Ei ar lucra fără salariu?

Cătălin AVRAMESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 125 din 15 Iun 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

La 2 iunie 1787, la Convenţia din Philadelphia unde se dezbătea textul viitoarei Constituţii, unul dintre participanţi a făcut o propunere ce va fi părut unora dintre cei de faţă destul de ciudată. El cerea, nici mai mult, nici mai puţin, ca membrii executivului noilor State Unite ale Americii să nu fie plătiţi. A fost ascultat cu deferenţă, dar propunerea nu a mai fost discutată. Iar membrii executivului au primit salarii, în cele din urmă. Nu ne-am fi amintit, poate, de acest moment, dacă cel care a făcut propunerea nu ar fi fost Benjamin Franklin însuşi. Iar dacă mai adăugăm că ea a fost sprijinită de nimeni altul decît de Alexander Hamilton, atunci înţelegem că exista un sens profund în această propunere, pe care ar fi bine să-l sesizăm. Care era problema a cărei rezolvare încerca să o găsească Franklin? Una din dificultăţile perene ale teoriei politice, anume cum să se stopeze sau măcar să se încetinească declinul unui stat liber. Toate guvernările sănătoase sînt supuse acţiunii timpului, dar aceasta este mai evidentă în cazul unei republici, credeau majoritatea autorilor clasici, pentru care "regimul liber" era cu adevărat o excepţie istorică. Fenomenul este descris de mulţi autori ca o "corupţie" a corpului politic. Ce produce această erodare a instituţiilor şi a spiritului libertăţii? Răspunsul e ceva mai complex, dar e limpede că, pentru majoritatea autorilor, banul joacă un rol important. Pentru ei, o republică este, în mod necesar, un stat mic, ai cărui cetăţeni trebuie să contribuie la apărarea şi la menţinerea sa. Cu alte cuvinte, într-o republică, mai mult decît într-o monarhie sau aristocraţie, cetăţenii trebuie să fie animaţi de spirit civic. Iată de ce o preocupare obsesivă faţă de bani, faţă de înavuţirea privată, erodează spiritul de libertate şi de emulaţie civică necesar independenţei şi stabilităţii, ducînd la o alunecare către o oligarhie. Desigur, în epoca în care Constituţia era dezbătută la Philadelphia, apăruseră deja unele corecţii la adresa acestei teorii. Spre exemplu, unii gînditori, precum Adam Smith, observă că societăţile moderne, mari şi complexe, dezvoltă alte mijloace pentru a conserva un gen de libertate. Comerţul este poate cel mai important dintre acestea, iar o societate bazată pe libertate economică poate fi prosperă şi stabilă. Dar revoluţionarii americani nu renunţaseră complet la ideea unei republici clasice, dovadă şi susţinerea pentru "dreptul poporului de a purta arme", un drept care nu este, la origine, unul strict privat, ci unul care are sens în constituirea unei miliţii cetăţeneşti. Să mai rămînem puţin la Franklin. Propunerea sa este, aşadar, de a nu se da salarii membrilor executivului. De ce? Pentru că aceşti oameni trebuie să-şi facă datoria din spirit civic, nu din motive pecuniare. E aceasta o teorie absurdă? Probabil că nu. Un amănunt interesant, cred: ceea ce numea Franklin "executiv" nu seamănă prea mult cu un executiv modern. La un moment dat, Franklin observă că America a găsit numeroşi conducători valoroşi care şi-au făcut datoria în război şi nu au cerut nici un ban pentru asta. Nu vom găsi noi "doi sau trei" oameni . în timp de pace, cînd e incomparabil mai uşor decît în vreme de război, care să-şi facă datoria pentru ţară? Franklin lucrează, aşadar, într-un orizont clasic al gîndirii politice, unul pentru care ideea unui mare stat birocratic este pur şi simplu incomprehensibilă. Să privim acum la clasa politică din această ţară. Iată spre exemplu, Guvernul României, care seamănă mai degrabă cu un top al revistei Capital. Priviţi şi la prieteşugurile din sfera politică. Un premier care ia masa cu un comersant de ţigări, un fost premier care acumulează tablouri scumpe şi arme de vînătoare cît pentru un pluton de cercetaşi, un primar al Capitalei, fost vicepremier, care face vacanţe de lux alături de un individ care mutilează arhitectura Bucureştilor. Toţi sînt oameni de afaceri sau au interese de afaceri. E rău sau bine? Putem avea încredere în aceşti oameni? Eu spun că, în principiu, nu. Dimpotrivă, prezenţa lor la guvernare arată cît de şubred şi de corupt este corpul politic ai cărui cetăţeni sîntem. Problema e că există două interese opuse. Primul este acela de a-i servi pe alţii, altul - acela de a se servi pe sine. Oricîte argumente sofistice am invoca, pînă la urmă e în firea lucrurilor: fie îl serveşti pe Domnul, fie pe Mamona. Iar numărul de dosare penale acumulate de personaje, gen Patriciu, Năstase sau Tender, arată clar pe cine slujeau aceştia. Unii dintre aceşti misiţi ne explică cum un bun simţ în afaceri ar fi o calitate politică. Eu spun că dimpotrivă. Un bun simţ de afaceri înseamnă să ştii să-ţi umpli buzunarele tale. Un bun simţ al afacerilor publice înseamnă să ştii să laşi în pace buzunarele altora. Nemaivorbind că a fi patron înseamnă să conduci angajaţi, nu cetăţeni. Nu sînt sigur că domnii cu Maybach sau cu Maserati înţeleg diferenţa. Realitatea este că o ordine politică liberă e una în care cetăţenii se conduc unii pe alţii într-un spirit de prietenie şi independenţă. Despre ce independenţă poate fi vorba atunci cînd cineva te tratează ca parte a unui "plan de afaceri"? Despre ce prietenie poate fi vorba atunci cînd între cei care au şi cei care nu au se cască o prăpastie atît de evidentă ca în această ţară? Actuala clasă de afacerişti-politicieni a arătat la ce ţine cel mai mult. Acesta nu este interesul public. Acesta este interesul privat. Uitaţi-vă la ce au făcut aceşti oameni pînă acum. Au acumulat ban peste ban, cu o lăcomie fără margini. Adesea, neglijîndu-şi îndatoririle publice. Adriean Videanu, spre exemplu, a renunţat la un mandat de parlamentar pentru a face negoţ cu marmură. Politica înseamnă nu doar competenţă sau simţ organizatoric. Ceea ce Franklin şi Hamilton au înţeles este că politica înseamnă şi renunţare. Capacitatea de a pune interesele publicului mai presus de ale tale. Întrebaţi dacă putem avea încredere în politicieni. Faceţi un test simplu. Pot ei renunţa la afacerile lor? Pot ei să facă ceva pe gratis pentru ceilalţi? La urma-urmei, pentru a fi cetăţeni, pe noi nu ne plăteşte nimeni.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Eduard Hellvig bilant SRI FOTO Mediafax
Șeful SRI lansează un avertisment la adresa unor foști angajați: Vom face tot ce ține de noi pentru a rezolva aceste probleme
Șeful SRI a lansat un avertisment la adresa unor foști angajați ai instituției, despre care susține ca gravitează în jurul unor companii de stat sau în spatele a „tot felul de oameni”.
teambuilding JPG
Comedia „Teambuilding“: record de bilete vândute în weekendul de lansare
Filmul cu Matei Dima, Micutzu, Anca Dinicu și Șerban Pavlu, a debutat pe primul loc la box office-ul românesc, în weekendul trecut.
Matteo - Chefi la cutite Foto Antena 1 jpg
„Chefi la cuțite“: Matteo Afloarei, un adolescent cu nanism, i-a cucerit pe chefi
Concurentul are 14 ani, a crescut în Italia și i-a emoționat profund pe cei trei membri ai juriului. Acesta le-a scris o scrisoare înduioșătoare.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.