Eleganţe, noneleganţe, ineleganţe

Nu se poate spune că în România ar fi existat o tradiţie cît de cît venerabilă în materie de eleganţă. Aristocraţia noastră, cîtă a fost, a purtat pînă în secolul al XIX-lea greoaie haine orientale, fiind preocupată, în cel mai bun caz, de etalarea opulenţei. În contrast cu işlicul şi gugiumanul soţilor, straiele evropeneşti ale ofiţerilor muscali şi ale frîncilor cu frac şi joben făceau furori în rîndul jupîneselor, iar franţuzitele valahe ohtau cu gîndul la eleganţa pariziană. Abia cultura fin de si