Eşecul "Dreptăţii" şi "Adevărului"

În ianuarie 2010, primarul PDL din Rîmnicu Vîlcea, Mircia Gutău, era condamnat definitiv la închisoare cu executare. Pentru luare de mită. În februarie 2010, acelaşi primar a fost numit cetăţean de onoare al municipiului, la iniţiativa deputatului PDL Samoil Vâlcu! Acest caz nu este singular. El reflectă o stare de spirit în partidul de guvernămînt, care se comportă ca şi cum orice gest de corupţie poate fi iertat celor care au performanţe electorale. Pragmatism amoral pur, dacă mă pot exprima aşa. Oricum am numi asta, numai determinare în a lupta cu corupţia nu vedem la PDL, la guvernul actual sau la preşedinte.

Scriam acum zece ani despre rolul instituţiilor în consolidarea democraţiei (şi, implicit, în lupta împotriva corupţiei). Cu zece ani mai tînăr şi mai idealist fiind, credeam sincer că, dacă se lucrează la consolidarea instituţiilor şi a regulilor, rezultatele nu au cum să nu apară. Multe voci credibile din zona societăţii civile au cerut partidelor să militeze pentru asta. Soluţia aleasă de unele astfel de voci ale societăţii civile a fost însă greşită – mulţi au abandonat lupta civică şi au intrat în politică, alături de partidul de guvernămînt. Efectul? Nici democraţia nu s-a întărit (comasarea alegerilor nu este tocmai cel mai bun exemplu de democratizare), nici respectivele voci nu au mai fost active civic, lăsînd societatea civilă mai săracă şi mai slabă.

Sloganul Alianţei DA, precum şi al prezidenţiabilului Traian Băsescu – „E timpul Dreptăţii, e vremea Adevărului“ a avut la dispoziţie şapte ani pentru a fi pus în aplicare. Semnificaţia sa – dreptate socială şi trai decent + lupta împotriva Corupţiei, cu C mare. Ultimii ani, cei în care Traian Băsescu a condus, practic, România, fără nici un fel de opoziţie internă, au distrus total acest mesaj. Iar electoratul care l-a susţinut (eu nu mă număr printre ei, dar am prieteni care au fost mîndri de votul pro-Băsescu) este debusolat de „performanţele“ la guvernare ale echipei lui Traian Băsescu. Care au dus şi la distrugerea mesajului social, dar şi a celui privind lupta împotriva corupţiei.
Ultimii doi ani de austeritate nu au creat „dreptatea“ socială clamată, chiar dacă şi acum unii încă susţin că este „drept“ să tai fonduri sociale dedicate educaţiei, pensionarilor şi integrării sociale a celor fără loc de muncă. Evident – acceptînd direcţionarea lor spre „investiţii“ de partid, care au efect multiplicator doar în voturi, nu şi în creşterea economică sau în reducerea inegalităţilor.

Cît despre „anticorupţie“ – aici eşecul este cu adevărat dramatic. Şi el nu porneşte în nici un caz de la absenţa unei condamnări a lui Adrian Năstase (cei care cred asta au o perspectivă cu adevărat ciudată asupra independenţei justiţiei), ci de la transformarea PDL din partidul care lupta împotriva corupţiei în „cel mai corupt partid din România“. Am realizat, la Fundaţia Multimedia, un sondaj recent, în care am întrebat ce formaţiune politică este cea mai coruptă, astăzi. Răspunsul, deloc surprinzător – PDL! Şi asta după ani de zile în care se credea că acest partid este cel mai puţin corupt. A fost nevoie doar de doi ani de guvernare pentru această performanţă.

Cazul Gutău, de care vorbeam iniţial, este emblematic pentru un fenomen generalizat. Antonie Solomon, condamnat şi el pentru corupţie, a fost reprimit cu braţele deschise. Cazul Ridzi a fost primul caz de parlamentar în care PDL a făcut un pas înapoi. Preşedintele Băsescu a evitat mereu să se pronunţe clar în această privinţă. Au apărut apoi situaţii penale (cazul Pasat sau Plăcintă), în care PDL iarăşi a evitat să-şi asume o poziţie clară. Apoi, cazul Anastase (unde am asistat la cea mai ipocrită demonstraţie din partea PDL, care a ales să se apere de o infracţiune evidentă, cu argumentul „toţi fură“). Anul 2011 a adus şi exemple puternice la nivel local – la Arad, la Timişoara, la Braşov, la Cluj-Napoca, la Sibiu, în Maramureş – aproape întreg Ardealul a fost marcat de corupţie la nivelul administraţiei PDL. Unele cazuri duceau spre şeful ANAF, Sorin Blejnar. Iar Apostu a condus direct la premierul Boc. Şocant, nu? Partidul care părea că are atitudinea cea mai intransigentă în ceea ce priveşte corupţia a devenit sinonim cu corupţia...

În 2010, anul în care PDL a rămas singur la guvernare, s-a produs o schimbare majoră: din cauza luptei interne de partid, au început acuzele reciproce, iar multe dintre marile dezvăluiri despre corupţia unor membri PDL au venit chiar din interior. Monica Macovei şi Cristian Preda sînt, astăzi, unii dintre cei mai detestaţi oameni în PDL, tocmai pentru că nu au abandonat discursul din 2004. Asta nu înseamnă că nu există şi o răspundere în ceea ce-i priveşte. Cazul Macovei este puţin discutat – de pildă, doamna ministru a fost cea care a reinstituit controlul politic în numirile de magistraţi în România. Şi, sub patronajul domniei sale, a început sarabanda decretelor prezidenţiale de numiri şi schimbări de procurori şi judecători (după numărătoarea făcută de echipa Infopolitic.ro, aceste decrete au fost de peste 20 de ori mai multe decît cele emise de preşedinţii anteriori). Traian Băsescu, cu sprijinul miniştrilor săi de justiţie, a schimbat mai mulţi procurori şi judecători decît oricine altcineva. Iar, astăzi, acelaşi preşedinte se plînge de procurori şi judecători, ca şi cum nu ar avea nici o legătură cu aceştia. Ar fi interesant ca preşedintele să explice de ce, în loc să critice public justiţia, nu foloseşte acelaşi mecanism prin care i-a numit pe procurorii ineficienţi de azi pentru a-i schimba.

Concluziile sînt deprimante pentru cei care încă mai sînt convinşi de buna credinţă a PDL. Sigur, unii vor spune că niciodată, în România, nu a existat o putere atît de dispusă să lase justiţia să dezvăluie cazuri de corupţie din propriile rînduri. Celor care încă mai cred asta, le cer să facă un exerciţiu de sinceritate – Cîte din aceste cazuri au dus, de fapt, la eliminarea din politică a membrilor PDL descoperiţi a avea legături cu corupţia? Şi cîte exemple mai sînt necesare (există un site, mafiilepdl.ro, care contabilizează cazurile prezentate de presă) pentru a accepta că e plauzibilă o explicaţie diferită: această avalanşă de cazuri arată nu independenţa justiţiei (care este lăsată să dezvăluie adevărul), ci exprimă o corupţie fără precedent?

Dan Sultănescu era în 2001 un proaspăt absolvent al SNSPA. Astăzi este director executiv al Fundaţiei Multimedia pentru Democraţie Locală şi consultant politic apropiat al preşedintelui PSD Victor Ponta.