Eşecul "Dreptăţii" şi "Adevărului"

Dan SULTĂNESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 413 din 12-18 ianuarie 2012
Eşecul "Dreptăţii" şi "Adevărului" jpeg

În ianuarie 2010, primarul PDL din Rîmnicu Vîlcea, Mircia Gutău, era condamnat definitiv la închisoare cu executare. Pentru luare de mită. În februarie 2010, acelaşi primar a fost numit cetăţean de onoare al municipiului, la iniţiativa deputatului PDL Samoil Vâlcu! Acest caz nu este singular. El reflectă o stare de spirit în partidul de guvernămînt, care se comportă ca şi cum orice gest de corupţie poate fi iertat celor care au performanţe electorale. Pragmatism amoral pur, dacă mă pot exprima aşa. Oricum am numi asta, numai determinare în a lupta cu corupţia nu vedem la PDL, la guvernul actual sau la preşedinte.

Scriam acum zece ani despre rolul instituţiilor în consolidarea democraţiei (şi, implicit, în lupta împotriva corupţiei). Cu zece ani mai tînăr şi mai idealist fiind, credeam sincer că, dacă se lucrează la consolidarea instituţiilor şi a regulilor, rezultatele nu au cum să nu apară. Multe voci credibile din zona societăţii civile au cerut partidelor să militeze pentru asta. Soluţia aleasă de unele astfel de voci ale societăţii civile a fost însă greşită – mulţi au abandonat lupta civică şi au intrat în politică, alături de partidul de guvernămînt. Efectul? Nici democraţia nu s-a întărit (comasarea alegerilor nu este tocmai cel mai bun exemplu de democratizare), nici respectivele voci nu au mai fost active civic, lăsînd societatea civilă mai săracă şi mai slabă.

Sloganul Alianţei DA, precum şi al prezidenţiabilului Traian Băsescu – „E timpul Dreptăţii, e vremea Adevărului“ a avut la dispoziţie şapte ani pentru a fi pus în aplicare. Semnificaţia sa – dreptate socială şi trai decent + lupta împotriva Corupţiei, cu C mare. Ultimii ani, cei în care Traian Băsescu a condus, practic, România, fără nici un fel de opoziţie internă, au distrus total acest mesaj. Iar electoratul care l-a susţinut (eu nu mă număr printre ei, dar am prieteni care au fost mîndri de votul pro-Băsescu) este debusolat de „performanţele“ la guvernare ale echipei lui Traian Băsescu. Care au dus şi la distrugerea mesajului social, dar şi a celui privind lupta împotriva corupţiei.
Ultimii doi ani de austeritate nu au creat „dreptatea“ socială clamată, chiar dacă şi acum unii încă susţin că este „drept“ să tai fonduri sociale dedicate educaţiei, pensionarilor şi integrării sociale a celor fără loc de muncă. Evident – acceptînd direcţionarea lor spre „investiţii“ de partid, care au efect multiplicator doar în voturi, nu şi în creşterea economică sau în reducerea inegalităţilor.

Cît despre „anticorupţie“ – aici eşecul este cu adevărat dramatic. Şi el nu porneşte în nici un caz de la absenţa unei condamnări a lui Adrian Năstase (cei care cred asta au o perspectivă cu adevărat ciudată asupra independenţei justiţiei), ci de la transformarea PDL din partidul care lupta împotriva corupţiei în „cel mai corupt partid din România“. Am realizat, la Fundaţia Multimedia, un sondaj recent, în care am întrebat ce formaţiune politică este cea mai coruptă, astăzi. Răspunsul, deloc surprinzător – PDL! Şi asta după ani de zile în care se credea că acest partid este cel mai puţin corupt. A fost nevoie doar de doi ani de guvernare pentru această performanţă.

Cazul Gutău, de care vorbeam iniţial, este emblematic pentru un fenomen generalizat. Antonie Solomon, condamnat şi el pentru corupţie, a fost reprimit cu braţele deschise. Cazul Ridzi a fost primul caz de parlamentar în care PDL a făcut un pas înapoi. Preşedintele Băsescu a evitat mereu să se pronunţe clar în această privinţă. Au apărut apoi situaţii penale (cazul Pasat sau Plăcintă), în care PDL iarăşi a evitat să-şi asume o poziţie clară. Apoi, cazul Anastase (unde am asistat la cea mai ipocrită demonstraţie din partea PDL, care a ales să se apere de o infracţiune evidentă, cu argumentul „toţi fură“). Anul 2011 a adus şi exemple puternice la nivel local – la Arad, la Timişoara, la Braşov, la Cluj-Napoca, la Sibiu, în Maramureş – aproape întreg Ardealul a fost marcat de corupţie la nivelul administraţiei PDL. Unele cazuri duceau spre şeful ANAF, Sorin Blejnar. Iar Apostu a condus direct la premierul Boc. Şocant, nu? Partidul care părea că are atitudinea cea mai intransigentă în ceea ce priveşte corupţia a devenit sinonim cu corupţia...

În 2010, anul în care PDL a rămas singur la guvernare, s-a produs o schimbare majoră: din cauza luptei interne de partid, au început acuzele reciproce, iar multe dintre marile dezvăluiri despre corupţia unor membri PDL au venit chiar din interior. Monica Macovei şi Cristian Preda sînt, astăzi, unii dintre cei mai detestaţi oameni în PDL, tocmai pentru că nu au abandonat discursul din 2004. Asta nu înseamnă că nu există şi o răspundere în ceea ce-i priveşte. Cazul Macovei este puţin discutat – de pildă, doamna ministru a fost cea care a reinstituit controlul politic în numirile de magistraţi în România. Şi, sub patronajul domniei sale, a început sarabanda decretelor prezidenţiale de numiri şi schimbări de procurori şi judecători (după numărătoarea făcută de echipa Infopolitic.ro, aceste decrete au fost de peste 20 de ori mai multe decît cele emise de preşedinţii anteriori). Traian Băsescu, cu sprijinul miniştrilor săi de justiţie, a schimbat mai mulţi procurori şi judecători decît oricine altcineva. Iar, astăzi, acelaşi preşedinte se plînge de procurori şi judecători, ca şi cum nu ar avea nici o legătură cu aceştia. Ar fi interesant ca preşedintele să explice de ce, în loc să critice public justiţia, nu foloseşte acelaşi mecanism prin care i-a numit pe procurorii ineficienţi de azi pentru a-i schimba.

Concluziile sînt deprimante pentru cei care încă mai sînt convinşi de buna credinţă a PDL. Sigur, unii vor spune că niciodată, în România, nu a existat o putere atît de dispusă să lase justiţia să dezvăluie cazuri de corupţie din propriile rînduri. Celor care încă mai cred asta, le cer să facă un exerciţiu de sinceritate – Cîte din aceste cazuri au dus, de fapt, la eliminarea din politică a membrilor PDL descoperiţi a avea legături cu corupţia? Şi cîte exemple mai sînt necesare (există un site, mafiilepdl.ro, care contabilizează cazurile prezentate de presă) pentru a accepta că e plauzibilă o explicaţie diferită: această avalanşă de cazuri arată nu independenţa justiţiei (care este lăsată să dezvăluie adevărul), ci exprimă o corupţie fără precedent?

Dan Sultănescu era în 2001 un proaspăt absolvent al SNSPA. Astăzi este director executiv al Fundaţiei Multimedia pentru Democraţie Locală şi consultant politic apropiat al preşedintelui PSD Victor Ponta.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Sentință exemplară în cazul unui șofer care a dat intenționat cu mașina de lux peste mai mulți polițiști
Doi polițiști din Argeș au fost loviţi, cu intenție, de un șofer care s-a urcat la volan deși avea permisul de conducere suspendat. Bărbatul a pus în pericol viața agenților și a celor trei copii minori ai săi, aflați în mașină în momentul producerii incidentului.
image
image
A murit procurorul român cu cea mai mare vechime în magistratură. Încă era în activitate
Pavel Palcu, procurorul arădean cu cea mai mare vechime în magistratură din România a murit, astăzi, 15 aprilie, într-un centru de recuperare medicală din Bucureşti.

HIstoria.ro

image
„Monstruoasa coaliție”, Cuza și francmasonii, în „Historia” de aprilie
De ce au ales adversarii lui Cuza să-l răstoarne de la putere? Care a fost rolul masoneriei în acest proces? Este apartenenţa lui Cuza la masonerie confirmată documentar?
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.