Electrificarea Bucureștiului

Mioara ZAMFIR
Publicat în Dilema Veche nr. 989 din 23 martie – 29 martie 2023
Uzina electrică Filaret © wikimedia commons
Uzina electrică Filaret © wikimedia commons

Iluminatul public al orașului de pe Dîmbovița a fost aproape inexistent pînă la jumătatea secolului al XIX-lea, cînd, din loc în loc, au început să apară felinarele. O imagine a acelor timpuri este redată de colonelul Dimitrie Papazoglu în Istoria Fondărei Orașului București: „Iluminatul Capitalei se făcea cu lumînări de seu în felinare, iar boierii cei mari umblau noaptea cu masalaua (torța), compusă din zdrențe muiate în păcură și puse în grătare de fier, purtate în spinare de țigani masalagii, robii lor, și aceasta din cauza stradelor cele podite cu bîrne”.

Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate. Aspectul orașului pe timp de noapte a fost unul mai puțin „atractiv”.

Situația se va schimba cînd Teodor Mehedințeanu încheie un contract cu Municipiul, la 8 octombrie 1856, în vederea aducerii de la Hamburg a unei distilerii, în vederea realizării petrolului lampant. Prin contract se obliga să ilumineze orașul timp de patru ani cu lămpi cu petrol și să ridice numărul felinarelor la cifra de 1.000. Începînd cu 30 aprilie 1857, străzile Bucureștiului au fost luminate cu lămpi cu petrol lampant, capitala României fiind primul oraș din lume luminat astfel.

În zilele de sărbătoare, Bucureștiul se ilumina cu lampioane cu lămpi cu ulei.

La 26 martie 1868, administrația comunală dă iluminatul cu gaz aerian în concesiune inginerului Alfred Gottereau, pentru instalarea uzinei de „gaz aerian” pe o perioadă de 40 de ani, după care revenea comunei. În luna noiembrie 1871 au fost aprinse, pe cîteva din cele mai importante străzi, primele felinare cu gaz aerian. Festivitatea de inaugurare a introducerii iluminatului cu gaz aerian a avut loc la 31 octombrie 1871, cînd au fost puse în funcțiune un număr de 800 de becuri. Gottereau vinde concesiunea cu 300.000 de lei unui consorțiu de bancheri compus din Negropontes, Zarifi și Mehedințeanu. Aceștia, cu aprobarea Guvernului, au constituit o societate sub denumirea de „Societate Generală de Iluminat și Încălzire prin Gaz în România”. Cu toate eforturile depuse, după ce cheltuiseră peste 4.000.000 de lei, s-au văzut siliți, în cele din urmă, în anul 1873, să vîndă și ei la rîndul lor concesiunea cu numai 3.750.000 de lei unei societăți din Londra, „The British and Foreign Water and Gas Works Company Ltd.”.

În anul 1880, această societate concesionează afacerea unei societăți prusace, „Compagnie du Gaz de Bucarest”. Dar și aceasta cedează la rîndul ei întreaga întreprindere unei alte societăți „Gaz et Eau” și, în sfîrșit, în anul 1885, iluminatul cu gaz aerian trece sub administrația comunei în cadrul „Societății Generale de Gaz și Electricitate din București”.

În anul 1882, iluminatul Capitalei continuă să se facă prin cele două sisteme, cu gaz aeriform și cu petrol, pentru zonele mărginașe ale orașului. În acest an funcționau, după datele Primăriei, un număr de 3.740 de becuri de gaz aeriform și 1.899 de lămpi cu petrol.

În anul 1871a fost introdus iluminatul cu gaz aerian și încă din anul 1868 au fost montate pe străzile Bucureștiului țevi care să asigure amplasarea a 4.000 de felinare. „În luna decembrie a anului 1871, la Capșa a fost introdus iluminatul cu gaz aerian, fiind montate opt becuri.”

În anul 1799, inginerul francez Philippe Lebon (1767-1804) utilizează, pentru prima dată, gazul provenit din distilarea uscată a lemnului (ulterior din distilarea huilei, respectiv cărbunelui de pămînt). Era produsul care avea să se numească ulterior „gazul aerian” sau „gaz aeriform” ori „gaz de iluminat”. Procesul și reacțiile ce au loc la obținerea sa sînt oarecum asemănătoare cu fabricarea cocsului și a gazului de cocs, produse specifice industriei metalurgice. Gazul aerian este compus din oxigen (aproximativ 50%), metan (aproximativ 35%), oxid de carbon și alte substanțe gazoase. Acest tip de gaz a fost utilizat încă din secolul trecut pentru iluminat și încălzit în majoritatea marilor orașe din țările cu industrie dezvoltată (evident, la nivelul epocii). Fiecare astfel de oraș avea o uzină de gaz aerian (pe scurt, „uzină de gaz”) proprie.Dacă, la început, această concesiune a contribuit la dezvoltarea iluminatului public și privat, în cele din urmă a devenit o frînă pentru introducerea iluminatului electric din cauza dreptului exclusiv al concesionarului de a monta stîlpi cu lămpi și de a monta conducte cu gaz pe străzi.

Certificatul de naștere al iluminatului electric pe străzile Bucureștilor datează din 1882. În acest an se pune în funcțiune, pe locul actualei Biblioteci Universitare de pe Calea Victoriei, o centrală electrică cu cazane cu abur și dinamuri de curent continuu tip „Brush”, care asigura printr-o linie electrică de 2 kV curent continuu (prin cabluri subterane) și iluminatul Palatului pe Calea Victoriei. În 1883, linia s-a prelungit (aerian) pe străzile Știrbei Vodă, Plevnei și Panduri (în total, patru kilometri), asigurînd iluminatul Palatului Cotroceni.

Muzeul deține două dinamuri de curent continuu tip „Brush”: primul a funcționat la Palatul Regal, al doilea la Atelierele C.F.R., pentru iluminatul Gării de Nord și al Căii Tîrgoviștei (astăzi, Calea Griviței).

Primul teatru iluminat electric a fost Teatrul Național din București. Iluminatul interior era asigurat de o centrală montată de firma Edison în strada Știrbei Vodă, pusă în funcțiune pentru prima dată la 18 aprilie 1885, cu ocazia premierei piesei de teatru D’ale carnavalului a lui I.L. Caragiale. Teatrul Național devine astfel cel de-al treilea teatru din Europa iluminat electric.

Abatorul Comunal, iluminat electric în anul 1888, deținea o instalație care a fost executată de firma „Kremenezky, Mayer & Co” din Viena, instalată într-o magazie, compusă dintr-un dinam Siemens&Halske, tablou de distribuție și o mașină cu abur cu piston. Dimitrie Leonida a găsit în anul 1908 unele părți din mașina cu aburi, un dinam Siemens&Halske și tabloul de distribuție, pe care le-a adus la Muzeul Tehnic.

Marile bulevarde de la Cotroceni la Șoseaua Mihai Bravu, inexistente la data concesionării gazului, au fost inaugurate în 1889, și primăria le-a prevăzut cu lămpi cu arc electric, alimentate provizoriu de la centralele Eforiei și Monetăriei Statului. Nesocotind directivele primăriei, compania de gaze a început și ea instalarea de lămpi cu gaz aerian, fapt ce a dus la declanșarea unui conflict deschis, soldat chiar cu o adevărată bătaie pe străzi între agenții comunali și angajații companiei de gaz.

Pentru ca toți locuitorii Capitalei să-și dea seama de avantajele și frumusețea iluminatului electric, cîțiva ingineri entuziaști, susținători ai iluminatului electric, au montat la pădurea Băneasa o instalație provizorie formată dintr-un dinam acționat de o mașină cu aburi semistabilă Oerlikon și cîteva lămpi. Această mașină cu aburi poate fi admirată în secția „Mașini industriale” a Muzeului Tehnic.

Cu ocazia serbărilor din grădina Cișmigiu din 1891, „Spectacolul de fîntîni luminoase” a fost realizat cu ajutorul unei instalații (expusă și ea în secția „Mașini industriale”) formate dintr-un motor cu ardere internă patent „Deutz”, construit la fabrica „Wolff” din București, ce antrena un generator de curent continuu, care alimenta o serie de proiectoare cu arc electric. Amintim că fabrica „Wolff” este una dintre cele mai vechi din București și aparținea întreprinzătorului de origine elvețiană Erhardt Wolff. Acesta a venit în țară în anul 1877 și a înființat în Ghencea, împreună cu ing. G. Arbenz, un atelier care se mută apoi la Filaret. La început, fabrica „Wolff” producea focoase pentru Armata Română, iar mai apoi producția se diversifică, astfel încît, spre sfîrșitul secolului, fabrica armament, dar și cazane de aburi, motoare etc.

Tramvaiul electric a fost introdus în anul 1894, prima linie electrică de tramvai funcționînd pe traseul Cotroceni-Obor.

Prima centrală hidraulică atestată documentar pe teritoriul României a fost construită în Grozăvești, în 1889. Această uzină avea un dublu scop: să alimenteze cu apă Capitala și să producă energie electrică. Inițial, uzina avea patru turbine tip „Girard”, apa fiind captată la Ciurel, cu o diferență de nivel de doar șapte metri. Puterea acestei hidrocentrale a fost supraestimată, planul fiind ca centrala să asigure iluminatul bulevardelor Carol I și Elisabeta, și al Grădinii Cișmigiu (150 de lămpi cu arc de 10 amperi). După punerea în funcțiune a centralei s-a constatat că puterea era insuficientă și în anul 1893 s-au adus la Grozăvești mașini cu aburi. În Muzeul Tehnic sînt prezentate următoarele componente ale acestei centrale: mașina cu aburi „Swiderski Leipzig” care antrena două generatoare de curent continuu, unul fabricat de firma germană „Elektrizitäts AG” din Frankfurt, de 580 V, și celălalt de fabricație belgiană („Compagnie internationale d’électricité” din Liège), de 570 V, o turbină „Girard” și un grup de pompe tip „Wortington”, expuse în sectorul exterior.

În anul 1908 se pune în funcțiune centrala electrică Filaret, cu trei grupuri Diesel de 675 de cai-putere, cele mai mari din Europa. În vara aceluiași an se vor pune în funcțiune primele instalații de distribuție a energiei electrice în București (5 kV și 208/120 V, 50 Hz, trifazic). La parterul Muzeului Tehnic se pot vedea motorul diesel „Carels Frères”, grupul convertizor „Thompson Houston” de fabricație franceză, o parte a tabloului de comandă a centralei, cu instrumente de măsură electrice montate pe plăci din marmură, și celulele de distribuție.

Inginerul Dimitrie Leonida, unul dintre pionierii care au contribuit la electrificarea României, s-a angajat, după revenirea în țară de la studii, la Primăria Bucureștiului, ca inginer electromecanic. În anul 1908 va înființa Școala Comunală de Electricieni și Mecanici, iar în anul următor va forma nucleul viitorului Muzeu Tehnic. Dimitrie Leonida a realizat proiectul termocentralei Grozăvești, centrală pe care o va pune în funcțiune în anul 1912, cu ajutorul elevilor de la Școala de Electricieni și Mecanici. Centrala, echipată cu două turbogeneratoare de 1.000 kV fiecare, alimenta traseele tramvaielor electrice, iluminatul public și cel casnic. Leonida a adus la Muzeu componente care au funcționat la această centrală, îmbogățind patrimoniul tehnic. Impresionant este cazanul „Babcock Willcox” cu o suprafață de încălzire de 400 m², care producea aburi la 15 atmosfere și 350° C și funcționa împreună cu alte trei cazane de același tip. Cazanul este expus secționat și se pot vedea focarul, țevile fierbătoare, rezervorul de apă, supraîncălzitorul și economizorul sau recuperatorul de căldură. Lîngă cazan sînt expuse și o serie de anexe ale cazanului: pompe de apă de tip „Wortington”, pompe de alimentare a cazanului cu combustibil, conducte de alimentare, rezervorul de păcură secționat, coșul de evacuare a gazelor arse din cazan, cu sistemul de evacuare forțată prin turbosuflantă. Sînt expuse turbine de aburi precum și prima turbină cu aburi de la Grozăvești de tip AEG și o parte a tabloului de comandă de la această centrală electrică format din instrumente electrice montate pe plăci de marmură. Prima centrală electrică expusă în Muzeul Tehnic e compusă dintr-un motor cu ardere internă „Chn. Mansfeld Maschinenfabrik&Eisengiesserei din Leipzig-Reudnitz” care antrena un generator trifazic „Siemens-Schuckertwerke” de 110 V și 73 A, a cărui funcționare era supravegheată de un tablou de comandă cu instrumente de măsură montate pe o placă din marmură.

Împreună cu Nicolae Caranfil (viitorul director al Societății Comunale București și al Societății Generale de Gaz și de Electricitate), Christea Niculescu și prof. Andronescu, Dimitrie Leonida a înființat în anul 1913 societatea „Energia”, prima societate privată românească din domeniul electrotehnic. Societatea „Energia” a deschis în anul 1914, pe Calea Moșilor din București, o fabrică de materiale electrice operată de ingineri români, iar în 1919 a fuzionat cu „Societatea Teleromână” de la Cluj și a cumpărat o fabrică din Timișoara, care va produce o gamă largă de mașini, transformatoare și aparate electrice.

În 1921, Dimitrie Leonida editează prima revistă cu tematică energetică din România care poartă numele Societății pe care o înființase – Energia.

În anul 1928, Leonida a organizat în Parcul Carol I „Prima Expoziție a Electricității din România”.

Mioara Zamfir este muzeograf principal la Muzeul Național Tehnic „Prof. Ing. Dimitrie Leonida”.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

accident sju slatina3   foto euro24 jpg
Unșofer, cu o alcoolemie de 1,1 mg/l, a pierdut controlul asupra direcției de mers și a intrat cu mașina în curtea Spitalului Slatina
Un incident grav s-a petrecut în noaptea de marți spre miercuri, 10/11 decembrie 2024. Un șofer de 27 ani, care a urcat la volan sub influența alcoolului, a pierdut controlul asupra direcției de mers și, în fața SJU Slatina, a trecut peste bordură și a ajuns în curtea unității sanitare.
citit carte barbat istock jpg
Ce este „lerul”? Cuvântul neobișnuit care apare în multe colinde, dar pe care puțini români îl pot explica
O scurtă privire în calendar ne va arăta că deja ne îndreptăm către jumătatea lunii decembrie. Poate că mulți dintre noi deja am început să ascultăm colinde, sau, dacă nu, o vom face destul de curând.
slobozia razie la urziceni si barbulesti foto ipj ialomita
Razie şi percheziţii cu mascaţii în Ploieşti, în mai multe dosare de tâlhărie şi furt
Peste 50 de poliţişti şi jandarmi au demarat, miercuri dimineaţă, o razie de amploare în Prahova, dar şi percheziţii la mai multe persoane suspecte în câteva dosare de tâlhărie şi furt.
Criza economica criza financiara FOTO Shutterstock
Piețele financiare românești, survolate de un stol de „lebede negre”: „Au mai fost văzute în pandemie, la Brexit și în 2008”
Piețele financiare românești au fost lovite de volatilitate în timpul alegerilor prezidențiale, rezultatele surprinzătoare ducând și la o dificultate neașteptată pentru Guvern în a împrumuta bani.
Kim Yong hyun   fostul ministru al Apărării din Coreea de Sud Foto Getty Images jpg
Fostul ministru al Apărării a încercat să-și ia viața în arest, după ce a recomandat impunerea legii marțiale în Coreea de Sud
Kim Yong-hyun, fostul ministru sud-coreean al apărării, a încercat să îşi pună capăt zilelor în timp ce se afla în detenţie, a declarat, miercuri, comisarul general al Serviciului Coreean de Corecţie.
andreea balan  crop 1665063599 jpg
Motivul neașteptat pentru care Andreea Bălan nu poartă inelul de logodnă de la Victor Cornea: „Foarte greu, de-a lungul anilor, am…”
Pe 3 decembrie, Andreea Bălan a trăit o zi memorabilă. În timpul unui zbor către Laponia, Victor Cornea, partenerul ei de mai bine de un an, i-a adresat marea întrebare. Răspunsul vedetei a fost un entuziast „DA”.
zile libere de paste jpg
Câte zile libere au românii în 2025. Cum arată calendarul pentru minivacanțe de la anul
Anul 2025 aduce vești bune pentru angajații din România, oferind un total de 17 zile libere legale, dintre care 13 vor fi în timpul săptămânii, iar restul de 4 în weekend.
sumudica platformax jpg
Șumudică își retrogradează o fostă echipă. UEFA i-a dat dreptate românului
Marius Șumudică (53 de ani), antrenorul echipei Rapid, a primit o veste bună de la Comisia de Disciplină a UEFA.
castig loto pitesti jpg
Un noroc fatal. A murit la stomatolog după ce a câștigat 32 de milioane de euro la loto
Un bărbat de 73 de ani din Brazilia, care a câștigat marele premiu la loto în luna noiembrie, a murit subit la stomatolog. A fost prima lui decizie de milionar în euro,