Efecte nocive

- dialog cu Codruţa NEDELCU - Care sînt principalele obiecţii - de mediu, sociale, culturale - pe care organizaţia dvs. (dar şi alte ONG-uri care se ocupă de protecţia mediului) le are împotriva proiectului "Roşia Montană Gold Corporation"? În probleme de mediu În urma proiectului, o suprafaţă de cîteva sute de hectare (păşuni şi pădure) va dispărea, fiind acoperită de iazul de decantare. Alte cîteva sute vor dispărea prin distrugerea masivului Cârnic. Această suprafaţă verde înseamnă "oxigen" şi "hrană". Exemplu: o vacă are nevoie de 1 ha de păşune pentru ca să dea lapte "la capacitate". 600 ha păşune dispărute = echivalentul a 600 vaci "moarte" (care nu vor mai putea să dea lapte pentru nimeni din zonă). Iazul de decantare este într-o zonă intens tectonizată şi o parte din terenul de la bază este din roci necompacte (şisturi marnoase). Soluţiile din iaz vor circula pe falii şi pe planele de şistozitate, ajungînd în apele din jur. În mod normal, iazul ar trebui izolat, dar această izolaţie (care ar creşte foarte mult costurile) nu este prevăzută în proiect. Carierele care sînt prevăzute în proiect (sînt cel puţin 4) vor modifica ireversibil şi "nociv" peisajul, făcîndu-l total neatractiv pe viitor, deci distrugînd orice şansă pentru Roşia Montană. Proiectul nu prezintă un studiu de peisaj. România este semnatară atît a Convenţiei Internaţionale a Peisajului, cît şi a Convenţiei Carpatice, iar acest proiect intră în contradicţie cu amîndouă. În afară de asta, transportul cianurii este extrem de riscant, pe drumurile din Apuseni. În SIM el este tratat în detaliu din Ungaria pînă la graniţa cu România, dar superficial pe distanţele Cluj sau Deva-Roşia Montană. Vorbim de şosele foarte proaste şi pe care se circulă cu inconştienţă (lucru dovedit de numărul de accidente din statisticile Poliţiei Române). Valoarea de "monument al naturii" a Pietrei Despicate rezidă în însăşi locaţia unde se află în prezent. Mutarea ei o face să nu mai reprezinte un "monument". Din perspectivă socială În aria afectată de proiect (Roşia Montană şi Corna) există un număr mare de gospodării, unele "de subzistenţă", altele mai bogate. Nu există, în aceste sate, persoane fără adăpost, copii ai străzii, aurolaci ş.a.m.d. Criminalitatea era mult sub media pe ţară, înainte de anul 2000. O "comunitate rurală" în mod tradiţional îşi ocroteşte membrii. Proiectul duce (deja acest lucru a început, prin învrăjbirea oamenilor) la distrugerea acestui tip de comunitate. În plus, prin dispariţia terenurilor agricole, oamenii vor deveni dependenţi de hrana cumpărată din magazine, pentru care, după terminarea proiectului, nu vor mai avea nici un ban. Sărăcia va fi lucie, iar bugetul statului va fi încărcat cu ajutoare sociale diverse, care vor trebui direcţionate către aceşti oameni. "Noul sat" se află într-o zonă fără apă, aceasta va trebui adusă din barajul de la Cîmpeni, tratată şi urcată cu hidrofoare, lucru care costă. După ce mina nu va mai funcţiona, oamenii nu vor mai avea cu ce să plătească, şi în acest fel vor fi lipsiţi de una din necesităţile lor elementare. În plus, în noul sat, terenul (solul) nu prezintă nici o caracteristică pentru desfăşurarea de activităţi agricole; de altfel, ele nici nu vor avea unde să fie desfăşurate, pentru că fiecărei familii îi vor reveni doar 250 mp de teren, cu casă cu tot. Persoanele care vor pleca din sat sînt în general slab calificate (mineri şi agricultori). Ele se vor integra greu în noile localităţi (unde nici chiar un locuitor vechi nu îşi găseşte uşor de lucru). În scurt timp vor rămîne fără venituri şi vor deveni dependente de "ajutoare sociale" care vor fi plătite tot de la buget, adică de la noi. Din cauza sărăciei, cei care îşi vor cumpăra apartamente la bloc nu vor putea să-şi plătească utilităţile (apă caldă, gaze etc.), creînd acel tip de probleme cu care deja sîntem obişnuiţi. Acest lucru deja a început să se întîmple în cazul celor mutaţi la Alba Iulia, de exemplu. Chiar şi localnicii, care ar lucra în proiect, ar fi în categoria "calificare slabă", iar meseriile lor, după ce proiectul s-ar termina, nu vor fi de nici un folos în zonă. Vor rămîne şomeri, cu diferenţa că, la sfîrşitul proiectului, nu vor mai avea gospodăriile lor tradiţionale, patrimoniul cultural valorificabil ş.a.m.d. Vor fi persoane fără nici o şansă de viitor. Din punct de vedere cultural Casele din Roşia Montană au un specific aparte, atît ca mod de construcţie, cît şi ca aşezare în teren. Cum terenul nu poate fi reprodus în altă parte, Roşia Montană nu are cum să fie "reconstruită". Aceste case vor fi afectate atît de activităţile de minerit, cît şi de cele de transport (una din rute trecînd pe lîngă ele). Exploziile din Cârnic, în special, vor duce la distrugerea lor. În subsolul Roşiei Montane există un număr mare de goluri vechi, multe necunoscute, care pot duce la surpări de amploare. Acest lucru s-a petrecut de mai multe ori în trecut, chiar la explozii mai mici (cele din fosta exploatare erau de 20 ori mai mici decît se preconizează). În afară de asta, dacă ele nu vor fi locuite de cei care le locuiau tradiţional (şi erau legaţi de ele prin tot ceea ce înseamnă "familie" şi "tradiţie"), se vor degrada de la sine (lucru care se vede clar în cazul celor deja cumpărate de RMGC). În mod logic, dacă proiectul nu va afecta localitatea, locuitorii din Roşia Montană nu ar avea nevoie să se mute. De ce totuşi RMGC insistă să cumpere casele, dacă ele nu urmează a fi afectate? Se vede că la mijloc este o mare minciună. Acelaşi lucru (riscul de surpare) este clar în cazul galeriilor din Cârnic. Structura lor le face să se surpe chiar la explozii de mică amploare. În studiul de impact nu există nici o secţiune care să arate poziţia lor exactă, tocmai fiindcă se evită recunoaşterea acestui fapt (evident totuşi pentru cineva care are experienţă în domeniu). Profilul însuşi al carierei dovedeşte că distrugerea galeriilor romane (şi chiar şi a Pietrei Corbului) nu poate fi evitată. Aceste galerii sînt unice în lume, atît prin lungimea lor, cît şi prin modul în care au fost săpate, şi prin caracterul "evolutiv". Întregul sistem este o istorie "vie" a mineritului, începînd din vremea dacilor şi pînă în prezent. Distrugerea lor va duce la pierderea definitivă a oportunităţilor viitoare de dezvoltare a zonei. De altfel, intenţia de distrugere a fost recunoscută de directorul firmei şi faţă de Edward O’Hara, raportor al Consiliului Europei ("He refused to give a blank cheque for the future preservation of Catalina Monulesti. Any such excavations had to based on their benefit to RMGC. The company was after all out for making a profit and not for archaeological research" - citat din raport. http://assembly.coe.int/Main.asp?link=/Documents/WorkingDocs/Doc04/EDOC10384.htm). Întregul complex al Roşiei Montane (case şi galerii) reprezintă un uriaş potenţial pentru România (fără a mai vorbi de valoarea lor de "dovadă a naşterii poporului român"). În afară de asta, se încalcă principiul (stipulat în Convenţiile europene) conservării in situ. Proiectul este din categoria "finit" şi "cu viaţă de durată scurtă" (RMGC spune 17 ani, estimarea ARIN este de maximum 8 ani). După terminarea resurselor, el nu mai are prin ce să continue. Echipamentele şi utilajele folosite nu mai sînt utilizabile pentru altceva, deci investiţia este pe un termen extrem de limitat. El duce la sfîrşitul Roşiei Montane din toate punctele de vedere. A consemnat Iaromira POPOVICI