eficienţa cheltuielilor publice în educaţie. Dar aceasta este doar o mică parte din reforma care trebuie făcută în sistem. Nivelul redus al relevanţei studiilor la toate treptele este o problemă majoră. Curriculumul necorespunzător aşteptărilor angajatorilor, conţinuturile excesiv de teoretice sînt doar cîteva probleme în acest sens. Mai mult, sistemul educaţional din Republica Moldova nu pune accent pe lucruri importante, cum ar fi raţionamentul logic, capacitatea de rezolvare a problemelor, de comunicare – cunoştinţe şi abilităţi care să le permită tinerilor să se integreze uşor şi să pună umărul la construirea unei societăţi democratice.

După ani de zile în care am stat bine la promovarea bacului, în acest an s-a ajuns într-o situaţie asemănătoare cu cea din România, cu o rată de 68%. Ce a arătat bacalaureatul din acest an despre sistemul de învăţămînt şi despre societate în general?

Examenul de bacalaureat din acest an a confirmat rezultatele elevilor noştri obţinute la evaluările internaţionale în anii precedenţi. Rezultatele de la bacalaureat i-au supărat pe mulţi. (Maia Sandu a introdus camere de luat vederi în sălile de examinare şi a combătat frauda la examen; drept rezultat, promovabilitatea a scăzut – n.red.) Este foarte important să existe o masă critică în societate, care să dorească şi să ceară schimbarea, altfel noi nu avem cum să reuşim. Este curios faptul că, în ultimii ani, sondajele naţionale au arătat un nivel înalt de satisfacţie a populaţiei faţă de calitatea educaţiei. După experienţa acestui bac, sperăm să crească presiunea societăţii pentru reformele în educaţie. Oamenii din sistem nu au fost surprinşi de rezultatele nu tocmai bune la bacalaureat – noi toţi intuiam care este situaţia reală în sistemul educaţional din Republica Moldova. Am avut nevoie de un pic de curaj ca să spunem lucrurilor pe nume.

Cum se face că, în pofida sistemului educaţional defectuos, există foarte mulţi tineri din Republica Moldova care au o prestaţie foarte bună la universităţile din Occident şi care sînt angajaţi în poziţii foarte bune?

Este adevărat că avem tineri foarte buni şi este păcat că nu ştim să-i menţinem aici în ţară. Cred că sînt două explicaţii – există cîteva şcoli de elită şi părinţi care înţeleg cît de importantă este educaţia pentru copiii lor şi investesc masiv în limbi străine, în ore suplimentare, în competenţe digitale. Trebuie să reducem discrepanţa care există între cele cîteva şcoli foarte bune şi marea majoritate a instituţiilor de învăţămînt. La fel de important este să existe şi motivaţia pentru învăţare. Iar motivaţia trebuie să vină din piaţa forţei de muncă. Angajatorii trebuie să transmită un semnal puternic, potrivit căruia cunoştinţele, competenţele sînt recompensate.

Studenţii care pleacă la studii în afară pot fi un factor important pentru modernizarea şi europenizarea Republicii Moldova?

Există experienţe internaţionale, cînd tinerii au plecat masiv din ţară la studii, după care s-au întors. Taiwanul este un asemenea exemplu foarte bun. Acolo au plecat masiv tineri, care au învăţat inginerie în SUA, după care s-au întors şi au construit acasă economia. Există şi experienţe cînd tinerii pleacă şi nu se mai întorc. Depinde şi de noi, în mare măsură, cum vom reuşi să construim acasă aceste standarde europene, iar în momentul în care va exista suficientă libertate, o bună parte din aceşti tineri cred că se vor întoarce. Este bine că pleacă, este bine că se expun altor experienţe. Noi sîntem o ţară foarte mică şi, în această lume a globalizării, nu avem nici o şansă dacă nu ne expunem altor experienţe şi dacă nu înţelegem cum funcţionează economia şi alte culturi.

Dumneavoastră, personal, cu ce veţi rămîne din această experienţă de ministru al Educaţiei?

Am învăţat foarte multe lucruri, am cunoscut oameni dintr-un sector cu totul nou pentru mine şi mi-am făcut mulţi prieteni. Chiar a fost o provocare profesională foarte serioasă. Au fost zile în care mi-am dorit să nu se fi întîmplat. Dar cred că ce-i mai greu a trecut şi acum este important să ţinem pasul. Nu ştiu cît de mult poate rezista un om în sistem fiind slab remunerat şi muncind într-un regim foarte dur. Pentru mine, e important să ştiu că cel care va veni în urma mea va continua aceste reforme. Şi ca să fiu sigură că această continuitate va exista, trebuie să investesc masiv în echipă. Ceea ce şi fac şi sper să nu ne oprim aici.

interviu realizat de Lina GRÎU de la Asociaţia de Politică Externă, Chişinău  

Foto: Ciprian Ciucu