"Este bun? Este rău?”

Norbert DODILLE
Publicat în Dilema Veche nr. 293 din 24 Sep 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Dilema veche a avut o idee bună să facă un număr despre bunătate, apoi, în pereche, un altul, zece ani mai tîrziu, despre răutate. Este mai bine decît să fi ales despre bine şi rău. Binele şi răul se opun pe tărîmul eticii, al moralei. Bunătatea şi răutatea ţin de psihologic, de social. Bineînţeles, pe plan religios se spune că Dumnezeu este bun şi Diavolul este rău. Dar cum nici Dumnezeu, nici Diavolul nu există, vom lăsa această chestiune spre dezbatere celor naivi. Faimoasa întrebare a lui Diderot " "este bun, este rău?" " se aplică fiecăruia dintre noi. Şi este bine ştiut că în afară de unele extreme, cum ar fi Maica Tereza şi, în cealaltă extremă, Al Capone, nimeni nu se consideră ca fiind bun sau rău într-o manieră completă şi definitivă. Ai fost rău, spune ea plîngînd, dar el o consolează ştergîndu-i lacrimile, căci iată-l redevenind blînd. Trăim într-o alternanţă, asemeni unei corăbii pe care vîntul o împinge cînd spre nord, cînd spre sud, în funcţie de împrejurări, dacă cîrmaciul nu ar avea propria sa voinţă, şi o direcţie pe care doreşte să o menţină. Într-o oarecare măsură, dar numai într-o oarecare măsură " şi anume în măsura în care sîntem cîrmaci abili şi experimentaţi " putem să ne influenţăm atitudinile. Dar este cu adevărat naiv cel care pretinde că a fost bun sau rău doar prin propria sa voinţă, şi nu pentru că i s-a întîmplat să bea un pahar în plus, şi după aceea să fie excesiv de generos cu un cerşetor sau să-şi pocnească nevasta. Sper că l-aţi citit pe Dawkins (dacă nu, încă nu e timpul pierdut), şi că aveţi o idee despre teoria "memelor". Dawkins a demonstrat într-o manieră convingătoare " cel puţin natura nu ne oferă nici un exemplu care să-l infirme " că selecţia naturală nu operează la nivelul speciilor, al grupurilor sau al indivizilor, ci la cel al genelor, pentru care indivizii nu sînt decît nişte purtători provizorii şi neştiutori. Memele sînt într-un fel echivalentul genelor în lumea virtuală a gîndurilor, a comportamentelor. Graţie statutului nostru cultural de fiinţe umane, nu sîntem doar purtători ai genelor, ci şi purtători ai memelor. Dublul principiu fondator al selecţiei naturale " duplicarea şi variaţia " se aplică de asemenea memelor. Credem că gîndim, cînd de fapt nu facem decît să combinăm memele, chiar să reproducem complexe de meme, ale căror vehicule mîndre şi naive sîntem. Suzanne L. Blackmore, care a popularizat teoriile lui Dawkins, dă exemplul acelor melodii care ne tropăie prin cap şi de care nu putem scăpa, oricît de prosteşti ar fi. La, la, la, fredonăm cu orele, şi nu reuşim să ne debarasăm de această pacoste. Să reţinem acest exemplu. Sîntem capabili să ne dăm seama că această memă muzicală ne bîntuie, că nu putem face nimic împotriva ei, că ni se impune împotriva voinţei noastre. Asta pentru că este vorba de un refren. Pentru că acest refren nu este cu nimic legat de convingerile noastre, de gîndurile, iubirile, modul de viaţă, ideologia noastră. Iată motivul pentru care el nu trece neobservat. Dar cînd este vorba de o alegere politică, de concepţia noastră despre educaţie, de ideea pe care o avem despre raporturile dintre bărbaţi şi femei, de opinia pe care o avem despre tineri, de convingerile pe care le avem despre influenţa ţevii de eşapament a maşinii noastre asupra încălzirii globale, de credinţa în Dumnezeu, de hainele pe care le purtăm şi de ticurile verbale pe care le avem, atunci memele trec complet neobservate (în tot ceea ce precede ar trebui să punem "noi", "al nostru" şi "ale noastre" între ghilimele, pentru a fi mai exacţi). Ele sînt integrate, au trecut bariera selecţiei. Ele ne locuiesc fără să dea vreun semn. Cioran a spus că într-o zi, într-un soi de revelaţie, se uita la oamenii care mergeau pe stradă, cu zecile, cu sutele. "Fiecare dintre ei este convins că are dreptate" " a strigat el (în mintea lui). Cioran nu l-a citit niciodată pe Dawkins, dar ce frumoasă ilustrare a teoriei memelor a dat! Şi întrucît sîntem în literatură, nu voi ezita să spun că Ionesco s-a înşelat făcînd din rinocer un rău. Dalí, pentru care rinocerul este, dimpotrivă, un înger, nu se înşeală prea mult. Nu avem nici un motiv să credem despre contagiunea rinocerică că priveşte doar răutatea. Bunătatea şi răutatea noastră sînt fructele memelor noastre. Îi repetăm încontinuu progeniturii noastre dragi: "fii politicos cu prietenii tăi". Rezultatul poate fi uneori ca el să producă o anti-memă, care să ne contrarieze. Nu este vorba de răutate, ci de o contra-bunătate. Au existat epoci şi locuri în care răutatea era la modă. Să fii rău era bine văzut. Naziştii erau mîndri să fie răi. De asemenea, revoluţionarii de orice fel, amabilitatea trecînd drept slăbiciune, bunătatea, drept o atitudine de clasă. Să fii pur înseamnă să fii rău. În societăţile noastre occidentale contemporane, impure prin definiţie (mîncăm carne de porc, nici măcar nu mai mergem la biserică), la modă este mai degrabă bunătatea. Ne preocupăm de "popoare" nefericite care trăiesc sub jugul unor tirani aleşi chiar de ele. Cum nu vrem să acceptăm această idee, preferăm să credem că alegerile au fost trucate grosolan. Aţi remarcat că, de fiecare dată cînd televiziunea ne arată o manifestaţie cu oameni care sparg vitrine şi dau foc la maşini, de îndată ce se înfruntă cu scutierii poliţiei, bunii telespectatori le dau dreptate? Indiferent de situaţie. Ei au dreptate deoarece poliţia, ordinea, legea sînt de cealaltă parte. Memele romantice ne lucrează. Am văzut recent la Derry faimoasele fresce reprezentînd lupta manifestanţilor cu poliţia. Era evident că motivele pentru care se luptau nu aveau nici o importanţă. Ceea ce conta erau acele imagini cu poliţiştii cei răi, înarmaţi cu măciuci, faţă în faţă cu blînzii intelectuali cu ochelari, cu mîinile goale, şi cu femeile cu pletele în vînt. Memele simplifică. Cei care trec bariera selecţiei sînt mai degrabă de partea intelectualilor, decît de partea armatei şi a poliţiei. La o scară mai redusă, la "bandele" care populează cartierele de periferie de oriunde şi de oricînd, este evident că răutatea este mai degrabă un criteriu de excelenţă. Aceleaşi meme. Care au impus şapca purtată cu cozorocul la spate şi îi împing la o tortură discretă într-o pivniţă unde nimeni nu ar îndrăzni să pună piciorul. Bunii judecători vor găsi scuze acestor victime ale segregării sociale, identificînd, de o manieră confuză, memele în comportamentul oribil al membrilor bandelor asasine, fără să conştientizeze însă celelalte meme, care îi împing spre îndurare. Un prieten, căruia i-am vorbit despre Dawkins, m-a întrebat într-o zi, un pic revoltat: dar asta nu te deranjează, ideea de a fi un simplu loc unde se petrece o manipulare de meme? I-am răspuns că nu. Dimpotrivă, nu sînt nici bun, nici rău, nici eu, nici altcineva. Din tot ceea ce am scris în acest articol, nimic nu îmi aparţine cu adevărat. Eu nu fac decît să vehiculez nişte consideraţii străine de mine, sperînd că ele vă vor atinge şi pe voi, şi că veţi deveni servitorii lor devotaţi. Este felul meu de fi rău.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
Ciobanul din Valahia ajuns domnitor al Ţării Româneşti. A dus o prigoană aprigă împotriva marilor dregători
Mircea Ciobanul - domnitorul Ţării Româneşti care a primit acest nume pentru că înainte de a urca pe tron cumpăra oi pentru Constantinopol. Chiar dacă avea o preocupare paşnică, asta nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai cruzi domnitori români.
image
Concubine plimbate în turism sexual. Cele mai mari preţuri erau la Suceava
Un oraş din nordul Bucovinei a ajuns paradis pentru proxeneţi şi prostituate datorită tarifelor mari care sunt practicate în această zonă.
image
„Pietrele Foamei” au ieşit la suprafaţă în albiile secate ale Râului Elba: „Dacă mă vezi, să jeleşti”
Europa se confruntă cu o secetă severă în urma unor valuri de caniculă fără precedent, ceea ce a determinat scăderea dramatică a debitului unor râuri europene importante. În Germania, în albiile secate ale râurilor au ieşit la iveală pietre masive folosite în urmă cu sute de ani pentru a prevesti vremuri vitrege pentru omenire, relatează Miami Herald.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.