Eroii romi și Centenarul României

Ciprian NECULA
Publicat în Dilema Veche nr. 754 din 2-8 august 2018
Eroii romi și Centenarul României jpeg

Empiric, am observat că atunci cînd scriem „de bine“ despre romi, așa cum am fost prevenit de către unii jurnaliști care doreau să îmi capteze atenția militantă, tendința e să vorbim despre rom ca victimă perpetuă. Cădem, adică, într-un alt gen de exotism; de la opulență, manele și merțane, la invocarea răului istoric, a opresiunii ca moștenire. Tentația asta simplificatoare nu apare doar la jurnaliștii „de treabă“, ci și în discursul unor cercetătorii, artiști, activiști pentru drepturile omului și politicieni.

Sigur, istoria romilor nu este tocmai fericită în spațiul românesc, după 500 de ani de sclavie, deportări în Transnistria, politica de asimilare forțată a guvernului comunist, rasismul de zi cu zi, fie interpersonal sau instituțional, accesul limitat la resurse (sanătate, educație, infrastructură, lipsa documentelor de stare civilă, identitate sau locuire) – doar dacă ești complet ignorant ori răuvoitor eviți să aduci asemenea argumente în discuțiile despre situația romilor din România. Și, totuși, nu mai există nimic altceva?

Doar că, atunci cînd vorbim pe ton paternalist-ortodox doar despre istoria opresivă și experiențele dramatice ale romilor, fără ca grupul despre care vorbim să participe activ în spusele noastre, blocîndu-ne în „Vai, săracii!“, e foarte probabil că nu vorbim despre ei, de fapt, ci despre noi, cei aflați în poziția de-a emite păreri. Asemenea abordare e cam ca în DEX-ul nostru de căpătîi, ce ne spune că „rom“ este sinonim cu „țigan“, adică la fel, numai că altfel spus.

Am ajuns la acestă concluzie în urma întîlnirii cu două grupuri de tineri romi, dîndu-mi seama că noi, romii, nu avem o reprezentare specifică a eroismului. Eroul rom, chiar și atunci cînd ar putea fi – vezi Harap Alb – nu este, de fapt, căci pînă și acest harap a fost „spălat“. Hai, cititorule – indiferent de genul, etnia, orientarea ta sexuală, religia, profesia ori clasa din care faci parte –, spune repede: știi vreun erou rom? Dificil, nu-i așa? Nici măcar Google n-o să te ajute, nu te mai obosi să cauți, căci așa ceva nu există nici în încăpătoarea noastră memorie digitală!

Primul erou pentru mine este poporul rom însuși, dacă privim drept act eroic supraviețuirea sa îndărătnică. Cum se face că romii mai sînt încă romi, chiar fără instituții care să le protejeze unicitatea, fără armată, fără religie, fără limbă scrisă, fără educație de masă, fără un stat? Cum de au reușit, timp de secole, banala performanță de a exista? Răspunsuri pot fi multe, în funcție de cine le formulează, dar realitatea este ea însăși un răspuns: avem un popor ce a supraviețuit în cele mai ostile contexte istorice, în condițiile în care culturi, etnii, popoare au tot dispărut de-a lungul istoriei.

Nu-mi propun să fac o listă cu eroi romi, deși e tentant să vă scriu despre Charlie Chaplin, Grigoraș Dinicu ori Nicolae Gheorghe; limita de spațiu (și timp) mă face să cred că mai util este să vă descriu cu acest prilej doar cîteva tipologii de eroi romi.

Eroi în sclavie

Or fi conspirat vreodată sclavii romi împotriva stăpînului? Au spînzurat vreun stareț de mănăstire proprietară de robi? Nu știu nici un fel de mărturie istorică în acest sens, dar presupun că au existat romi care s-au răzvrătit și, documentat, știm sigur că au fost mii de romi ce au fugit din robie. Unul dintre acești fugari a fost și Ștefan Răzvan, sclav rom înainte să ajungă, pentru puțin timp, domnitor al Moldovei. Există însă probabilitatea ca și alți robi să fi evadat din această condiție și să acceadă la diverse poziții în ierarhiile sociale din perioada respectivă.

Eroine rome, cu siguranță, au fost fetele și femeile roabe care au trebuit să îndure abuzurile sexuale (cf. Andrei Oișteanu, Sexualitate și societate, Editura Polirom, 2016) ale stăpînilor boieri sau călugări. După cum eroi au fost și tinerii romi nevoiți să potolească plictiseala jupîneselor, cîtă vreme boierul era ocupat cu alte treburi.

Eroi romi sînt și cei care în 1848 au avut curajul să îi scrie lui Pașa Fuad că, dacă reinstaurează vechea ordine și nu păstrează decizia pașoptiștilor români privind abolirea robiei, or să dea foc Bucureștilor, așa cum menționează boieroaica Emilia Racoviță într-o scrisoare.

Și pașoptiștii ar trebui să fie priviți ca eroi ai romilor, căci au fost primii ce au dat dovadă de umanitate, unii dintre aceștia eliberîndu-și robii înainte de vreme și fără răscumpărare, așa cum se va întîmpla la jumătatea secolului al XIX-lea.

Erou este chiar și „țiganul înecat la mal“. Sau, mai bine spus, robul fugar care, odată prins, pentru că stăpînul nu avea dreptul să-l ucidă, era aruncat în apă și cu sulița era împins îndărăt ori de cîte ori încerca să iasă pe mal; înecarea lui nu mai era o crimă, ci doar un accident anonim.

Eroi sînt, pomeniți tacit, romii sclavi mănăstirești care au contribuit prin munca lor la ridicarea și îngrijirea lăcașelor de cult ortodox.

Eroi au fost și romii domnești care, în peregrinările lor pe la curți boierești, în schimbul bucății de mălai, spuneau basme și pilde, cîntau și dansau așa cum văzuseră prin alte părți. Fără romii aceștia nomazi, folclorul românesc ar fi rămas divizat și izolat la nivel local. Romii au fost cei ce-au plimbat dintr-un sat în altul folclorul românesc, în condițiile în care țăranii erau sedentari și legați de glie.

Eroi după abolirea sclaviei

Eroi ai romilor au fost și politicienii români (moldoveni și munteni) care au reușit să modernizeze România și să desăvîrșească idealurile sociale ale pașoptiștilor, între care un punct important a fost abolirea sclaviei din cele două principate. Un exemplu l-a reprezentat Mihail Kogălniceanu, unul dintre politicienii și intelectualii de marcă ai României, care, în 1891, din Aula Academiei Române, a făcut o analiză a situației populației de romi din cele două principate, evocîndu-i pe romii deveniți după slobozenie industriași, economiști, oratori și politicieni, și adăugînd:

„Chiar pe uliţele oraşului Iaşi, în tinereţele mele am văzut fiinţe omeneşti purtînd lanţuri în mîini sau la picioare, ba unii chiar coarne de fier aninate de frunte şi legate prin coloane împrejurul gîtului. (…) Sînt sigur că părinţii noştri, dacă s-ar scula din mormînt, văzînd progresele ce au făcut sufletele ţigăneşti emancipate de dînşii, nu s-ar căi de reforma umanitară proclamată de ei.“

La fel, eroi au fost muzicienii și artiștii romi ce și-au depășit condiția de cetățeni de mîna a doua, devenind artiști recunoscuți, apreciați și reprezentativi ai culturii naționale.

Eroi sînt meșteșugarii romi care au furnizat resurse pentru economiile locale și au fost principala sursă a culturii populare. Ce ar fi fost România fără lăutari și țăranul român fără fierarul rom?!

După cum eroi sînt și romii ardeleni care în 1919, printre primele grupuri etnice din Transilvania, altele decît românii, au organizat zece adunări ca să-și arate susținerea pentru unirea Ardealului cu Regatul României.

Eroi sînt cei ce au inițiat mișcarea civică și politică a romilor din România în perioada interbelică, care au publicat ziare, care au revendicat echitate socială și drepturi colective pentru romi.

Eroi sînt soldații romi (din ambele războaie mondiale) care au luptat pentru țara lor, România, și ale căror familii, în vreme ce ei se aflau pe frontul celui de-al doilea război, erau deportate în Transnistria. Și eroi sînt sătenii români ce au protestat repetat față de deportarea fierarilor și lăutarilor, fără de care economia și cultura rurală ar fi fost grav afectate.

Eroi în comunism

Eroi au fost romii care au perceput amenințarea politicii de asimilare aplicate de partidul comunist, continuînd să-și practice tradițiile și meșteșugurile după orele de proletariat, acasă, cînd se regăseau ca romi. Eroi au fost romii nomazi, forțați să se sedentarizeze, după ce li s-au confiscat bunurile și, în cele din urmă, modul de viață.

Eroi au fost romii care au înțeles că munca formală, educația formală, accesul la sănătate și justiție, documente de stare civilă și locuire sînt importante pentru practica cetățenească, dar nu și-au uitat specificul cultural. Eroi au fost, de aceea, cei ce-au urmat învățămîntul obligatoriu, devenind intelectuali și pregătind terenul pentru o mișcare civică și politică a romilor coerentă.

Eroi au fost cei care, deși expuși riscurilor, au militat pentru drepturile și recunoașterea romilor ca naționalitate conlocuitoare în România, cel mai activ și mai important fiind Nicolae Gheorghe, fondatorul mișcării romilor de azi, sociolog cu recunoaștere internațională și intelectual român desăvîrșit, datorită căruia romii se pot exprima astăzi ca romi. Eroi au fost romii care în 1989 s-au sacrificat pentru România, au luptat pentru libertate și, nu în ultimul rînd, pentru echitatea pe care romii și-o visau încă din perioada sclaviei.

Eroi sînt cei care au fondat mișcarea asociativă a romilor după 1990, care s-au luptat cu rasismul și violențele interetnice, cei care au reprezentat interesele romilor și au inițiat primele programe de dezvoltare socială în comunitățile de romi.

Eroi pot fi mulți dintre cei care astăzi se manifestă împotriva rasismului antirom, a romofobiei, cei care dezvoltă programe sociale sau economice în comunități de romi, cei care promovează și/sau practică cultura romă, cei care publică rezultatele cercetărilor lor despre romi, chiar și cei care cîrcotesc pe Facebook, toți pot fi eroi dacă contribuția lor capătă sens și ajunge să fie recunoscută ca atare.

În etapa în care ne aflăm, important este, cred eu, să ne recuperăm eroii din istorie pentru a ne capacita generațiile viitoare, pentru continuitate și pentru reperele noastre morale. Centenarul României este, poate, momentul cel mai potrivit să evocăm aceste personalități, fără de care România de azi ar fi fost mai puțină și mai săracă. 

Ciprian Necula este doctor în sociologie, activist pentru drepturile omului, fondatorul Romano ButiQ şi al Muzeului Culturii Romilor.

Foto: Alessandro Galantucci, flickr

Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.