Elegantly wasted

Publicat în Dilema Veche nr. 84 din 25 Aug 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Mă sună Leo şi-mi spune că vrea să ştie părerea mea, ca "băiat talentat, sprinţar", în legătură cu un subiect "inactual" - eleganţa. "Nu ştiu nimic despre eleganţă", vine răspunsul meu. Doar că ştiu. Eleganţa nu e inactuală. "Nu mai plînge, Leo, / Plînsu-i doar de formă! / Eleganţa nu e moartă, / Eleganţa se transformă." Chiar şi fără ritm, această veche melodie lăutărească se potriveşte aici de minune, fie ea şi parafrazată în ultimul hal. Eleganţa e strict legată de suprafaţă, de formă, mai degrabă decît de conţinut, de raportare, mai degrabă decît de cel care se raportează. Eleganţa e un produs social, un artificiu util pentru lubrifierea interacţiunilor cu ceilalţi. Nu ai nevoie să fii elegant cu tine însuţi. În ceea ce mă priveşte, prefer o abordare elegantă atunci cînd mi se spune că scriu prost. În rest, eleganţa "conformă", ca modalitate de a-ţi dilua criticile şi acuzele, de a-ţi masca pornirile grobiene, animalice, îmi provoacă repulsie. Cu totul altceva este "profesiunea eleganţei şi a stilului", aşa cum o defineşte Baudelaire vorbind despre dandysm. Aici eleganţa tinde să devină privire continuă în oglindă. Deşi fundamental narcisică, nici ea nu evadează totuşi necesităţii de a fi obiect al privirilor şi al dorinţei altora. O astfel de profesiune a evoluat astăzi sub forma metrosexualităţii - orientare sexuală masculină nedefinită, care are ca principale caracteristici preocuparea intensă faţă de propria imagine şi neîncrederea în transcendent/transcendental. "The metro in metropolis comes from the Greek word meter, meaning mother. Hence, as a matter of semantics, metrosexual actually means motherfucker", afirmă cu umor jurnalistul britanic Mark Simpson, cel care a teoretizat termenul. Dacă ar trebui totuşi să identific atitudinile, pe care eu şi oamenii printre care prefer să trăiesc le asociază azi cu eleganţa şi stilul, atunci acestea ar fi: a reuşi să nu domini şi să nu fi dominat; a submina determinismele sociale; a-ţi cultiva gustul pentru diversitate culturală; a evita refuzurile instinctive; a-ţi cultiva pornirile bisexuale ca modalitate de extindere a propriei capacităţi de cunoaştere; a şti să oferi şi să guşti plăcerile conversaţiei şi ale sexului oral; a şti să îţi creezi filme în care alţii să fie bineveniţi; a şti să intri în filmele altora; a nu acţiona ca personaj principal în propriile filme (decît ca formă de autoironie). Prin "filme" înţeleg tripuri, poveşti, mici naraţiuni, psihoze, ficţiuni personale (a nu se confunda cu mitologiile personale). Am doi prieteni pe care aproape toată lumea îi consideră nebuni în sens psihiatric. Psihotici. Psihopaţi. Ambii îşi cultivă libertatea şi sînt dispuşi să meargă pentru ea pînă la ultimele consecinţe. Unul dintre ei a crezut că are opţiunea de a coborî pe şinele de metrou şi a se întinde pe ele, căutînd aici liniştea lipsei de bariere. El îşi susţine temporar dezorientarea, alţii sînt convinşi că ar fi fost vorba de un spirit de frondă. Aceste interpretări mi se par perfect valabile, doar că nu sînt complete. E şi dezorientat, e şi teribil gestul lui. A fost luat de poliţie şi dus, într-un final, la fostul Spital 9, acum "Alexandru Obregia". Tot ce îmi doresc este să revină intact. Cealaltă (fiindcă e vorba de o fată) caută libertatea prin iubire totală. Se îndrăgosteşte fulgerător şi e dezamăgită la fel de repede. Nu poate să nu-şi proiecteze aşteptările asupra celor pe care îi iubeşte. Şi iubeşte cam pe toată lumea. Nu are răbdare ca ei s-o înţeleagă. E adevărat, pare să nu ţină cont de nimic altceva. E adevărat, reuşeşte să fie percepută ca o întruchipare a egocentrismului. Ambii sînt fascinanţi în frumuseţea lor. Şi ar putea fi, aşa cum dansează cu ei înşişi, cei mai eleganţi oameni pe care îi ştiu, dacă nu ar face o singură greşeală: aceea de a deveni protagonişti în propriile lor filme. Amîndoi sînt foarte aproape de ratarea perfectă. Unul, de idealul dostoievskian al idiotului, celălalt, de erotismul donquijotesc. Adică de suprema eleganţă de a nu dezerta în raport cu propria-ţi libertate. Îmi pare rău că mă folosesc de stereotipii literare. Ştiu că nu e frumos să-i bag în schemele astea, dar e nevoie de nişte repere la care să aveţi oarecum acces pentru a vi-i pune în faţa ochilor, chiar şi foarte puţin. De partea cealaltă, unul e privit ca schizofrenic (cu şanse de recuperare), celălalt ca o curvă iresponsabilă (tot cu şanse de recuperare). Ceea ce nu înseamnă decît că linia pe care au ales să-şi conducă paşii e foarte subţire. Şi că Normalii stabilesc linia, ca de obicei.

Bătălia cu giganții jpeg
Unde greșesc autoritățile
Oare, în loc ca autoritățile să încerce să deservească traficul auto, nu ar fi mai constructiv, ca să nu zic mai la îndemînă, să-l descurajeze sistematic?
951 t pag10 foto Alberto Grosescu jpg
Străzi Deschise. Un pariu pentru viitorul Bucureștiului
Avem nevoie de asta ca de aer! Sau și mai bine spus, avem nevoie de asta ca să mai avem ceva aer.
p 11 jpg
Un spațiu public sigur
Mai nou vedem o șansă în tehnologii de condus autonom; mai bine ar fi să mergem din nou autonom pe picioarele noastre.
p 1 jpg
„Ce nu înțelegeți voi este că…”* – 11 lecții despre oraș
Pietonizarea e permanentă. A merge pe carosabil, chiar dacă temporar ți se dă voie, e aproape umilitor.
951 t pag12jos foto C Dragan jpg
În Suedia, două roți sînt mai bune decît patru
Municipalități suedeze au început să reducă drastic numărul locurilor de parcare din centru, înlocuindu-le cu parcări pentru biciclete.
p 13 jpg
Libertatea de a nu folosi mașina
Noua libertate este de a nu fi blocat în trafic, de a nu plăti rate la mașină, de a nu fi vulnerabil la fluctuațiile prețului petrolului.
1024px Bucharest Citaro bus 4374 jpg
În ce fel de oraș vrem să trăim?
Dacă alegi să optimizezi infrastructura pentru pietoni, mutînd accentul de pe autovehiculul individual, atunci vei aloca bugetul unor proiecte prin care crești capacitatea de transport în comun.
Paris patrimoine jpg
„În ceea ce privește mobilitatea urbană, cel mai important e să lupți împotriva izolării” – interviu cu Carlos MORENO
Administrațiile locale se confruntă cu această mare provocare de a oferi o alternativă la mașina personală care să fie acceptabilă pentru un număr mare de cetățeni.
Viețile netrăite jpeg
Cît de ficționale sînt țările și spațiile în care trăim?
Liniștea și familiaritatea sînt suficiente sau devin prea puțin cînd vine vorba de promisiunea unui altfel?
Drepnea
Jumătate mișcare, jumătate siguranță
Locurile sînt sinonime cu niște stări psihice, sînt legate de întregi constelații de lucruri trăite, sunete, imagini, intensități care au înscris acel teritoriu pe harta mea emoțională.
Neuhausen (Erzgeb ), die Schlossgasse JPG
În satul Noulacasă
Acest sat se numește Neuhausen, iar mie, în română, îmi place să-i spui Noulacasă.
mare
Un lac între munți
Am știut că atunci, acolo, sînt fericit și că e un loc în care o să mă întorc întotdeauna cînd o să mă pierd, cînd o să-mi fie foame, sete sau o să mă rătăcesc.
p 11 jos jpg
Aici, între cei doi poli ai vieții mele
Cred că pentru mine e esențial să pot oscila între două stări sau două locuri sau două universuri sufletești.
p 12 Paris, Cartierul Latin WC jpg
Orașe uriașe
Mă văd întors în Paris, trăind liniștit viața altora, recunoscător celor care se poartă frumos cu mine, pînă cînd alții, nou-veniți, încep să îmi fie recunoscători că mă port frumos cu ei.
25869202527 80595838cf c jpg
4 case x 4 mașini
Mașina pe care mi-aș fi luat-o putea funcționa drept criteriu de delimitare a unor intervale (micro)biografice.
p 13 jpg
Harta
Aș vrea să trăiesc în România pentru că, după atîtea mereu alte și alte hărți, ar fi mai ușor s-o iau pe-a noastră la puricat, și la propriu, și la figurat.
p 1 jpg
Pe aripile gîștelor sălbatice
M-aș lăsa purtată de gîştele sălbatice ale lui Nils Holgersson, dînd roată nu doar Suediei, ci întregului continent, planînd fără nici o obligaţie şi nici un regret pe deasupra locurilor pe care le-am iubit cîndva.
1200x630 jpg
Pentru Constanța, cu dragoste și abjecție
Mi-ar plăcea să trăiesc într-o Constanța în care nostalgia – neobturată de dezvoltările imobiliare – să deschidă portaluri către trecut.
index png
Orașul Sud
Lună plină, Dunărea caldă și întunecată la Brăila, primitoare cînd intri cu picioarele în malul ușor nămolos.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Centrul și marginea
Tendința este acum cea a descentralizării și nu doar din punct de vedere urbanistic.
p 10 sus WC jpg
Strada Tunari în ficțiune și în realitate
Comoditatea locuirii împreună se vede că a primat față de disconfortul izvorît din diferență, rasială, socială.
Mahala jpg
Mahalale şi mahalagii
Oamenii se temeau de mahala şi de puterea cu care devora reputații şi destine.
Diana jpg
La Bragadiru
Lockdown-ul din martie 2020 ne-a prins în cei 46 de metri pătrați ai apartamentului de două camere din Drumul Taberei. Atunci a fost momentul-cheie.
p 12 sus jpg
Periferia sferei moralității: o scurtă istorie despre progres
Virtutea nu mai este ceva ce poate fi impus de la centru, ci descoperit și practicat de fiecare.

Adevarul.ro

image
Muşcătura de viperă: ce nu ai voie să faci dacă eşti muşcat de acest şarpe veninos
Muşcătura de viperă poate fi gravă, ajungându-se la deces în lipsa intervenţiei prompte. Specialiştii explică ce trebuie făcut şi, mai ales, ce nu trebuie făcut într-o astfel de situaţie. Sunt, de asemenea, măsuri de prevenţie şi informaţii pe care orice amator de drumeţii ar trebui să le cunoască.
image
Un bărbat care şi-a înşelat soţia a fost obligat de judecători să-i achite despăgubiri de 20.000 euro
Un bărbat care şi-a înşelat soţia şi a lăsat-o fără avere a fost obligat de instanţă să-i plătească daune morale şi compensatorii în valoare totală de 20.000 euro.
image
Păţania neaşteptată a unei românce în Grecia. „Asta cu seriozitatea şi amabilitatea grecilor e doar un mit”
O româncă spera să petreacă un concediu de vis în Grecia, iar pentru asta şi-a rezervat din timp camere la un hotel de patru stele. Ajunsă acolo, turista a avut o surpriză neplăcută.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.