Elegantly wasted

Publicat în Dilema Veche nr. 84 din 25 Aug 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Mă sună Leo şi-mi spune că vrea să ştie părerea mea, ca "băiat talentat, sprinţar", în legătură cu un subiect "inactual" - eleganţa. "Nu ştiu nimic despre eleganţă", vine răspunsul meu. Doar că ştiu. Eleganţa nu e inactuală. "Nu mai plînge, Leo, / Plînsu-i doar de formă! / Eleganţa nu e moartă, / Eleganţa se transformă." Chiar şi fără ritm, această veche melodie lăutărească se potriveşte aici de minune, fie ea şi parafrazată în ultimul hal. Eleganţa e strict legată de suprafaţă, de formă, mai degrabă decît de conţinut, de raportare, mai degrabă decît de cel care se raportează. Eleganţa e un produs social, un artificiu util pentru lubrifierea interacţiunilor cu ceilalţi. Nu ai nevoie să fii elegant cu tine însuţi. În ceea ce mă priveşte, prefer o abordare elegantă atunci cînd mi se spune că scriu prost. În rest, eleganţa "conformă", ca modalitate de a-ţi dilua criticile şi acuzele, de a-ţi masca pornirile grobiene, animalice, îmi provoacă repulsie. Cu totul altceva este "profesiunea eleganţei şi a stilului", aşa cum o defineşte Baudelaire vorbind despre dandysm. Aici eleganţa tinde să devină privire continuă în oglindă. Deşi fundamental narcisică, nici ea nu evadează totuşi necesităţii de a fi obiect al privirilor şi al dorinţei altora. O astfel de profesiune a evoluat astăzi sub forma metrosexualităţii - orientare sexuală masculină nedefinită, care are ca principale caracteristici preocuparea intensă faţă de propria imagine şi neîncrederea în transcendent/transcendental. "The metro in metropolis comes from the Greek word meter, meaning mother. Hence, as a matter of semantics, metrosexual actually means motherfucker", afirmă cu umor jurnalistul britanic Mark Simpson, cel care a teoretizat termenul. Dacă ar trebui totuşi să identific atitudinile, pe care eu şi oamenii printre care prefer să trăiesc le asociază azi cu eleganţa şi stilul, atunci acestea ar fi: a reuşi să nu domini şi să nu fi dominat; a submina determinismele sociale; a-ţi cultiva gustul pentru diversitate culturală; a evita refuzurile instinctive; a-ţi cultiva pornirile bisexuale ca modalitate de extindere a propriei capacităţi de cunoaştere; a şti să oferi şi să guşti plăcerile conversaţiei şi ale sexului oral; a şti să îţi creezi filme în care alţii să fie bineveniţi; a şti să intri în filmele altora; a nu acţiona ca personaj principal în propriile filme (decît ca formă de autoironie). Prin "filme" înţeleg tripuri, poveşti, mici naraţiuni, psihoze, ficţiuni personale (a nu se confunda cu mitologiile personale). Am doi prieteni pe care aproape toată lumea îi consideră nebuni în sens psihiatric. Psihotici. Psihopaţi. Ambii îşi cultivă libertatea şi sînt dispuşi să meargă pentru ea pînă la ultimele consecinţe. Unul dintre ei a crezut că are opţiunea de a coborî pe şinele de metrou şi a se întinde pe ele, căutînd aici liniştea lipsei de bariere. El îşi susţine temporar dezorientarea, alţii sînt convinşi că ar fi fost vorba de un spirit de frondă. Aceste interpretări mi se par perfect valabile, doar că nu sînt complete. E şi dezorientat, e şi teribil gestul lui. A fost luat de poliţie şi dus, într-un final, la fostul Spital 9, acum "Alexandru Obregia". Tot ce îmi doresc este să revină intact. Cealaltă (fiindcă e vorba de o fată) caută libertatea prin iubire totală. Se îndrăgosteşte fulgerător şi e dezamăgită la fel de repede. Nu poate să nu-şi proiecteze aşteptările asupra celor pe care îi iubeşte. Şi iubeşte cam pe toată lumea. Nu are răbdare ca ei s-o înţeleagă. E adevărat, pare să nu ţină cont de nimic altceva. E adevărat, reuşeşte să fie percepută ca o întruchipare a egocentrismului. Ambii sînt fascinanţi în frumuseţea lor. Şi ar putea fi, aşa cum dansează cu ei înşişi, cei mai eleganţi oameni pe care îi ştiu, dacă nu ar face o singură greşeală: aceea de a deveni protagonişti în propriile lor filme. Amîndoi sînt foarte aproape de ratarea perfectă. Unul, de idealul dostoievskian al idiotului, celălalt, de erotismul donquijotesc. Adică de suprema eleganţă de a nu dezerta în raport cu propria-ţi libertate. Îmi pare rău că mă folosesc de stereotipii literare. Ştiu că nu e frumos să-i bag în schemele astea, dar e nevoie de nişte repere la care să aveţi oarecum acces pentru a vi-i pune în faţa ochilor, chiar şi foarte puţin. De partea cealaltă, unul e privit ca schizofrenic (cu şanse de recuperare), celălalt ca o curvă iresponsabilă (tot cu şanse de recuperare). Ceea ce nu înseamnă decît că linia pe care au ales să-şi conducă paşii e foarte subţire. Şi că Normalii stabilesc linia, ca de obicei.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.