Energia – care este prețul rezonabil?

Antonia COLIBĂȘANU, Lucian INDRIEȘ
Publicat în Dilema Veche nr. 920 din 25 noiembrie – 1 decembrie 2021
Energia – care este prețul rezonabil? jpeg

Energia este o marfă. Doar că ea este marfa de care depind toate celelalte mărfuri. Fie că este vorba de electricitate, gaze naturale sau de carburanți, cu toții folosim energie, fără să cuantificăm exact cît de multă sau dacă am fost eficienți, prin prisma prețului plătit.

Asemenea tuturor mărfurilor, energia poate să fie supusă unor volatilități sau creșteri foarte abrupte de preț. Noi, însă – consumatorii finali –, nu percepem creșterile de preț decît atunci cînd acestea se întind pe perioade destul de îndelungate, determinînd o creștere a prețului alimentelor și bunurilor de consum. Cu alte cuvinte, percepem mai degrabă la supermarket că a crescut prețul la energie. Poate și la benzinărie, în cazul în care folosim automobilul personal.

Cînd se vorbește însă despre o „criză energetică” de mai mult de cîteva săptămîni devine din ce în ce mai clar că factura la gaze și la lumină va fi și ea în creștere. Cît va mai crește însă prețul? Și cît este prea mult? Care este prețul „corect”, rezonabil al energiei care să ne mulțumească? Sînt întrebări juste ale momentului. Dar și mai importante sînt alte cîteva întrebări: Care sînt factorii care influențează prețul energiei? Cum se stabilește acest „rezonabil” la nivel național? Ni se spune că în România „stăm mai bine”, comparativ cu alte state, pentru că sîntem stat producător de energie. Dar ce înseamnă, de fapt, acest lucru?

România este într-adevăr privilegiată din punctul de vedere al diversității surselor de energie – aproximativ 80% din totalul gazelor naturale consumate sînt extrase din subsolul țării (România este astăzi al doilea cel mai mare producător de gaze naturale din UE), iar energia electrică este produsă dintr-o varietate de surse: hidro (25%), cărbune (20%), gaze naturale (20%), nucleară (20%), energie regenerabilă (15%) – cîmpuri cu panouri solare fotovoltaice și parcuri de turbine eoliene.

Totuși, piața gazelor naturale este globală — de pildă, nave specializate pot aduce gaze naturale lichefiate din Statele Unite pe coastele Europei, iar conducte transcontinentale aduc gaze de la mii de kilometri distanță, din Rusia, Azerbaidjan sau din Marea Norvegiei. Cererea de gaze naturale a crescut în ultimul an la niveluri fără precedent (în bună parte datorită redresării economice din întreaga lume), astfel că prețul gazelor naturale a înregistrat un record la nivel global.

România și întreaga Europă par să fie surprinse de acest context mondial, în care gazele naturale sînt livrate celui mai bun plătitor (care în acest moment este Asia, nu Europa), iar producția europeană de gaze naturale este în continuă descreștere pe fondul scăderii investițiilor în dezvoltarea capacităților de producție a combustibililor fosili. Mai mult, amenințările din ultimele săptămîni ale Rusiei de a întrerupe livrarea gazelor naturale Republicii Moldova nu fac decît să pună presiune și mai mare pe prețul regional și european al acestei mărfuri.

Creșterea actuală a prețului la energie electrică la nivel european este determinată în primul rînd de creșterea prețului gazelor la nivel mondial, gazele naturale fiind materia primă pentru 20% din necesarul de energie electrică al României (și 26% la nivel european). Mai mult, în timp ce piața gazelor este globală, piața de energie electrică este prin necesitate regional-europeană. Statele Unite nu pot livra energie electrică Europei (datorită geografiei), iar vecinii noștri de pe continentul african sau țările din fosta Uniune Sovietică nu o pot face decît într-o măsură foarte mică, insignifiantă în raport cu nevoile totale ale Europei. Așa că prețul energiei electrice în Europa este în bună parte o chestiune care trebuie gestionată la nivel european.

România este parte din piața unică europeană a energiei electrice, fiind legată de restul Europei prin diferite mecanisme de cuplare prin preț. Acest lucru înseamnă că energia electrică circulă liber în Europa și întotdeauna din zonele cu preț mai scăzut către zonele cu preț mai ridicat, adică dacă vecinii noștri produc energie mai ieftin decît noi, vor vinde mai mult în România și viceversa. România poate fi astăzi exportator de energie, iar mîine importator – dar acesta nu este un lucru rău! Din contra, aceste fluxuri și într-un sens, și în celălalt arată că piața unică europeană de energie electrică funcționează, iar rezultatul este un preț mai mic, echitabil, pentru toți consumatorii.

Așadar, prețul energiei electrice din România nu poate fi pur și simplu disociat sau dezlegat de cel din restul Europei. De pildă, tranzacțiile cu energie electrică pe termen scurt din România și din Ungaria sînt practic tot timpul la același preț, iar de la sfîrșitul lui octombrie 2021, piața spot de energie electrică din România funcționează în regim cuplat și cu cea din Bulgaria. Este limpede astfel că soluțiile pentru această criză europeană nu pot fi naționale; sau, altfel spus, că o multitudine de soluții naționale nu pot rezolva o criză europeană (deși o pot adînci!).

Exportul de energie electrică era o normalitate pentru România cu doar cîțiva ani în urmă. Țara noastră, cu diversele ei surse de energie, a avut întotdeauna în trecut posibilitatea de a produce mai multă energie decît consumul național, surplus care era vîndut vecinilor. Se putea spune astfel că „România nu depindea de nimeni” pentru a-și asigura necesarul intern, ba chiar „avea și de dat”. Începînd din 2014, însă, consumul de energie electrică a crescut atît în România, cît și în restul Europei – și este în continuă creștere. Producția anuală de energie electrică nu a ținut însă pasul cu creșterea consumului, ba chiar a scăzut. Chiar dacă în ultimii 15 ani în România s-au instalat multe capacități de generare a energiei electrice din surse regenerabile (eoliană, solară), acest lucru a fost contrabalansat de ieșirea din uz a multor termocentrale depășite tehnologic, care nu au fost înlocuite de centrale electrice noi (cu emisii reduse de carbon sau care utilizează energia regenerabilă).

Din păcate, astăzi, țara noastră nu are întotdeauna capacități de generare suficiente (și suficient de ieftine) pentru a acoperi întregul necesar de consum. Astfel că, începînd din 2019, România a devenit importator net de energie – adică am început să „depindem de alții” pentru asigurarea consumului nostru intern. Acest lucru vulnerabilizează România în contextul european al prețurilor crescute la energie, pentru că pur și simplu nu mai avem acces la energie ieftină (produsă acasă). Rezultatul este că România nu mai beneficiază astăzi de luxul de „a nu depinde de nimeni” pentru asigurarea consumului intern de energie electrică. Consumul se va menține ridicat în toată Europa, mai ales în perioada iernii, iar dinamica pieței din România influențează formarea prețurilor în regiune și viceversa.

Creșterile de preț sînt resimțite de întreaga populație, însă cele mai vulnerabile sînt gospodăriile cu venituri mici, deoarece acestea cheltuiesc un procent semnificativ mai mare din veniturile lor pentru energie. Conform estimărilor Autorității Naționale de Reglementare în Energie, mai mult de jumătate din consumatorii casnici de energie electrică din România, respectiv peste 4,5 milioane, sînt consumatori vulnerabili. Situația este similară și pentru consumatorii de gaze naturale. Mulți dintre acești consumatori sînt afectați de „sărăcie energetică” – adică nu își permit să consume energie din cauza prețului mare.

La începutul lunii octombrie, Comisia Europeană a publicat un set de măsuri de acțiune pe care le pot lua statele membre ale Uniunii Europene pentru a-i proteja pe consumatorii vulnerabili și pentru a atenua impactul creșterii prețurilor asupra întreprinderilor. Acesta este contextul în care Guvernul României a decis compensarea unei părți din facturile la energie, măsură care se estimează că va ajuta peste șase milioane de consumatori. Uniunea Europeană a subliniat însă că toate aceste măsuri naționale trebuie să fie temporare, nu trebuie să interfereze cu funcționarea sau dinamica pieței interne de energie a Europei și în nici un caz nu trebuie să o afecteze negativ, încetinind tranziția către o economie decarbonizată.

Prețurile mari la energia provenită din resurse tradiționale, din combustibili fosili – greu de suportat pentru consumatori – sînt, în același timp, cel mai bun stimulent pentru dezvoltarea surselor de energie curată: un deziderat global, astăzi. Însă prețul nu este altceva decît rezultatul întîlnirii dintre cerere și ofertă. Cînd cererea este crescută și oferta limitată, prețul nu poate fi scăzut. Astfel că pentru România va fi din ce în e mai greu să (re)găsească „prețul rezonabil” la energie.

Nici o țară nu poate ține în frîu creșterea prețurilor la energie, aceste creșteri avînd cauze globale. Sigur, statele care au capacități de producție care pot asigura consumul intern sînt într-o poziție mai bună – însă nu excelentă, avînd în vedere creșterea accelerată a consumului. Tot ce pot face statele este să instituie mecanisme temporare de  compensare a costului energiei – cost care însă va fi suportat, mai devreme sau mai tîrziu, într-o formă sau alta, de către toți consumatorii. România, astăzi, trebuie să se asigure că cele mai vulnerabile gospodării nu vor suporta în mod disproporționat costul acestor măsuri. Pentru milioanele de consumatori vulnerabili și în special pentru cei afectați de sărăcie energetică, „prețul rezonabil” este egal cu accesul la energie.

Antonia Colibășanu este lector la SNSPA în cadrul departamentului de Relații Internaționale și Integrare Europeană și analist la „Geopolitical Futures”. A publicat volumul Geopolitică și geoeconomie contemporană (Editura Tritonic, 2020).

Lucian Indrieș este consultant specializat în domeniul energiei regenerabile și fost stagiar al Comisiei Europene, Direcția Generală pentru Energie.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Pățania unui turist român în Istanbul. Cât a plătit pentru kebabul consumat în Marele Bazar
Un turist român a avut parte de o surpriză uriașă după ce a cerut nota de plată pentru un kebab cumpărat în Marele Bazar din Istanbul. Și-a împărtășit mai apoi experiența pe o pagină de Facebook dedicată turismului din Turcia.
image
Un nou blocaj pe piața legumelor. „Avem solarii pline de tomate care vor rămâne nerecoltate”. Cât a scăzut prețul
Legumicultorii se confruntă cu un nou blocaj pe piață, prețul tomatelor scăzând atât de mult încât nu-și mai acoperă nici cheltuielile cu recoltarea, spun aceștia. Nici la acest preț însă nu mai reușesc să vândă.
image
Secretul refacerii virginității. Rețeta unei contese medievale care a făcut furori în secolul al XVI-lea
Plantele medicinale, soluțiile de înfrumusețare și alchimia au fost pasiunile mai multor contese și regine din Europa secolului al XV-lea. Unele au rămas în istorie pentru „rețetele” controversate de întinerire și chiar de „restaurare” a virginității.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.