Era mai bine înainte şi după

Iulia BLAGA
Publicat în Dilema Veche nr. 404 din 10-16 noiembrie 2011
Era mai bine înainte şi după jpeg

Să fie stereotipul „era mai bine înainte“ valabil şi în cazul cinema-ului? Da, la fel cum e valabil în celelalte cazuri E, oricum, uşor de înţeles de către cinefili – în cel mai recent film al său (şi unul dintre cele mai amuzante), Miezul nopţii în Paris/Midnight in Paris, Woody Allen prelucrează acest stereotip şi o face atît de bine încît nostalgii-corolar gen „Era mai bine pe vremea lui Ceauşescu“ se dezumflă de la sine. Personajul interpretat de Owen Wilson, contemporan cu noi, e convins că „era mai bine în anii ’30“, incluzînd obligatoriu în ecuaţie şi Parisul. Printr-un miracol petrecut la miezul nopţii, pe nişte trepte dintr-un anume loc din Paris şi ascultînd clopotul unei anumite biserici, Gil Pender (scenarist care încearcă să scrie proză şi să lase Hollywood-ul în durerea lui) pătrunde în anii ’30. Aici se îndrăgosteşte de bovarica Adriana, amanta lui Modigliani, Picasso şi Hemingway, care – la rîndul ei – e convinsă că Epoca de Aur a umanităţii a fost La Belle Époque. Concluzia e una: în orice epocă am trăi, ne place să credem că înainte era mai bine pentru că ne e lene să luăm viaţa în piept sau să apreciem ce avem.

Cinema-ul de azi, unde flashback-ul e considerat un clişeu de evitat (numai regizorii conservatori mai folosesc acest procedeu desuet), preferă glisarea într-o realitate paralelă (Începutul/Inception ar fi un exemplu cuprinzător), dar şi acest lucru e, pînă la urmă, tot un clişeu. Că e trecut sau realitate paralelă (cum e în Cowboys şi extratereştri/Cowboys & Aliens), spectatorul e invitat de fiecare dată, asemeni Ceciliei (Mia Farrow) din Trandafirul roşu din Cairo/The Purple Rose of Cairo, să interacţioneze cu lumea de pe ecran. Miza acestui film realizat de Woody Allen în 1985 e că Cecilia trebuie să aleagă între personajul de care se îndrăgostise (pe care îl cheamă tot Gil) şi actorul care îl interpretase în film. Îl alege pe actor, crezînd că ficţiunea va schimba definitiv realitatea, că se va topi în ea, dar acesta îi dă papucii şi visul se termină. 

„Fotografia aia nici n-a fost făcută încă“

...Îi spune Teddy (John Alexander) medicului Einstein (Peter Lorre) din Arsenic şi dantelă veche/Arsenic and Old Lace, adorabila comedie realizată de Frank Capra după piesa lui Joseph Kesselring, în 1944. Teddy e dus cu pluta. Se crede Theodore Roosevelt. Se îmbracă în uniformă colonială şi i-a îngropat harnic pe toţi cei 12 moşuleţi omorîţi de cele două surori ale lui în pivniţă, ştiind de la ele că erau bolnavi de febră galbenă. Acum îi arată chirurgului Einstein – care e un criminal, la fel ca nepotul lui Teddy, Jonathan (Raymond Massey) – această fotografie care nici n-a fost făcută încă (!) pentru că, în desfăşurătorul istoric imaginar după care curge mintea lui Teddy, nu s-a ajuns la capitolul respectiv. Acesta îi va spune, de altfel, mai tîrziu şi lui Jonathan: „Nu arătaţi ca cineva cunoscut. Probabil că o să vă întîlnesc în junglă, mai tîrziu“. Dacă timpul e relativ – criminalul Einstein din film e un „medic de înaltă distincţie“ (el l-a transformat pe Jonathan, printr-o operaţie estetică, într-un al doilea Boris Karloff şi, ca fandaxia să fie gata, chiar Boris Karloff l-a interpretat pe Jonathan pe Broadway), Teddy şi, împreună cu el, toate personajele trăiesc o poveste care n-a început încă, deşi exista cu ceva timp înainte. Stereotipul cu „era mai bine înainte“ poate la fel de bine să însemne că era la fel de bine şi după. („E şi ieri o zi“, scria Mircea Nedelciu.) 

Prin ochii fantomei

Dacă unchiul Boonmee – eroul filmului thailandezului Apichatpong Weerasethakul care a cîştigat Cannes-ul anul trecut (Uncle Boonmee Who Can Recall His Past Lives) – îşi poate aminti vieţile anterioare, cu toate clişeele lor (spiritele întunecate cu ochii roşii ca nişte beculeţe, precum şi alte trucuri din vechi filme horror), vă puteţi imagina cîte îşi aminteşte Nicolae Ceauşescu în filmul lui Andrei Ujică. Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu nu e, însă, un inventar de clişee, ci un text cu propoziţii şi fraze prin care acestea sînt dezambiguizate (la fel cum sînt dezambiguizate, dar în altă cheie, într-unul din trailerele filmului, regizat de Radu Jude). Nicolae Ceauşescu pipăind, mecanic, o pîine ca să vadă dacă e proaspătă, oameni ai muncii şi ţărani întinzînd tradiţionala horă săltată, vizitele pe şantierele patriei sau la Buftea, unde se filma o nouă pagină de epopee naţională, sînt clişee pe care le ştiam din alt context şi la care ajungem acum prin ochii (roşii, de fantomă) ai lui Nicolae Ceauşescu. Andrei Ujică – s-a mai spus – face un (fals) documentar cu materialul clientului. Acest Nicolae Ceauşescu este cel pe care îl ştiam, dar noi ne vedem prin ochii lui aşa cum ne ştiam? În orice caz, imaginea poate că ne aminteşte de cineva cunoscut. Poate e cineva cu care urmează să ne întîlnim mai tîrziu (în junglă).

Iulia Blaga este critic de film.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cum arată Rotunda, locul unde a fost bătaie pe „casele de 250 de euro". Prețul cu care se vând acum imobilele FOTO
Zeci de proprietari ai caselor din satul Rotunda, comuna băcăuană Gura Văii, își reabilitează și modernizează imobilele. Mai mult de jumătate din cele 205 case construite de autorități în 2005, după inundații devastatoare, și abandonate ulterior au fost cumpărate la licitație acum doi ani
image
Unde trăiesc cel mai puțin „dotaţi“ bărbaţi din lume. Locul ocupat de români în topul mondial
Cercetătorii au întocmit o hartă interactivă a statelor unde trăiesc cei mai slab dotați bărbați.
image
Tipul de brânză pe care este bine să-l mănânci înainte de culcare: adormi în timp record
Mâncatul câtorva felii de brânză înainte de culcare vă poate ajuta să adormiți rapid.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.